ICCJ. Decizia nr. 1970/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1970/2010
Dosar nr. 3916/104/2008
Şedinţa publică din 23 martie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Olt, la 29 septembrie 2008, reclamantul F.I. a solicitat, în contradictoriu cu Primăria Oraşului Balş, modificarea şi completarea dispoziţiei din 28 august 2008, emisă de pârâtă, în sensul de a se dispune şi restituirea terenului în suprafaţă de 3.461 mp, situat în Balş, Judeţul Olt.
În motivarea contestaţiei, reclamantul a arătat că, în calitate de moştenitor al defunctului F.T.C.P., tatăl său, a formulat notificarea din 2001, în temeiul Legii nr. 10/2001, prin care a solicitat pârâtei să-i acorde despăgubiri pentru complexul industrial compus din moară ţărănească, fabrică de ulei vegetal, dependinţe şi teren aferent în suprafaţă de 3.461 mp., situat în Balş, Judeţul Olt, preluat ca urmare a naţionalizării, prin procesul verbal din 14 iunie 1948.
S-a susţinut că, prin dispoziţia contestată, Primăria Balş nu s-a pronunţat cu privire la terenul în suprafaţă de 3.461 mp. pe care a fost amplasată construcţia, acesta fiind menţionat la pct. 4 din procesul verbal de naţionalizare menţionat, cu privire la care ar fi trebuit să dispună retrocedarea în natură pe vechiul amplasament.
Prin sentinţa civilă nr. 427 din 17 martie 2009, Tribunalul Olt a respins contestaţia ca neîntemeiată, reţinând că petenul nu a solicitat, în mod expres, prin notificarea adresată pârâtei, măsuri reparatorii pentru terenul în suprafaţă de 3.461 mp, astfel că s-au acordat corect măsuri reparatorii doar pentru bunurile menţionate în notificare.
S-a motivat soluţia în sensul că reclamantul nu putea solicita direct instanţei măsuri reparatorii pentru teren fără a urma procedura specială prevăzută de art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel reclamantul, susţinând că prin notificarea formulată a solicitat măsuri reparatorii şi pentru teren iar cu înscrisurile anexate notificării a făcut dovada proprietăţii precum şi a preluării abuzive a terenului odată cu complexul industrial.
Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia civilă nr. 214 din 8 iulie 2009, a admis apelul declarat de reclamant şi a desfiinţat sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Olt.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că prin notificare reclamantul a indicat la pct. 2 suprafaţa de 3.461 mp şi, ca atare, a urmat procedura administrativă obligatorie prevăzută de art. 22 din Legea nr. 10/2001 şi în privinţa terenului, astfel că se impunea ca dispoziţia emisă de pârâtă să se refere şi la teren.
Cum prima instanţă a soluţionat acţiunea fără a intra în cercetarea fondului, reţinând din eroare că terenul nu a făcut obiectul notificării, s-a constatat că se impune desfiinţarea sentinţei conform art. 297 C. proc. civ. şi trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Olt.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Primăria Oraşului Balş, prin primar, criticând-o ca nelegală întrucât s-a considerat eronat că reclamantul ar fi urmat procedura administrativă obligatorie prevăzută de art. 22 din Legea nr. 10/2001 şi în privinţa terenului de 3461 mp.
S-a arătat prin motivele de apel că suprafaţa de teren în discuţie a fost menţionată la pct. 3 c, intitulat „situaţia juridică a imobilului” şi nu la pct. 2 c, ce cuprinde solicitările petentului, printre care nu se regăseşte cererea de restituire a acestuia.
De asemenea, s-a arătat că din cuprinsul notificării nu rezultă elemente de identificare a terenului, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 22 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Intimatul F.I. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând criticile formulate prin motivele de recurs, critici ce se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în raport de care recursul va fi analizat, curtea va constata că acesta este nefondat pentru considerentele ce succed:
Din cuprinsul notificării din 9 august 2001 (fila 8 fond), adresată de reclamant pârâtei Primăria Oraşului Balş, rezultă că acesta a urmat procedura obligatorie prevăzută de art. 22 din Legea nr. 10/2001 şi în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 3.461 mp.
Astfel, expunând situaţia juridică a imobilului, la pct. 3c, reclamantul a arătat că odată cu întreprinderile, o moară ţărănească şi o fabrică de ulei, au fost preluate şi anexele gospodăreşti şi terenul de 3.461 mp.
Prin notificare s-au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent în despăgubiri băneşti pentru imobilele trecute în proprietatea statului în baza Legii nr. 119/1948, deci implicit şi pentru terenul în litigiu, menţionat expres la poziţia 5, pct. 4 al procesului verbal de naţionalizare din 14 iunie 1948.
Este evident că odată ce s-a referit generic prin notificare la complexul industrial situat în Balş, naţionalizat în baza Legii nr. 119/1948, făcând trimitere la procesul verbal de preluare menţionat, reclamantul a avut în vedere toate bunurile naţionalizate, deci şi terenul pe care se afla complexul industrial, menţionat la punctul 3 c (din notificare).
În consecinţă, Curtea de apel a reţinut corect că a fost urmată procedura Legii 10/2001 şi în ceea ce priveşte terenul.
De altfel, prima instanţă, prin încheierea de la termenul din 28 octombrie 2008, a încuviinţat, la cererea reclamantului, proba cu expertiză tehnică specialitatea topografie, având ca obiectiv identificarea terenului în suprafaţă de 3.461 mp, situat la adresa menţionată, probă căreia reprezentantul pârâtei i s-a opus.
Expertiza efectuată de expert tehnic A.P. a concluzionat că terenul din Str.X, identificat conform anexei la raport (fila 65 dosar fond) nu poate fi restituit în natură, întrucât este ocupat de reţele de utilităţi publice, aparţinând patrimoniului public.
Prin urmare şi critica potrivit căreia terenul nu ar fi fost identificat este neîntemeiată.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va constata că recursul este nefondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria oraşului Balş împotriva Deciziei nr. 214 din 8 iulie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1940/2010. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 1996/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
