ICCJ. Decizia nr. 162/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizie nr. 162/2010
Dosar nr. 6667/2/2008
Şedinţa publică din 15 ianuarie 2010
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele.
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Călăraşi la data de 28 septembrie 2007 şi înregistrată sub nr. 5011/202/2007, reclamanta S.A. a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, anularea dispoziţiei nr. 4105 din 15 august 2007 emisă de P.M. Călăraşi, cu obligarea pârâtei la plata sumei de 600.000 milioane lei despăgubire reparatorie pentru perioada de neacordare a drepturilor de proprietate.
În motivarea cererii, a arătat că împreună cu tatăl său, P.M. şi fratele său P.M., a solicitat restituirea imobilului compus din teren în suprafaţă de 500 m.p., situat în str. Prelungirea Bucureşti, expropriat, în echivalent, fostă proprietate a lui P.M. şi a soţiei decedate a acestuia, P.S., prin dispoziţia contestată fiindu-le acordată în echivalent suprafaţa de 1000 m.p. delimitată conform aceleiaşi dispoziţii.
Reclamanta a apreciat că echivalarea o prejudiciază, în sensul că valoarea celor două terenuri, cel expropriat şi cel restituit în echivalent, nu este legală, primul având o valoare mai mare, astfel încât ar fi fost îndreptăţită la restituirea unei suprafeţe de aproximativ 1000 m.p. în echivalent.
Prin sentinţa civilă nr. 3618 din 26 octombrie 2007, Judecătoria Călăraşi şi-a declinat competenţa materială în favoarea Tribunalului Călăraşi, unde cauza a fost înregistrată sub nr. 2928/116/2007.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, apreciind că valoarea celor 500 m.p., de 188.000 lei stabilită la compensare, este egală, şi că cei 1000 m.p. acordaţi acoperă valoarea de recuperat şi a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză prin care s-a stabilit că valoarea terenului expropriat este de 201.720 lei, iar a celui oferit în compensare este de 135.540 lei, obiecţiuni care au fost respinse.
Prin sentinţa civilă nr. 749 din 18 aprilie 2008, Tribunalul Călăraşi, secţia civilă, a admis în parte acţiunea reclamantei, a anulat în parte dispoziţia atacată, respectiv, cu privire la cuantificarea compensării prin echivalent, în sensul că a constatat că valoarea terenului expropriat în suprafaţă de 500 m.p. este de 201.720 lei, iar valoarea terenului acordat în echivalent, situat în tarlaua 61, zona sere, DN 3B, este de 135.540 lei, rămânând o diferenţă în echivalent neacoperită de 66.180 lei; a respins. ca inadmisibil. capătul de cerere privind acordarea unui teren pentru diferenţa de valoare în echivalent neacoperită prin aceeaşi dispoziţie, precum şi capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 600.000 milioane lei, reprezentând despăgubiri pentru perioada de neacordare a drepturilor de proprietate ca nedovedit.
Pentru a pronunţa această soluţie, tribunalul a reţinut că, deşi pârâta a admis cererea reclamantei şi a dispus, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în echivalent, conform expertizei administrată în cauză, s-a dovedit că echivalarea valorică a celor două terenuri nu este egală, rezultând o diferenţă neacoperită de 66.180 lei, apreciind că pârâta emitentă a dispoziţiei trebuie să urmeze procedura prevăzută de lege pentru a stabili, cu acordul petenţilor, care sunt posibilităţile de restituire, în completarea valorii în echivalent, acest aspect neputând fi atributul judecătorului, părţile având la dispoziţie o altă procedură legală.
Împotriva acestei sentinţa a declarat apel pârâta P.M. Călăraşi, cât şi reclamanta S.A.
Prin apelul formulat, reclamanta a solicitat acordarea unui teren în completarea prin echivalent a valorii de 66.180 lei, a apreciat valoarea actuală a terenului expropriat la suma de300.000 lei, iar cu referire la terenul acordat prin dispoziţia contestată, arată că acesta este total impracticabil, fiind presărat cu rămăşiţe de beton de la stâlpii fostelor sere şi nu se ridică la valoarea indicată în expertiză.
A mai solicitat plata de despăgubiri pentru nepunerea în posesie la timp, urmând a se stabili valoarea acestora, precum şi obligarea actualului deţinător al terenului la încheierea contractului de închiriere cu adevăratul proprietar.
P.M. Călăraşi, în dezvoltarea motivelor de apel, a arătat că reclamanta contestă în mod nejustificat suprafaţa de teren atribuită în compensare, în raport de împrejurarea ca s-au restituit 500 m.p. în plus faţă de suprafaţa rezultată din adresa nr. 2707 din 20 mai 1984, iar diferenţa de valoare constatată prin raportul de expertiză, între terenul expropriat şi cel acordat în echivalent, este nejustificat de mare.
Prin Decizia civilă nr. 291 din 2 aprilie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei arătând că, pe de o parte, reclamanta nici nu a contestat raportul de expertiză şi nici nu a solicitat efectuarea unei noi evaluări, iar pe de altă parte, cererea de obligare a deţinătorului terenului de a încheia contract de închiriere direct cu reclamanta este o cerere nou formulată în apel, ce nu poate fi primită în raport de dispoziţiile art. 294 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte apelul P.M. Călăraşi, instanţa l-a apreciat ca tardiv, faţă de data ştampilei poştei de pe plicul ataşat la dosar, 09 octombrie 2008, raportat la data comunicării hotărârii, 13 mai 2008, conform menţiunii de la dosarul nr. 2928/116/2007 al Judecătoriei Călăraşi.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs P.M. Călăraşi, solicitând modificarea în parte a deciziei recurate, în ceea ce priveşte tardivitatea apelului propriu, cu consecinţa admiterii acestuia şi modificarea sentinţei civile apelate prin menţinerea ca legale a prevederilor art. 1 din dispoziţia de restituire ce au fost anulate de prima instanţă.
În susţinerea motivelor de recurs a formulat următoarele critici:
- Greşita respingere ca tardivă a apelului declarat, faţă de împrejurarea că sentinţa civilă nr. 749 din 18 aprilie 2008 pronunţată de Tribunalul Călăraşi a fost comunicată la data de 13 mai 2008, iar la data de 21 mai 2008 pârâta a declarat apel, înregistrat la aceeaşi dată, adică în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Mai arată că în adresa de depunere a apelului la prima instanţă se menţionează faptul că motivele de apel vor fi depuse în termenul prevăzut de art. 287 C. proc. civ., respectiv, până la prima zi de înfăţişare, care a fost la data de 13 octombrie 2008, conform citaţiei înregistrată sub nr. 24438 din 29 iulie 2008, motivele de apel fiind depuse la data de 09 octombrie 2008.;
- Greşita anulare a prevederilor art. 1 din dispoziţia de restituire, în sensul că în mod corect s-a dispus atribuirea în echivalent a unei suprafeţe de teren de 1000 m.p., dublul suprafeţei prevăzute în decretul de expropriere.
De asemenea, precizează că evaluarea corectă a proprietăţii expropriate este cea făcută de expertul evaluator membru titular A.N.E.V.A.R. S.D., care a stabilit pentru imobilul-teren în suprafaţă de 500 m.p. situat în intravilanul municipiului Călăraşi, str. Bucureşti, o valoare de 188.000 lei la nivelul preţurilor corespunzătoare lunii iulie 2007, iar pentru suprafaţa de 1000 m.p. acordată în compensare, o valoare de 154 lei/m.p. Diferenţa de valoare rezultată din raportul de expertiză întocmit ulterior, de către expertul D.V., raport în baza căruia şi-a fundamentat soluţia instanţa de fond, este nejustificat de mare şi nu poate fi primită.
Înalta Curte, analizând motivele de nelegalitate invocate, urmează a admite recursul, pe următoarele considerente:
Conform art. 284 alin. (l) C. proc. civ., „termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel".
În privinţa momentului de la care începe să curgă termenul de apel, art. 284 alin. (l) C. proc. civ., nu face decât o aplicare a principiului înscris în art. 102 alin. (l) din acelaşi cod, potrivit căruia „termenele încep să curgă de la data comunicării actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel".
În speţă hotărârea ce a făcut obiectul acestei căi de atac, respectiv, sentinţa civilă nr. 749 din 18 aprilie 2008 a Tribunalului Călăraşi, secţia civilă, a fost comunicată P.M. Călăraşi, la data de 13 mai 2008, aşa cum rezultă din dovada de comunicare a hotărârii de la fila 104 a dosarului acestei instanţe, dată de la care a început să curgă termenul de apel pentru această parte.
Cererea de apel a pârâtei a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 21 mai 2008, iar motivele de apel au fost depuse, conform datei poştei aplicate pe plicul de trimitere, la data de 09 octombrie 2008.
Astfel, în mod greşit instanţa de apel a apreciat că această cale de atac nu ar fi fost declarată în termenul prevăzut de lege, în condiţiile în care data declarării apelului nu trebuie confundată cu data depunerii motivelor de apel, întrucât dispoziţiile legale care reglementează cele două instituţii procesuale sunt diferite, respectiv, termenul de declarare a apelului este consacrat în art. 284 alin. (l) C. proc. civ., iar termenul de depunere a motivelor de apel este cel prevăzut de art. 287 din acelaşi cod, nefiind obligatoriu ca cererea de apel să fie însoţită, la momentul depunerii, şi de motivele pe care se întemeiază.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul sub aspectul tardivităţii apelului declarat de pârâta P.M. Călăraşi, motiv pentru care apreciază ca inutilă analizarea celorlalte critici, ce vor fi avute în vedere de instanţa de apel, cu prilejul rejudecării.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta P.M. Călăraşi împotriva deciziei civile nr. 291 din 22 aprilie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia recurată în parte şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului declarat de Primăria Municipiului Călăraşi.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 158/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
