ICCJ. Decizia nr. 14/2010. Civil. Conflict de muncă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 14/2010
Dosar nr. 564/59/2009
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Prin contestaţia înregistrată la data de 18 aprilie 2006 pe rolul Tribunalului Mehedinţi, contestatorul D.I. a chemat în judecată pe intimata D.S.V.S.A. Mehedinţi, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie anulată Decizia nr. 40 din 5 aprilie 2006 de desfacere a contractului individual de muncă, emisă de intimata D.S.V. – SA Mehedinţi, reintegrarea pe postul de şef al C.V.S. Orşova - controlul alimentelor şi asistenţă sanitar veterinară, acordarea de daune morale în cuantum de 7 miliarde lei, plata drepturile salariale aferente, precum şi cheltuielile de judecată.
În motivare, contestatorul a arătat că în urma deciziei civile nr. 1319 din 24 septembrie 2001 emisă de Tribunalul Timiş a fost reîncadrat pe postul de Şef C.V.S. Orşova - controlul alimentar şi asistenţă sanitar veterinară, stabilindu-se şi daune cominatorii către contestator în cuantum de un milion lei pentru fiecare zi întârziere, începând cu data de 06 martie 2001 şi până la integrare, această decizie fiind atacată de către intimată, iar prin dispoziţia nr. 25 din 24 aprilie 2005 s-a dispus în final reintegrarea contestatorului de către intimata D.V.S., avându-se în vedere deciziile anterioare pronunţate de Tribunalul Timiş, Curtea de Apel Timişoara, precum şi Tribunalul Mureş.
Prin sentinţa civilă nr. 592 din 18 aprilie 2007, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis în parte contestaţia precizată formulată de contestator; a anulat Decizia nr. 40 din 05 aprilie 2006 emisă de intimată; a respins capetele de cerere privind repunerea părţilor în situaţia anterioară şi obligarea intimatei la plata despăgubirilor băneşti şi a respins cererea privind obligarea intimatei la plata daunelor cominatorii, precum şi a daunelor materiale şi morale.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a constatat că nu s-a produs contestatorului nicio vătămare cu privire la dreptul său la muncă, ce ar fi trebuit reparată, pentru asigurarea stabilităţii raporturilor de muncă, prin repunerea în situaţia anterioară emiterii deciziei, respectiv prin plata drepturilor băneşti confort art. 78 alin. (1) C. muncii.
Împotriva acestei sentinţe, contestatorul D.I. a declarat recurs care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Craiova la data de 04 iulie 2007.
Prin încheierea de şedinţă de la data de 18 ianuarie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia conflicte de muncă, a înaintat cauza spre soluţionarea recursului la Curtea de Apel Timişoara, unde a fost înregistrată sub nr. 3643/30/2006.
Prin Decizia civilă nr. 957 din 18 aprilie 2008, Curtea de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul D.I.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că Decizia civilă nr. 346 din 17 februarie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Craiova a stabilit, cu putere de lucru judecat, că raporturile de muncă ale reclamantului-recurent cu pârâta D.S.V. Mehedinţi, au încetat în anul 1999, în momentul în care s-a transferat la P. Orşova şi că nu se mai putea dispune reintegrarea acestuia în funcţie, astfel că, această decizie a înlăturat efectele deciziei nr. 1319/2001 pronunţată de Tribunalul Timiş, de care se prevalează reclamantul, solicitând reîncadrarea în funcţie.
Prin încheierea de şedinţă nr. 8 din 21 mai 2008 pronunţată de aceeaşi instanţă, în acelaşi dosar, s-a respins cererea recurentului privind îndreptarea, lămurirea şi completarea dispozitivului deciziei civile nr. 957 din 18 aprilie 2008.
Împotriva acestei încheieri D.I. a formulat contestaţie în anulare, înregistrată sub nr. 565/59/2008 pe rolul Curţii de Apel Timişoara, secţia litigii de muncă şi asigurări sociale, care a fost respinsă prin Decizia civilă nr. 2472 din 14 august 2008.
Împotriva hotărârilor pronunţate în dosarele 3643/30/2006 şi nr. 565/59/2008, recurentul-reclamant D.I. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată pe dispoziţiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. şi recurs la care nu s-a indicat temeiul de drept.
În motivarea cererii, recurentul-contestator a susţinut că, instanţa de recurs din dosarul nr. 3643/30/2006 al Curţii de Apel Timişoara, nu a suspendat cauza şi nu a sesizat parchetul, întrucât partea adversă s-a prevalat de înscrisuri falsificate, neverificându-se autenticitatea deciziei nr. 1319/2001 a Tribunalului Timiş.
A mai susţinut că s-au săvârşit abuzuri în legătură cu soluţionarea acestor dosare, că nu a fost citat în cauză, că nu s-au administrat probele solicitate şi că în dosarul nr. 3643/30/2006 pronunţarea sentinţei s-a făcut de un alt complet decât cel care a participat la dezbateri.
Prin Decizia civilă nr. 3349 din 19 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timişoara a respins recursul şi contestaţia în anulare declarate de contestatorul D.I., reţinând, în esenţă, că în ceea ce priveşte contestaţia în anulare, nu sunt incidente dispoziţiile art. 317 pct. 1 C. proc. civ., deoarece acesta a fost prezent la soluţionarea dosarului nr. 565/59/2008, formulând cereri în probaţiune şi punând concluzii orale în şedinţa publică din 14 august 2008 şi că nici celelalte motive invocate nu se încadrează în niciuna din situaţiile prevăzute în mod expres şi limitativ de dispoziţiile art. 317 şi 318 C. proc. civ.
Totodată, cu privire la cererea de recurs s-a reţinut că aceasta este inadmisibilă, fiind îndreptată împotriva unei hotărâri irevocabile.
Împotriva deciziei nr. 2472 din 14 august 2008 a declarat recurs contestatorul D.I. care a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. 564/59/2009.
Prin încheierea civilă nr. 1057 din data de 19 iunie 2009, Curtea de Apel Timişoara a scos cauza de pe rol şi a trimis-o, spre soluţionare, Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie unde a fost înregistrată sub nr. 564/59/2009.
La data de 14 decembrie 2009, intimata-pârâtă D.S.V.S.A. Mehedinţi a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepţiei inadmisibilităţii recursului declarat de către D.I., deoarece este al treilea recurs declarat de acesta şi, pe fond, să-i fie respins recursul.
Analizând Decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează.
Potrivit dispoziţiilor art. 299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
În cauza de faţă, Decizia recurată este una irevocabilă, astfel că nu mai poate fi atacată cu recurs.
Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312, alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul D.I. împotriva deciziei nr. 2472 din 14 august2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 158/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 139/2010. Civil. Strămutare. Fond → |
|---|
