ICCJ. Decizia nr. 1603/2010. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1603/2010
Dosar nr. 2593/54/2008
Şedinţa publică de la 10 martie 2010
Deliberând asupra cererii de revizuire de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova la 30 ianuarie 2009, revizuenta I.C. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Spitalul Clinic de Boli Infecţioase şi Pneumofiziologie Victor Babeş Craiova anularea deciziei nr. 10282/2008 a Curţii de Apel Craiova.
În motivarea cererii, revizuenta a arătat că prin decizia atacată, instanţa de recurs a aplicat greşit prevederile legale, contravenind totodată, altor soluţii pronunţate în cazuri similare de aceeaşi instanţă (în care salariaţi ai aceluiaşi intimat au avut câştig de cauză).
Faţă de temeiul precizat al cererii (art. 322 pct. 7 C. proc. civ) şi de dispoziţiile 323 alin. (2) C. proc. civ., Curtea de Apel Craiova a pronunţat decizia nr. 1241 din 11 martie 2009, prin care a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Analizând aspectele deduse judecăţii, Înalta Curte urmează să constate că revizuirea nu poate fi primită, faţă de următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 7 C. proc. civ., care constituie temei al cererii revizuentei, este reglementat un remediu procesual pentru situaţia în care, nesocotindu-se autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri, este pronunţată o hotărâre contrară.
Pentru ca o hotărâre să se impună însă, cu efectul autorităţii de lucru judecat într-un al doilea proces este necesar, potrivit textului de lege menţionat, să fie vorba „de una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate”.
Altfel spus, tripla identitate de elemente - părţi, obiect, cauză - la care face referire art. 1201 cod civil reglementând conţinutul excepţiei autorităţii de lucru judecat, trebuie să se regăsească în al doilea proces, iar instanţa să fi statuat în sens contrar primei judecăţi.
În speţă însă, revizuenta nu invocă o asemenea situaţie, ci aspecte de practică neunitară (faptul că aceeaşi instanţă s-a pronunţat diferit în soluţionarea unor pricini similare).
Astfel, identitatea de parte nu este dată, cum greşit se susţine, de împrejurarea că toţi care au acţionat în judecată intimatul pârât sunt salariaţi ai acestuia.
În sensul legii, identitatea de parte vizează prezenţa juridică a aceleiaşi persoane (în nume propriu sau prin mandatar) în acelaşi raport juridic dedus judecăţii în ambele procese.
Or, revizuenta nu invocă faptul că în contradictoriu cu aceasta s-a mai desfăşurat o judecată care ar fi ajuns la un rezultat contrar celui pronunţat prin decizia atacată, ci împrejurarea că în raport de alte persoane - salariaţi ai aceleiaşi pârâtei - soluţia a fost diferită.
Nefiind vorba deci, de hotărâri potrivnice care să o vizeze pe reclamantă, aceasta nu poate pretinde că ar fi fost nesocotită, prin decizia atacată, autoritatea de lucru judecat a unei hotărâri anterioare.
Faptul că unor salariaţi ai aceluiaşi intimat le-a fost admisă acţiunea, în timp ce altora (situaţia revizuentei) pretenţiile referitoare la drepturile salariale au fost respinse, se poate constitui - în condiţii de identitate a situaţiei juridice a părţilor care au acţionat separat în valorificarea unor drepturi din contractul colectiv de muncă - într-un aspect de jurisprudenţă neunitară, iar nu de nesocotire a autorităţii de lucru judecat.
Mecanismul prin intermediul căruia sunt înlăturate situaţiile de practică neunitară îl reprezintă însă, recursul în interesul legii, iar nu revizuirea pe temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
În consecinţă, văzând că nu sunt întrunite condiţiile de admisibilitate reglementate de textul procedural care a constituit fundamentul căii de atac promovate, Înalta Curte urmează să respingă revizuirea promovată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta I.C. împotriva deciziei nr. 10282 din 27 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia a II - a civilă şi pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1600/2010. Civil. Acţiune în constatare.... | ICCJ. Decizia nr. 1627/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
