ICCJ. Decizia nr. 2056/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2056/2010
Dosar nr. 13445/3/2008
Şedinţa publică din 25 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 07 aprilie 2008, reclamanţii N.V. şi C.A. au chemat în judecată pe pârâta Primăria municipiului Bucureşti pentru a fi obligată la retrocedarea în natură în zonă echivalentă a restului de teren ce li se cuvine şi îndreptarea erorilor săvârşite în etapa administrativă a procedurii prin restituirea bunului cuvenit corespunzător drepturilor deţinute asupra acestuia.
În fapt, reclamanţii au învederat că prin dispoziţia din 18 martie 2008, pârâta Primăria municipiului Bucureşti le-a recunoscut dreptul la măsuri reparatorii în conformitate cu Legea nr. 10/2001 în proporţie de 1/3 din drepturile cuvenite astfel cum au fost acestea dovedite cu actele depuse în probaţiune.
Potrivit acestora, antecesorii reclamanţilor au deţinut în Bucureşti, sector 2, o suprafaţă de 720 mp din care suprafaţa de 401 mp era ocupată de construcţii, preluată de stat în temeiul Decretului nr. 139/1974 şi art. 23 din Legea nr. 5/1973, pentru ca în anul 1978 construcţia să fie demolată.
Demolarea imobilului a fost efectuată de constructor în două etape, respectiv iniţial a fost demolată suprafaţa de 27 mp, iar în a doua etapă şi ultima a fost demolat şi restul construcţiei de 144 mp, pentru care, prin dispoziţia atacată le-a fost recunoscut dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
Ca urmare, li se cuvin măsuri reparatorii pentru întreg imobilul construcţie demolat de 401 mp, sens în care au solicitat admiterea contestaţiei.
În drept, au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Prin sentinţa nr. 921 din 14 mai 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi a anulat în parte dispoziţia din 18 martie 2008 a Primarului General al municipiului Bucureşti reţinând că suprafaţa construită (şi demolată) pentru care se propune acordarea măsurilor reparatorii este de 401 mp, iar nu de 144 mp, restul pretenţiilor fiind respinse ca neîntemeiate.
Prima instanţă a reţinut, în esenţă, că din adresa emisă de A.F.I. a Consiliului General al municipiului Bucureşti, adresa D.E.P. şi adresa D.E.I.C. apar a fi menţionaţi antecesorii reclamanţilor cu suprafaţa de 750 mp teren liberă şi 401 mp suprafaţă construită.
Pentru demolarea construcţiilor au fost emise două decizii, în anul 1975 şi anul 1978 (în acest din urmă decret fiind menţionată suprafaţa de 144 mp). Având în vedere că în decretul de expropriere a construcţiei se
menţionează ca expropriată suprafaţa de 401 mp, s-a reţinut că în anul 1975 a fost demolată o construcţie în suprafaţă de 275 mp.
S-a reţinut ca fiind corect stabilit dreptul la măsuri reparatorii pentru teren, în raport atât de notificarea reclamanţilor cât şi de înscrisurile depuse în probaţiune, dovedit fiind a avea suprafaţa de 720 mp, motiv pentru care, având în vedere şi nedovedirea existenţei unor terenuri ce ar putea fi acordate în compensare, a fost admisă contestaţia în limitele celor reţinute în dispozitivul hotărârii.
Apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Bucureşti a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 22 A din 29 ianuarie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că din coroborarea actelor de proprietate cu dispoziţiile decretelor de expropriere şi în aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, întinderea dreptului de proprietate pretins în cauză, se prezumă a fi cea recunoscută în cele două acte normative prin care s-a dispus măsura preluării, de 401 mp, corect reţinută de prima instanţă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate, sens în care, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., au învederat că relevant este Decretul de expropriere nr. 3/1978, ultimul act de preluare a terenului şi în care se consemnează o suprafaţă a construcţiei de 144 mp şi nu aceea de 401 mp, menţionată în Decretul nr. 139/1974 emis anterior.
Recursul nu este fondat.
Prin Decretul nr. 139 din 24 iulie 1974 în a cărui aplicare a fost emisă Decizia nr. 1322 din 20 septembrie 1975 emisă de fostul Consiliu Popular al municipiului Bucureşti, anexa 1, poziţia 504, a fost expropriat imobilul proprietatea antecesorilor reclamanţilor, C.V. şi C.T., compus din teren de 750 mp şi 401 mp construcţii.
Ulterior, prin Decretul nr. 3/1978, la anexa 2, poziţia 2, figurează ca expropriată şi demolată suprafaţa de 144 mp construcţii de la aceeaşi adresă, sector 2, Bucureşti.
Cert este că, în prezent fostul imobil, astfel cum rezultă din adresa din 19 mai 2006 emisă de D.E.I.C. din cadrul Primăriei municipiului Bucureşti, se compune din cea 540 mp teren împrejmuit liber de construcţii, pentru care a fost emis titlu de proprietate pe numele reclamanţilor şi cea 185 mp afectat de detalii de sistematizare(carosabil alee acces, trotuar pietonal, edilitare subterane).
Fiind dovedită preluarea bunului de către stat în modalitatea menţionată, realizarea parţială a scopului preluării, este irelevantă împrejurarea susţinută de recurentă privind ineficienta primului act de expropriere, în lipsa unor dovezi contrare sau a altor acte normative care să constate abrogarea sau caducitatea acestuia.
Ca urmare, în raport de cele reţinute şi în considerarea dispoziţiilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 corect reţinute de instanţe, care consacră o prezumţie legală relativă atât în ce priveşte existenţa, cât şi întinderea dreptului de proprietate recunoscut în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul dedus judecăţii va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva Deciziei nr. 22/ A din 20 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2055/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2059/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
