ICCJ. Decizia nr. 2055/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2055/2010
Dosar nr. 7964/101/2008
Şedinţa publică de la 25 martie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
La data de 15 octombrie 2008, reclamanţii C.C. şi P.E. au formulat contestaţie în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin, împotriva dispoziţiei din 6 august 2008 emisă de Primarul municipiului Drobeta Turnu Severin, solicitând anularea acesteia.
În motivarea contestaţiei, reclamanţii au arătat că prin dispoziţia din 8 august 2008 a cărei legalitate a fost examinată de Tribunalul Mehedinţi prin sentinţa civilă nr. 2017 din 12 decembrie 2006 dată în Dosarul nr. 8938/2006 irevocabilă, li s-a restituit în natură suprafaţa de teren 238 mp, situată în Drobeta Turnu Severin cu vecini la Nord, Vest şi Est - domeniu public şi Sud.
Din anul 2006, au îngrădit terenul, au plătit impozitul anual şi au făcut investiţii în sensul că l-au racordat la reţeaua de apă, canal şi energie.
La data de 6 august 2008, pârâta a emis o altă dispoziţie din 6 august 2008 prin care a modificat-o pe cea anterioară (din 8 august 2006) în sensul că le-a respins cererea de restituire în natură a aceluiaşi teren de 283 mp, cu motivarea că a trecut în proprietatea statului conform Legii nr. 58/1974.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia inadmisibilităţii contestaţiei de faţă, întrucât prin sentinţa civilă nr. 2017/2006 dată de Tribunalul Mehedinţi, s-a reţinut că petenţii nu erau îndreptăţiţi să primească restituirea în natură a terenului fiindcă acesta a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974, dispoziţia nr. 1938/2006 fiind astfel eronat soluţionată.
Prin sentinţa civilă nr. 298 din 8 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii C.C. şi P.E., şi în consecinţă: a anulat dispoziţia nr. 2887 din 6 august 2008 emisă de Primarul Municipiului Drobeta Turnu Severin.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin dispoziţia din 8 august 2006 emisă de pârâtul Primarul municipiului Drobeta Turnu Severin, a cărei legalitate a fost examinată de Tribunalul Mehedinţi prin sentinţa civilă nr. 2017 din 12 decembrie 2006, le-a fost restituită în natură reclamanţilor suprafaţa de 238 mp, situată în Drobeta Turnu Severin.
Soluţia a fost menţinută de instanţele de control judiciar prin Deciziile nr. 462 din 12 aprilie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova şi nr. 17079 din 26 octombrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin urmare, legalitatea dispoziţiei din 8 august 2006 este intrată în puterea lucrului judecat, astfel că modificarea acesteia printr-o altă dispoziţie ulterioară, este nelegală.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Primăria Drobeta Turnu Severin, motivând că instanţa de fond nu a avut rol activ şi nu a reţinut că dispoziţia nr. 1938/2006 a fost modificată prin dispoziţia din 6 august 2008 ca urmare a rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei civile nr. 2017/2006.
S-a arătat că reclamanţii nu sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură a terenului deoarece acesta a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974. S-a susţinut că prin prima dispoziţiei a fost eronat soluţionată notificarea, contractul de vânzare-cumpărare prezentat de reclamanţi fiind ilizibil şi astfel nu a putut constata titlul statului şi nu a reţinut că pârâţii aveau în proprietate doar construcţia nu şi terenul.
A fost invocată excepţia de nelegalitate a dispoziţiei nr. 1938/2006 conform dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004, susţinându-se că autoritatea emitentă poate să modifice, să revoce sau să anuleze actul administrativ emis cu încălcarea prevederilor legale.
Cererea apelantei de suspendare a mersului judecăţii şi de înaintare a dosarului la secţia contencios administrativ a fost respinsă întrucât dispoziţia emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 nu este un act administrativ unilateral asupra căreia se poate ridica excepţia de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
Curtea de Apel Craiova, secţia I-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 107 din 26 martie 2009 a respins apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin, reţinând următoarele:
Potrivit art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 (în redactarea actuală), decizia sau după caz, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra acestuia, are forţa probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară.
După emiterea dispoziţiei din 8 august 2008, aceasta a făcut obiectul controlului de legalitate şi temeinicie din partea instanţelor de judecată, a intrat în circuitul civil, producând efecte în planul dreptului de proprietate.
Această dispoziţie face dovada deplină a dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra terenului în suprafaţă de 238 mp, pentru care reclamanţii au achitat taxele şi impozitele locale.
Reclamanţii au dobândit astfel, prin dispoziţia nr. 1938/2008 un bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la C.E.D.O., iar dreptul lor de proprietate asupra bunului este protejat şi garantat nu numai constituţional, prin art. 41 din Legea fundamentală, ci şi prin dispoziţiile dreptului european.
C.E.D.O. a statuat că dispoziţiile art. 1 din protocolul adiţional nr. 1 la Convenţie instituie cu privire la dreptul de proprietate o protecţie care nu este absolută, ci conţine limite ale exerciţiului acestui drept şi anume posibilitatea privării de proprietate pentru cauză de utilitate publică şi reglementarea exercitării acestui drept în conformitate cu interesul general.
Instanţa Europeană a consacrat o limită jurisprudenţială dată de atingerea substanţei dreptului, arătând că şi dacă este vorba despre asigurarea realizării unui interes general, nu trebuie să se ajungă la golirea de conţinut a dreptului proprietarului bunului.
Soluţia aleasă de unitatea deţinătoare de a respinge cererea de restituire în natură prin cea de a doua dispoziţie echivalează cu o expropriere de fapt şi constituie o negare a dreptului de proprietate recunoscut anterior reclamanţilor, ceea ce constituie o încălcare vădită a dreptului. A mai reţinut curtea de apel că este nefondată critica apelantului în sensul că emiterea celei de a doua dispoziţii este efectul motivării hotărârilor judecătoreşti care au analizat dispoziţia nr. 1938/2006, deoarece prin aceasta s-a reţinut dacă petenţii sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură a unei suprafeţe de 900 m.p. teren. Prin dispoziţie s-a restituit suprafaţa de 283 mp, iar instanţele au considerat legală doar această dispoziţie.
Potrivit deciziei din recurs, contractul de vânzare-cumpărare din 1983 nu conferă petenţilor drept de proprietate asupra diferenţei de teren de 600 mp, ceea ce s-a luat de la petenţi a fost casa şi terenul de 283 mp, imobile asupra cărora s-a dovedit dreptul de proprietate.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin prin Primar, invocând cazurile prevăzute de art. 304 pct. 4, 8 şi 9 C. proc. civ.
Dezvoltând criticile de nelegalitate recurenta a susţinut următoarele:
Instanţa de apel nu a manifestat rol activ în soluţionarea cauzei şi nu a reţinut că dispoziţia din 8 august 2006 a fost modificată prin dispoziţia din 6 august 2008 în urma rămânerii definitive şi irevocabile a sentinţei civile nr. 2017/2006 pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, întrucât petenţii nu erau îndreptăţiţi să primească restituirea în natură a terenului dat fiind că acesta a trecut în proprietatea statului în baza Legii nr. 58/1974.
Că prin dispoziţia nr. 1938/2006 a fost soluţionată eronat modificarea, întrucât petenţii au prezentat un contract de vânzare-cumpărare ilizibil.
Recurentul a mai arătat că terenul în litigiu face parte din domeniul public, fiind afectat de utilităţi publice, spaţiu verde şi alei pietonale ce permit intrarea şi ieşirea din blocuri.
A mai susţinut că hotărârea este nelegală şi pentru că se dă posibilitatea unor persoane să primească ceea ce nu a avut niciodată, încălcându-se dispoziţiile art. 23 din Legea nr. 10/2001, terenul în litigiu fiind preluat în temeiul Legii nr. 58/1974, iar pe de altă parte, deşi a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiei nr. 1938/2006, conform art. 4 din Legea nr. 554/2004 excepţia a fost respinsă.
Faţă de cele expuse, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.
Examinând hotărârea recurată prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce succed:
Prin dispoziţia nr. 1938 din 8 august 2006 emisă de Primarul municipiului Drobeta Turnu Severin s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 283 mp, teren situat în municipiul Drobeta Turnu Severin, dispoziţie contestată de reclamanţii C.C. şi P.E., soluţionată prin sentinţa civilă nr. 2017 din 12 decembrie 2006, de Tribunalul Mehedinţi, prin respingerea acţiunii.
Această din urmă sentinţă a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 462 din 12 aprilie 2007 a Curţii de Apel Craiova şi Decizia nr. 7079 din 26 octombrie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
La data de 6 august 2008, Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin, în mod unilateral emite dispoziţia din 6 august 2008 prin care modifică dispoziţia nr. 1938/2006 în sensul că în loc de restituirea în natură a terenului situat în mun. Drobeta Turnu Severin, în temeiul dispoziţiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 se propun măsuri reparatorii.
Or, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, decizia sau, după caz, dispoziţia de aprobare a restituirii în natură a imobilului face dovada proprietăţii persoanei îndreptăţite asupra acestuia, are parte probantă a unui înscris autentic şi constituie titlu executoriu pentru punerea în posesie, după îndeplinirea formalităţilor de publicitate imobiliară.
Prevederea legală citată impune interpretarea potrivit căreia decizia sau dispoziţia emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 reprezintă un veritabil titlu de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra terenului în litigiu este protejat şi garantat constituţional, astfel încât recurenta nu mai putea dispune în mod unilateral emiterea unei alte dispoziţii prin care să o anuleze pe prima care a făcut obiectul controlului de legalitate şi a intrat în circuitul civil.
Pentru considerentele expuse şi celelalte critici vizând excepţia de nelegalitate a Deciziei nr. 1938/2006 emisă de recurentă şi faptul că terenul în litigiu este afectat de utilitate publică, sunt neîntemeiate.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul declarat de Primarul municipiului Drobeta Turnu Severin împotriva Deciziei nr. 107 din 26 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria Municipiului Drobeta Turnu Severin împotriva Deciziei civile nr. 107 din 26 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 martie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2046/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2056/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
