ICCJ. Decizia nr. 224/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 224/2010
Dosar nr. 1952/42/2007
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 851 din 20 septembrie 2007 Tribunalul Dâmboviţa a respins acţiunea formulată de reclamantul M.C. în contradictoriu cu Primăria comunei Vârfuri prin care a contestat răspunsul primit la notificările nr. 75/2005 şi 84/2005 şi constatarea nulităţii absolute a sentinţei civile nr. 466/2002 a Judecătoriei Pucioasa şi a deciziei civile nr. 1244/2002 a Tribunalului Dâmboviţa.
Instanţa de fond a reţinut că imobilele solicitate prin notificările nr. 74 şi 84/2005, respectiv conacul transformat în dispensar medical cu terenul aferent şi terenul intravilan de 8500 mp expropriate de la autorul M.G., au mai făcut obiectul notificărilor nr. 7 şi 109/2001. De altfel, notificările nr. 75 şi 84/2005 au fost depuse peste termenul legal prevăzut de art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.
S-a mai reţinut că nu se poate constata nulitatea celor două hotărâri judecătoreşti întrucât acestea au caracterul unui titlu legal, bucurându-se de autoritate de lucru judecat şi nu pot fi contestate printr-o acţiune în anulare.
Împotriva sentinţei a declarat apel reclamantul M.C. susţinând că instanţa nu s-a pronunţat asupra imobilelor solicitate.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 36 din 6 februarie 2008 a respins apelul reţinând că prin sentinţa civilă nr. 466 din 12 aprilie 2002 Judecătoria Pucioasa a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii P.C., C.P. şi T.G., a obligat pârâtul Spitalul Orăşenesc Pucioasa să la se reclamanţilor în deplină proprietate şi posesie imobilul fost conac, în prezent dispensar medical situat în comuna Vârfuri, a respins cererea de revendicare a terenului aferent şi cererea de intervenţie formulată de M.C. Tribunalul Dâmboviţa, prin Decizia civilă nr. 1244 din 20 septembrie 2002 a admis apelul declarat de reclamanţii P.C., C.P. şi T.G., a schimbat în parte sentinţa nr. 466/2002 a Judecătoriei Pucioasa şi a obligat pârâţii Consiliul Local Vârfuri şi Spitalul Orăşenesc Pucioasa să lase în deplină proprietate apelanţilor şi suprafaţa de 2040 mp teren aferent construcţiei cu destinaţie de dispensar medical.
Aceste hotărâri privesc imobilul, dispensar medical, solicitat de reclamant prin prezenta cauză, astfel încât susţinerea potrivit căreia instanţa de fond s-ar fi pronunţat cu privire la alt imobil nu a fost reţinută.
S-a mai reţinut că imobilul conac expropriat de la autorul reclamantului mai includea şi o construcţie casă de locuit care a fost restituită reclamantului prin sentinţa civilă 2772 din 4 aprilie 2007 a Judecătoriei Pucioasa.
De asemenea, în mod corect instanţa de fond a constatat că cele două notificări au fost formulate peste termenul legal.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs reclamantul M.C. susţinând că notificările au fost depuse în termenul legal, în mod greşit s-a considerat că imobilul casă de locuit cu patru camere a făcut parte din conacul expropriat şi că, în mod greşit, în dispozitivul deciziei atacate s-a menţionat că sentinţa apelată ar fi fost pronunţată de Tribunalul Buzău, în loc de Tribunalul Dâmboviţa. Recurentul nu a indicat temeiul juridic al recursului, însă analiza criticii formulate permite încadrarea acesteia în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Prin notificările nr. 7/2001 şi 109/2001 reclamantul M.C. a solicitat restituirea unui teren intravilan de 8500 mp şi conacul cu 5000 mp teren aferent din comuna Vârfuri ce au aparţinut autorului său M.G., imobile care au fost preluate abuziv în proprietatea statului prin expropriere conform Decretului nr. 83/1949.
Primarul Comunei Vârfuri prin dispoziţia nr. 244/2003 a respins notificarea nr. 7/2001 cu motivarea că dreptul de proprietate asupra terenului intravilan a fost reconstituit potrivit dispoziţiilor Legii 18/1991, iar prin dispoziţia nr. 245/2003 a respins şi cealaltă notificare, nr. 109/2001, întrucât conacul transformat în dispensar medical şi terenul aferent au fost restituite altor persoane prin hotărâri judecătoreşti.
La dosarul cauzei au fost depuse sentinţa civilă nr. 466 din 12 aprilie 2002 Judecătoriei Pucioasa şi Decizia civilă nr. 1244 din 20 septembrie 2002 a Tribunalului Dâmboviţa prin care conacul, transformat în dispensar medical şi terenul aferent de 2040 mp au fost restituite numiţilor P.C., C.P. şi T.G.
Reclamantul M.C. a contestat în justiţie dispoziţia nr. 245/2003 emisă de Primarul comunei Vârfuri, contestaţia fiind respinsă prin sentinţa civilă nr. 87 din 10 februarie 2004 a Tribunalului Dâmboviţa, filele 32-34 ale dosarului de recurs.
După apariţia Legii nr. 247/2005, reclamantul, considerând că acest act normativ a prevăzut un nou termen pentru depunerea notificărilor, a formulat notificările nr. 75 din 10 noiembrie 2005 şi nr. 84 din 25 noiembrie 2005 prin care a solicitat din nou restituirea imobilelor menţionate.
Notificările formulate în cursul anului 2005 au fost depuse cu mult peste termenul legal ce a expirat la 14 februarie 2002. De precizat este acest termen de depunere a notificărilor este un termen de decădere, care nu a mai fost prelungit în urma apariţiei Legii 147/2005.
Potrivit art. 22 alin. (5) din Legea 10/2001, astfel cum a fost modificată prin Legea 247/2005, nerespectarea termenului pentru formularea notificării atrage pierderea dreptului de a mai solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Textul legal menţionat a fost declarat a fi în concordanţă cu prevederile constituţionale prin Decizia nr. 21 din 27 ianuarie 2004 a Curţii Constituţionale.
In raport de datele depunerii notificărilor, 10 şi 25 noiembrie 2005, de dispoziţiile art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 şi de faptul că notificările depuse în termenul legal, în cursul anului 2001, au fost respinse, recurentul este decăzut din dreptul de a mai solicita în justiţie restituirea imobilelor.
Critica referitoare la casa de locuit nu poate fi reţinută întrucât acest imobil nu face obiectul prezentei cauze. Instanţa de apel a considerat că şi această clădire a fost inclusă în conac întrucât prin decretul de expropriere s-au preluat două construcţii, una cu patru camere, respectiv casa de locuit şi alta cu 8 camere, dispensarul medical din comuna Vârfuri.
Nici ultima critică inserată în motivarea recursului nu se va reţine. Îndreptarea erorii materiale din dispozitivul deciziei atacate se poate remedia numai pe calea unei cereri în temeiul art. 281 C. proc. civ.
Având în vedere aceste considerente, recursul se va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M.C. împotriva deciziei nr. 36 din 6 februarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2247/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2233/2010. Civil. Fond funciar. Contestaţie... → |
|---|
