ICCJ. Decizia nr. 2323/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2323/2010
Dosar nr.2427/118/2006
Şedinţa publică din 19 aprilie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 228 din 3 martie 2008 a Tribunalului Constanţa s-a respins contestaţia înaintată de reclamantul P.N.A.V. împotriva Dispoziţiei nr. 345 din 8 septembrie 2006 emisă de Primarul Oraşului Eforie, reţinându-se că nu s-a dovedit că reclamantul sau autorul său, erau titularul dreptului de proprietate asupra terenului a cărui restituire s-a solicitat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul P.N.A.V. iar prin Decizia civilă nr. 289 din 5 decembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa s-a admis apelul reclamantului s-a schimbat hotărârea instanţei de fond în sensul admiterii contestaţiei fiind anulată Dispoziţia nr. 345 din 8 septembrie 2006 emisă de Primarul Oraşului Eforie, a fost obligat pârâtul să emită dispoziţie prin care să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile prevăzute de legea specială (Titlul VII din Legea nr. 247/2005) privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre au fost reţinute următoarele considerente:
În categoria înscrisurilor prin care s-a probat, indirect, existenţa în patrimoniul autorului contestatorului a dreptului de proprietate asupra terenului ce constituie lotul nr. 366 situat în Eforie Nord este şi istoricul de rol fiscal respectiv, adresa nr. 4618/1991, care atestă faptul că P.N. a figurat înscris în evidenţă ca proprietar al imobilului.
În cauză unitatea administrativă nu a dovedit că terenul ar fi fost deţinut de autorul reclamantului cu un alt titlu decât cel de proprietar, ori că s-ar fi aflat în proprietatea altei persoane fizice sau juridice, astfel că nu a răsturnat prezumţia instituită prin dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Astfel s-a reţinut de instanţa de apel că reclamantul are calitatea procesuală şi se legitimează ca persoană îndreptăţită astfel cum prevede art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Primarul Oraşului Eforie solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului şi menţinerii hotărârii instanţei de fond.
Criticile aduse hotărârilor instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Recurentul susţine că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii câtă vreme nu a putut depune nici un act juridic care să ateste deţinerea proprietăţii de către autorul său la data preluării abuzive.
Se susţine că, calitatea de persoană îndreptăţită la restituire nu trebuie apreciată numai prin prisma actelor de stare civilă pe care reclamantul le prezintă ci şi prin aceea a dovedirii dreptului de proprietate la momentul preluării imobilului.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. privind hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul este nefondat pentru cele ce urmează:
Potrivit art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptăţite în înţelesul legii, la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau după caz, prin echivalent persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
De prevederile prezentei legi (art. 4 alin. (1) din Legea nr. 10/2001) beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite.
Astfel faţă de prevederile legale sus evocate, de conţinutul adresei eliberată de Consiliul local al Oraşului Eforie din care rezultă că antecesorul reclamantului, P.N., a figurat în tabelul cu proprietarii din Eforie Nord din anul 1937 cu lotul nr. 366.
Susţinerea recurentului legată de lipsa calităţii reclamantului de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii după antecesorul său P.N., urmează a fi înlăturată faţă de dispoziţiile Sentinţei civile nr. 187 din 5 februarie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă din care rezultă că reclamantul are calitatea de descendent al defunctului P.(N.)A. decedat la 27 noiembrie 1982.
Faţă de cele expuse, criticile recurentului sunt nu numai nefondate, dar şi neavenite şi nefiind întrunite cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul Oraşului Eforie împotriva Deciziei de 289/C din 5 decembrie 2000 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2010.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2326/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2315/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
