ICCJ. Decizia nr. 211/2010. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 211/2010
Dosar nr. 6012/1/2009
Şedinţa publică din 19 ianuarie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire formulată de reclamanta revizuenta C.E.C.A..P.P. T. s-a solicitat, în contradictoriu cu intimatul-pârât M.B. prin P.G., anularea deciziei nr. 6706 din 17 martie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală în dosarul nr. 14/3/2007.
În drept, s-a invocat motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc civ.
În fapt s-a susţinut că decizia atacată se află in contradicţie cu jurisprudenţa Înaltei Curţi de casaţie şi Justiţie cât priveşte constatarea că reclamanta este una si aceiaşi persoană juridică cu persoana juridica desfiinţată prin Decizia nr. 358/1949 şi reconstituită ulterior conform Legii nr. 122/1996. S-au invocat in acest sens deciziile civile nr. 855 din 26 ianuarie 2006, nr. 8902 din 4 noiembrie 2005, nr. 5514 din 22 iunie 2006, nr. 5737 din 18 mai 2009 pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în acţiuni formulate de reclamantă, în contradictoriu cu pârâtul, pentru recuperarea fostelor proprietăţi.
S-a mai invocat că prin încheierea din 9 mai 2001, pronunţată de Judecătoria sector 1 Bucureşti în dosarul nr. 212/PJ/1996, încheiere definitivă, s-a constatat că reclamanta este una şi aceeaşi persoană juridică cu C.E.C.A.P. P.T.T., persoană juridică distinctă potrivit cu legea „Casei” promulgată prin Decretul Regal nr. 275/1939 şi desfiinţată prin Decretul Prezidenţial nr. 358/1949, persoana juridică reconstituită ulterior conform Legi nr. 122/1996, prin sentinţa civilă nr. 312/20 decembrie 1996 pronunţată în acelaşi dosar al Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Analizând decizia atacată în raport de motivul de revizuire invocat se constata ca cererea de revizuire este întemeiată urmând a fi admisă pentru considerentele ce urmează.
Prin decizia civilă nr. 6706/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul pârâtului M.B. prin P.G., a fost casată decizia 792/2008 a Curţii de Apel Bucureşti si a fost respins apelul reclamantei C.E.C.A.P.P. P.T.T. formulat împotriva sentinţei civile nr. 266 din 20 iunie 2002 a Tribunalului Bucureşti.
Motivul respingerii apelului reclamantei si al admiterii apelului pârâtului l-a constituit aprecierea instanţei de recurs in sensul că reclamanta nu a făcut dovada identităţii sale cu persoana juridica desfiinţată abuziv din anul 1949 care a deţinut în proprietate imobilul situat în Bucureşti, str. Cuparului, compus din teren de 327m2si clădire.
Ca urmare, casându-se decizia 792/ din 28 octombrie 2008 s-a menţinut sentinţa civilă 266 din 20 noiembrie 2007 promulgată de Tribunalul Bucureşti prin care s-a respins, ca neîntemeiată, contestaţia reclamantei împotriva dispoziţiei nr. 3002 din 24 mai 2004 emisă de primarul general al capitalei în soluţionarea notificării nr. 631 din 5 august 2001.
Reapreciind situaţia de fapt şi de drept instanţa de recurs a constatat că în cauză reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii criteriilor prevăzute de Legea nr. 10/2001 în sensul că identitatea între reclamanta, care solicită prin procedura Legii nr. 10/2001 un bun şi fosta proprietară a bunului pretins astăzi, este constatată printr-o hotărâre separată şi care să poată conduce la concluzia că reclamanta este persoană îndreptăţită la restituite în înţelesul legii speciale incidente în cauză.
Reclamanta s-a mai judecat anterior cu pârâtul M. B. prin P.G., în procedura specială a legii 10/2001 pentru recuperarea unor bunuri ce au aparţinut fostei C.E.C.A.P.P.T.T.
Cauzele s-au soldat cu pronunţarea unor decizii în recurs, cele invocate de revizuentă ca al doilea element de contrarietate, prin care s- a dezlegat definitiv şi irevocabil problema de drept a calităţii reclamantei de persoană îndreptăţită în înţelesul Legii nr. 10/2001. S-a constatat astfel că în momentul acordării personalităţii juridice reclamantei (prin sentinţa civilă 312 din 20 decembrie 1996), s-au avut în vedere actele constitutive potrivit cărora reclamanta este continuatoarea şi succesoarea persoanei juridice desfiinţată în mod abuziv prin Decizia nr. 358/1949. S-a reţinut totodată, potrivit art. II din Statutul acestei persoane juridice, că scopul declarat al reclamantei este acela de a recupera fizic sau prin echivalent bunurile ce au aparţinut persoanei juridice şi a cărei activitate a fost întreruptă în mod abuziv.
În acest sens s-au pronunţat deciziile invocate si anexate la dosar si anume:
- decizia nr. 855/26I2006 a Înaltei curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a admis recursul reclamantei împotriva deciziei 701/ A din 26 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, a fost admis apelul reclamantei împotriva sentinţei civile nr. 878/F/2004 şi trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Bucureşti pentru greşita apreciere a art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 cât priveşte calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită;
- decizia nr. 8902 din 4 noiembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a respins recursul pârâtului M.B. împotriva deciziei nr. 692/ A din 25 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti prin care s-a stabilit calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită faţă de calitatea conferită acesteia prin sentinţa civilă nr. 312/1996 a Judecătoriei sectorului 1, Bucureşti;
- decizia nr. 5514 din 22 iunie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a respins recursul P.G. al M.B. împotriva deciziei civile nr. 609 din 19 decembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti;
- decizia nr. 5185 din 15 decembrie 2000 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a stabilit că reclamanta este, în temeiul sentinţei civile nr. 312/1996, continuatoarea fostei proprietare a imobilului revendicat.
Este de reţinut că în acelaşi sens, s-a statuat asupra calităţii reclamantei de succesoare si continuatoare a fostei C.E.C.A.P.P.T.T. şi prin decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 1275 din 13 februarie 2004 prin care s-a soluţionat o acţiune în procedura legii 10/2001 a reclamantei în contradictoriu şi cu un alt pârât, S.B.E. din Eforie Nord.
Se constată aşadar că în cauză sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Există hotărâri definitive contradictorii, pe de o parte, decizia atacată (nr. 6706/2009) prin care s-a statuat că nu există o hotărâre expresă de constatare a identităţii între reclamantă si fosta Casă de economii si asigurări a personalului P.T.T., pentru a abilita reclamanta să revendice în procedura Legii nr. 10/2001 un bun ce a aparţinut acelei Case şi, respectiv, pe de altă parte, deciziile pronunţate în alte cauze între aceleaşi părţi (nr. 855/2006, nr. 8902/2005, nr. 5514/2005, nr. 5185/2000).
Hotărârile potrivnice sunt pronunţate în aceeaşi pricină şi anume contestaţii ale reclamantei împotriva dispoziţiei emisă de P.G. al M.B. în soluţionarea unei notificări de revendicare a unui bun imobil ce a fost preluat abuziv din patrimoniul C.E.C.A.P.P.T.T. împrejurarea că fiecare proces din cele mai sus enumerate a privit un alt imobil nu este de natura să înfrângă identitatea pricinii, contradictorialitatea de soluţii privind în mod precis, in toate cauzele în discuţie, calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită în sensul Legii nr.10/ 2001.
Hotărârile sunt date in dosare diferite, cum s-a ilustrat mai sus.
În procesul în care s-a pronunţat hotărârea atacată nu s-a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat, referitor la deciziile invocate. Se constată, de asemenea, că efectul produs de sentinţa civilă nr. 312/1996 a fost analizat nu din perspectiva acestei excepţii ci din perspectiva insuficienţei probante a celor constatate prin acea sentinţă, instanţa apreciind că indiferent de faptul că reclamantei i s-a acordat calitatea de continuatoare a fostei Case de economii, aceasta nu conduce la concluzia că se poate aprecia că în cauză sunt întrunite condiţiile Legii nr. 10/2001 privind calitatea de persoană îndreptăţită.
În cauză s-a cerut anularea ultimei hotărâri pronunţate (nr. 6706/2009) şi care se află în contradicţie cu cele anterioare. Pentru considerentele arătate, văzând dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., constatând că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., s-a admis cererea de revizuire şi s-a anulat decizia civilă nr. 6706 din 17 iunie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 14/3/2007 şi a fixat termen şi s-a fixat termen la 27 aprilie 2010 pentru rejudecarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de revizuire, formulată de revizuenta, reclamanta C.E.C.A.P.P.P. T. împotriva deciziei civile nr. 6706 din 17 iunie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală în dosarul nr. 14/3/2007.
Anulează decizia 6706/2009.
Fixează termen la 27 aprilie 2010 pentru rejudecarea recursului.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2057/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2462/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
