ICCJ. Decizia nr. 1627/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1627/2010
Dosar nr. 21273/3/2006
Şedinţa publică de la 10 martie 2010
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 5 noiembrie 1999 reclamantele F.E. şi D.M.M., au chemat în judecată pe pârâţii SC H.N. SA şi Consiliul General al Municipiului Bucureşti solicitând revendicarea imobilului situat în Bucureşti, strada Dreaptă nr. 9 şi a terenului aferent în suprafaţă de 492 mp.
Pe parcursul procesului reclamantele au solicitat introducerea în cauză în calitate de intervenient forţat a numitului M.I. pentru a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare prin care acesta a dobândit apartamentul nr. 1 al imobilului situat în Bucureşti, strada Maltopol, sector 2 precum şi obligarea acestuia la a-i lăsa în deplină proprietate şi posesie apartamentul menţionat.
La 1 octombrie 2002, soţii M.I. şi M.T.A. au formulat cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând
respingerea acţiunii în revendicare şi ca tardiv introdusă, cererea de constatare a nulităţii contractului de vânzare-cumpărare.
Totodată soţii Manolescu au chemat în garanţie pentru evicţiune pe SC R. SA şi pe Primăria Municipiului Bucureşti şi au solicitat introducerea forţată în cauză a numiţilor T.M.N. şi T.L.D., proprietarii apartamentului nr. 3 din imobil, M.G. proprietara apartamentului nr. 2 din imobil, C.N., proprietar al apartamentului nr. 4, S.V. proprietara apartamentului nr. 6 şi C.R. proprietara apartamentului nr. 5 din acelaşi imobil, situat în strada Maltopol.
Prin sentinţa civilă nr. 1808 din 20 decembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost admisă excepţia prescripţiei dreptului la acţiune pentru capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. X/1997, a fost unită cu fondul excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, dispunându-se totodată disjungerea judecării cererilor de revendicare şi a cererilor de intervenţie.
Împotriva acestei sentinţe, au formulat apel intervenienţii M. şi T. care prin decizia nr. 165 din 7 aprilie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost respins ca nefondat.
În urma disjungerii cererii de revendicare şi a cererilor de intervenţie cauza a format obiectul Dosarului nr. 486/2003, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 199 din 2 martie 2004.
Prin această sentinţă a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea principală, au fost respinse cererile de chemare în judecată a altor persoane formulate de reclamante şi de intervenienţii M., a fost admisă cererea de intervenţie principală formulată de intervenienţii M. şi ca lipsită de interes cererea de chemare garanţie pentru evicţiune formulată de aceiaşi intervenienţi.
Apelul declarat de reclamante împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 1545/ A din 24 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă şi pentru cauze privind litigii de muncă şi asigurări sociale.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin încheierea nr. 8637 din 1 noiembrie 2005 a decis scoaterea de pe rol a recursului declarat de reclamante şi înaintarea lui Curţii de Apel Bucureşti, conform art. 3 C. proc. civ., modificat prin Legea nr. 219/2005. Această instanţă prin decizia nr. 1052/4 mai 2006 a admis recursul reclamantelor, a casat decizia recurată, a admis apelul şi desfiinţând sentinţa primei instanţe a trimis cauza spre rejudecarea fondului la Tribunalul Bucureşti.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, sub nr. 21273/3/2006.
La data de 6 noiembrie 2006 C.N. a formulat cerere de intervenţie în interes propriu prin care a solicitat respingerea acţiunii în revendicare precum şi a cererii de chemare în garanţie pentru evicţiune.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1731 din 20 decembrie 2006, a luat act de renunţarea la judecată a reclamantelor, a încuviinţat în principiu cererea de intervenţie în interes propriu formulată de C.N., a admis cererea principală formulată de reclamante, aşa cum a fost modificată şi completată, precum şi cererile de intervenţie forţată, a obligat pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi SC R. SA să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie imobilul situat în Bucureşti, strada Maltopol, a admis cererile de intervenţie forţată în contradictoriu cu intervenienţii forţaţi T., M., S. şi C., a respins ca neîntemeiate cererile de intervenţie în interes propriu formulate de M. şi C. şi a respins ca rămasă fără obiect cererea de chemare în garanţie formulată de intervenienţii M. şi C.
Prin decizia nr. 796 din 29 octombrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de pârâta Primăria Municipiului Bucureşti prin primarul general şi de intervenienţii M.G., M.I., C., T., s-a respins ca nefondată cererea de intervenţie accesorie formulată de N.D. şi s-a luat act de renunţarea la judecată a intimatelor reclamante faţă de intimata intervenientă C.R.
Împotriva deciziei pronunţate în apel au declarat recurs intervenienţii T.L.D.,T.M.N., M.G., M.I. şi M.T.A. şi pârâtul Municipiul Bucureşti prin primarul general.
Recurenţii Municipiul Bucureşti prin primarul general şi M. au indicat în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., M.G. a indicat dispoziţiile art. 304 pct. 5, 6, 7 şi 9 C. proc. civ. iar T. a indicat ca temei în drept prevederile art. 304 pct. 7,8 şi 9 C. proc. civ.
Înalta Curte a invocat excepţia de necompetenţă materială a instanţei care a judecat în fond după casare, în raport de valoarea obiectului litigiului dedus judecăţii.
Recursul va fi admis, se vor casa decizia recurată şi sentinţa nr. 1731/2006 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, şi se va trimite cauza spre rejudecare în primă instanţă la Judecătoria sector 1 Bucureşti, pentru următoarele considerente:
La data introducerii acţiunii, respectiv la 5 noiembrie 1999, dispoziţiile art. 2 alin. (1), lit. b) C. proc. civ. prevedeau că tribunalul judecă procesele şi cererile privind drepturi şi obligaţii rezultând din raporturi juridice civile, al căror obiect are o valoare de peste 150 milioane lei;
Prin acţiunea introdusă la 5 noiembrie 1999 reclamantele au evaluat obiectul litigiului la peste 200.000.000 lei vechi, ceea ce atrăgea competenţa materială a tribunalului de a soluţiona în fond cauza, conform textului legal menţionat.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. modificat prin art. 1 pct. 1 din O.U.G. nr. 138/2000, modificat ulterior prin art. 1 pct. 1 din Legea nr. 219/2005, tribunalul judecă procesele şi cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei (5 miliarde lei vechi).
La data pronunţării deciziei nr. 1052 din 4 mai 2006 de către Curtea de Apel Bucureşti, prin care s-a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti, dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. erau deja modificate, astfel că, în raport de valoarea obiectului acţiunii, tribunalul nu mai era competent să judece cauza.
Potrivit art. 181C. proc. civ. instanţa învestită potrivit dispoziţiilor referitoare la competenţa, după valoarea obiectului cererii rămâne competentă să judece chiar dacă, ulterior învestirii intervin modificări în ceea ce priveşte cuantumul valorii aceluiaşi obiect.
În speţă, obiectului dedus judecăţii a fost evaluat prin cererea de chemare în judecată la 200.000.000 lei vechi, astfel că, în raport de textele legale menţionate, competenţa materială de a soluţiona cauza aparţine Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti, aceasta întrucât conform art. 13 alin. (1) C. proc. civ., imobilul în litigiu este situat în raza teritorială a acestuia.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., recursurile vor fi admise şi, pe cale de consecinţă, se vor casa decizia atacată şi hotărârea instanţei de fond, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâtul Municipiul Bucureşti prin primarul general, de intervenienţii M.G., T.L.D., T.M.N. şi de recurenţii-intervenienţi în nume propriu
M.I. şi M.T.A. împotriva deciziei nr. 796 din 29 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează decizia precum şi sentinţa civilă nr. 1731 din 20 decembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, şi trimite cauza spre rejudecare în primă instanţă la Judecătoria sector 1 Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1603/2010. Civil. Drepturi băneşti.... | ICCJ. Decizia nr. 1629/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
