ICCJ. Decizia nr. 2237/2010. Civil. Drepturi băneşti. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2237/2010
Dosar nr. 9040/1/2009
Şedinţa publică din 13 aprilie 2010
Deliberând, asupra cererii de revizuire de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin cererea reînregistrată sub nr. 654/86/2009, după casare cu trimitere, pe rolul Tribunalului Suceava, secţia civilă, reclamantul L.V. a solicitat, în temeiul Legii nr. 94/1992, al Legii nr. 490/2004 şi al art .3 din HG nr.170/2005, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, obligarea acesteia la acordarea de majorări cu 75% a indemnizaţiei de bază începând cu data de 14 martie 2005, actualizate în raport de indicele de inflaţie la data plăţii.
Prin sentinţa nr. 532 din 17 martie 2009, Tribunalul Suceava, secţia civilă, a admis în parte acţiunea reclamantului, obligând pârâta la plata, către reclamant, a indemnizaţiei de 75% aplicată la nivelul salariului de bază, pentru perioada 10 iulie 2005-31 decembrie 2006, actualizată în raport de indicele de inflaţie la data plăţii.
Pentru pretenţiile salariale aferente perioadei 14 martie 2005-09 iulie 2005, instanţa a constatat prescris dreptul la acţiune al reclamantului.
Prin Decizia nr. 972 din 7 iulie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins ca tardiv formulat recursul declarat de Ministerul Finanţelor Publice prin DG.F.P. Suceava împotriva sentinţei nr. 532 din 17 martie 2009 şi a admis recursul declarat de Curtea de Conturi a României, în sensul respingerii acţiunii reclamantului, ca nefondată.
Împotriva deciziei nr. 972 din 07 iulie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamantul L.V. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7, arătând că aceasta se află în contrarietate cu soluţiile date de alte instanţe de recurs, în cauze similare.
În acest sens, revizuentul a arătat că, în procese având ca obiect conflicte de muncă ivite între controlorii financiari, în calitate de angajaţi, şi Curtea de Conturi a României, în calitate de angajator, derulate pe rolul unor alte curţi de apel din ţară, soluţiile date au fost favorabile angajaţilor, fapt de natură să contravină soluţiei date de Curtea de Apel Suceava prin Decizia contestată.
Analizând cererea de revizuire, Înalta Curte urmează a o respinge ca inadmisibilă, în considerarea următoarelor argumente:
Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunţarea acesteia.
Retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte grave pentru părţi şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.
Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au făcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.
Motivele de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de lege şi impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiţii specifice de admisibilitate a cererii de revizuire.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., revizuirea este posibilă „dacă există hotărâri potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
Rezultă că, revizuirea întemeiată pe textul legal anterior citat este admisibilă doar dacă sunt întrunite, cumulativ următoarele condiţii: existenţa unor hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile judecătoreşti în cauză să fie potrivnice şi să existe tripla identitate de părţi, obiect şi cauză.
Cazul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. se întemeiază pe autoritatea de lucru judecat şi are în vedere situaţia în care, prin cea de-a doua hotărâre, pronunţată în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane şi având aceeaşi calitate, se încalcă cele stabilite printr-o hotărâre anterioară, aspect ce semnifică faptul că revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă „constatarea cu întârziere a autorităţii lucrului judecat".
În acest sens, tripla identitate ca şi condiţie de admisibilitate a cererii de revizuire trebuie analizată în raport de dispoziţiile art. 1201 C. civ., conform căruia „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are acelaşi obiect, este întemeiată pe aceeaşi cauză şi este între aceleaşi părţi, făcute de ele şi în contra lor în aceeaşi calitate".
Cerinţele legale prevăzute de art. 1201 C. civ. nu sunt îndeplinite în cauză, deoarece revizuentul apreciază că hotărârea supusă revizuirii este potrivnică unor hotărâri pronunţate în speţe similare de către alte Curţi de Apel, în cadrul unor procese în care revizuentul nu a figurat în calitate de parte.
Or, textul legal sus-menţionat impune ca judecata să aibă loc „între aceleaşi părţi, făcute de ele sau în contra lor în aceeaşi calitate", condiţie care nu se regăseşte în speţa dedusă judecăţii, întrucât nu este vorba de litigii în cadrul cărora revizuentul să fi participat anterior şi să fi obţinut o soluţie contrară celei din hotărârea supusă revizuirii.
Hotărârile la care revizuentul face referire în sensul că ar fi potrivnice deciziei nr. 972 din 07 iulie 2009 a Curţii de Apel Suceava reprezintă, în realitate, practică judiciară în materie, iar împrejurarea că prin aceste hotărâri s-au adoptat soluţii opuse celei pronunţate prin hotărârea atacată, nu poate constitui premisa promovării unei cereri de revizuire.
Prin urmare, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 322 pct. 7 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată împotriva deciziei nr. 972 din 7 iulie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2235/2010. Civil. Fond funciar. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 2231/2010. Civil → |
|---|
