ICCJ. Decizia nr. 2247/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2247/2010
Dosar nr. 4714/117/2007
Şedinţa publică din 13 aprilie 2010
Asupra cererii de completare dispozitiv, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 26 octombrie şi înregistrată la data de 4 decembrie 2009, petenta a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 2812 C. proc. civ., completarea dispozitivului deciziei nr. 4643 din 7 aprilie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în dosarul nr. 4714/117/2007, în sensul pronunţării instanţei asupra obligării recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată în favoarea petentei, în cuantum de 600 lei.
În susţinerea cererii, petenta a arătat că, prin întâmpinarea expediată poştal de către aceasta la data de 1 februarie 2009, a solicitat obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 600 lei, reprezentând onorariu de avocat, pentru care a depus la dosarul cauzei documente justificative.
Petenta a mai arătat că, prin Decizia nr. 4643 din 7 aprilie 2009 pronunţată în dosarul sus-menţionat, instanţa a omis să se pronunţe asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Având în vedere că prin Decizia arătată s-a respins ca nefondat recursul pârâtului, precum şi faţă de dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., petenta a apreciat că este îndreptăţită la recuperarea cheltuielilor ocazionate de acest proces.
Referitor la termenul de promovare a prezentei cereri, petenta a arătat că dosarul s-a întors la Curtea de Apel Cluj la data de 5 octombrie 2009, iar în arhiva Tribunalului Cluj la data de 7 octombrie 2009, aceasta intrând în posesia deciziei nr. 4643 din 07 aprilie 2009 la data de 12 octombrie 2009, cererea fiind astfel formulată în termenul prevăzut de lege.
Înalta Curte va admite cererea formulată, în temeiul următoarelor considerente:
Potrivit art. 2812 C. proc. civ., „dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casare cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare".
Omisiunea instanţei de a se pronunţa cu privire la acordarea cheltuielilor de judecată se circumscrie cazurilor reglementate de textul legal anterior citat, sens în care aceasta se poate pronunţa, prin hotărâre separată, asupra cererii de completare.
Art. 274 alin. (1) C. proc. civ. instituie regula conform căreia „partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
Dreptul la acordarea cheltuielilor de judecată este un drept legal, ce derivă dintr-un raport juridic procesual şi are ca finalitate acoperirea prejudiciului cauzat părţii câştigătoare a procesului.
Acest drept este recunoscut părţii şi atunci când ea a solicitat cheltuieli de judecată, dar instanţa a omis să se pronunţe asupra lor.
În speţă, Înalta Curte a constatat că, prin întâmpinarea depusă în termenul legal la dosarul cauzei, petenta a solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei reprezentând onorariu de avocat, conform contractului de asistenţă juridică şi chitanţelor ataşate, în copie, întâmpinării (filele 10-12 dosar recurs), solicitare a cărei soluţionare nu se regăseşte în dispozitivul deciziei, obiect al prezentei cereri.
Or, asupra cheltuielilor de judecată, instanţa trebuie să se pronunţe în chiar dispozitivul hotărârii, întrucât acestea nu pot fi valorificate decât prin intermediul executării silite.
Prin Decizia al cărei dispozitiv se solicită a fi completat, s-a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Cluj-Napoca împotriva deciziei nr. 134/A din 16 mai 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, în contradictoriu cu intimata D.V.
Faţă de soluţia adoptată şi de solicitarea formulată de intimată prin întâmpinare, de acordare a cheltuielilor de judecată, devin astfel incidente în cauză dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., privind obligarea părţii care a căzut în pretenţii, la plata cheltuielilor de judecată, solicitate şi dovedite de partea adversă.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite cererea petentei şi va dispune completarea dispozitivului deciziei nr. 4643 din 07 aprilie 2009 a acestei instanţe, în sensul celor solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de completare a dispozitivului formulată de petenta D.V. privind Decizia nr. 4643 din 7 aprilie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, în sensul că obligă pe recurentul Primarul municipiului Cluj-Napoca la 600 lei cheltuieli de judecată către intimata D.V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 226/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 224/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2247/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
