ICCJ. Decizia nr. 2059/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2059/2010
Dosar nr. 4954/1/2009
Şedinţa publică de la 25 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara la nr. 0585/195/2006, în baza Deciziei nr. 14/2008 a Curţii de Apel Alba Iulia şi respectiv a Deciziei nr. 263/2007 a Tribunalului Hunedoara, reclamantul L.N. a chemat în judecată pe numitul S.A. solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 800.000.000 lei, despăgubiri civile şi la 250.000 euro, daune morale.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că, în calitate de preşedinte al A.C.U.H.R.D. Valea Brad, a făcut demersuri legale pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor împădurite, deţinute de membrii asociaţiei şi justificate în temeiul Legii nr. 1/2000 şi respectiv Legii 18/1991, cu acte şi documente de proprietate, fiind în audienţă în acest scop de nenumărate ori la pârât, în perioada cât acesta avea funcţia de prefect al Judeţului Hunedoara.
S-a mai arătat că în aceste împrejurări şi în special cu prilejul audienţelor, pârâtul, care cumula funcţia de prefect al judeţului cu cea de preşedinte al comisiilor judeţene de fond funciar, i-a dat toate asigurările că asociaţiei composesorale îi va fi atribuită întreaga suprafaţă de 320 ha teren forestier, pe care o justifica cu acte de proprietate.
Prin sentinţa civilă nr. 252 din 10 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, a fost respinsă acţiunea reclamantului L.N.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă, a reţinut, în esenţă, următoarele:
În cauză, reclamantul nu şi-a putut dovedi calitatea procesuală activă, câtă vreme din nicio probă nu rezultă că reclamantul ar fi fost obligat sau împuternicit de către membrii A.C.U.H.R.D. Valea Brad, ori, fie numai de către o parte din aceştia, sau pentru a face demersuri pe lângă autorităţile competente.
Multiplele audienţe, ca şi toate celelalte eforturi întreprinse de reclamant pe lângă pârâtul din cauză, în considerarea calităţilor ce le cumula în perioada de mandat, se înscriu în sfera diligenţelor fireşti şi legale, ceea ce implică exerciţiul de bună-credinţă a unei gestiuni de afaceri.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul, solicitând anularea sentinţei şi judecarea pe fond a procesului, pe baza actelor existente la dosar. S-a arătat că hotărârea este dată cu încălcarea Constituţiei şi a legilor în vigoare.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii reclamantului precum şi cererea de aderare la apelul reclamantului, prin care a solicitat obligarea acestuia din urmă la plata cheltuielilor de judecată în faţa instanţei de fond, respectiv 3500 lei.
Prin Decizia nr. 74/ A din 9 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă a fost respins apelul declarat de reclamantul L.N. împotriva sentinţei civile nr. 252 din 10 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Hunedoara; a admis cererea de aderare la apel formulată de pârâtul Seraficeanu Aurelian împotriva aceleiaşi sentinţe; a schimbat în parte hotărârea atacată numai sub aspectul obligării reclamantului la plata sumei de 3.500 lei cheltuieli de judecată efectuate de pârât în faţa instanţei de judecată; a obligat pe reclamant să plătească pârâtului suma de 1.190 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel, a reţinut următoarele:
În mod corect, instanţa de fond, a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., verificând calitatea procesuală a reclamantului, respectiv identitatea care trebuie să existe între persoana reclamantului şi titularul unui drept subiectiv dedus judecăţii, condiţie esenţială pentru exercitarea dreptului la acţiune. În cauză reclamantul nu şi-a putut dovedi calitatea procesuală activă pentru recuperarea unui prejudiciu al său, personal, civil şi moral.
La termenul de judecată din data de 26 martie 2008 (fila 73 - dosar tribunal) reclamantul şi-a precizat acţiunea arătând că acţionează în numele A.C.U.H.R.D., însă nu a făcut dovada că reprezintă în mod legal această asociaţie.
Instanţa a făcut aplicarea art. 161 C. proc. civ., şi a pus în vedere reclamantului să facă dovada calităţii de reprezentant al asociaţiei pentru a putea acţiona în numele său, în conformitate cu dispoziţiile O.G. nr. 26/2000.
În ceea ce priveşte cererea de aderare la apelul reclamantului formulată de pârâtul S.A. a considerat-o întemeiată, întrucât în mod greşit instanţa de fond a apreciat că acesta nu ar fi depus înscrisurile justificate în original, motivând în drept pe dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamantul L.N. criticând-o ca nelegală, susţinând că atât instanţa de fond cât şi cea de apel nu au avut în vedere actele justificative existente la dosar.
A mai arătat că a fost ales de adunarea de constituire ca Preşedinte al A.C.U.H.R.D. Valea Brad, fără niciun vot contra, împuternicindu-l să reprezinte interesele composesoratului.
Că prin sentinţa civilă nr. 1/AC/2001 a Judecătoriei Brad, s-a autorizat constituirea A.C.U.H.R.D. cu sediul în Brad şi că a făcut parte din comitetul asociaţiei, acest aspect fiind confirmat prin declaraţia autentificată a numitului M.I.
S-a mai arătat, că a fost de nenumărate ori în audienţă la Prefectura Judeţului Hunedoara, la prefectul A.S., că a depus actele de proprietate şi alte acte ce reveneau composesoratului urbarial, că pârâtul avea drept de „veto” şi ar fi anulat orice hotărâre.
A susţinut că şi-a dovedit calitate procesuală activă cu actele depuse.
Pârâtul-intimat S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia nulităţii recursului pentru nemotivarea lui conform art. 3021 C. proc. civ., şi în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate - şi de dispoziţiile legale aplicate, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce succed:
Este adevărat că recurentul-reclamant nu a indicat cazurile de casare sau de modificare prezentate de art. 304 C. proc. civ., dar criticile formulate fac posibilă încadrarea în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., astfel încât excepţia nulităţii recursului invocată de pârâtul-intimat nu este întemeiată.
Amplu motivat şi bine argumentat ambele instanţe au stabilit judicios că reclamantul-recurent nu şi-a dovedit calitatea procesuală activă în promovarea acţiunii de faţă.
După cum rezultă din actele şi lucrările dosarului, reclamantul a formulat cererile sale în nume propriu susţinând că acţionează în numele A.C.U.H.V.R. Valea Brad fără a face însă dovada reprezentării acestei asociaţii în mod legal.
Nici în precizarea de acţiune formulată la data de 26 martie 2008, când reclamantul a arătat că acţionează în numele A.C.U.H.R.D.” nu a făcut dovada că reprezintă legal această asociaţie.
Prin Decizia nr. 263/ A din 21 septembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului declarat, s-a reţinut că reclamantul nu a făcut dovada reprezentării legale a composesoratului.
Pe de altă parte, prima instanţă a pus în vedere în mod repetat reclamantului să depună o procură de reprezentare din partea asociaţiei composesorale, pe care pretinde că o reprezintă, însă recurentul nu s-a conformat.
Nici în faza apelului şi nici în recurs reclamantul nu a făcut dovada calităţii de reprezentant al asociaţiei composesorale.
Faţă de cele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
Ca parte căzută în pretenţii potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ., reclamantul va fi obligat să plătească pârâtului suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul L.N. împotriva Deciziei civile nr. 74/ A din 9 aprilie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurentul-reclamant la plata sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată, către intimatul-pârât S.A., în condiţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2056/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2078/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
