ICCJ. Decizia nr. 2341/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2341/2010
Dosar nr.2662/1/2009
Şedinţa publică din 19 aprilie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 114 din 15 aprilie 2003 a Tribunalului Ialomiţa s-a respins acţiunea reclamantei A.C. împotriva pârâtei Regia Naţională a Pădurilor Romsilva - Direcţia Silvică Slobozia.
Această hotărâre a fost atacată cu apel iar prin Decizia civilă nr. 675 din 15 octombrie 2003 a Curţii de Apel Cluj, fiind anulată iar în evocarea fondului s-a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Prin Decizia civilă nr. 726 din 20 septembrie 2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie secţia civilă şi de proprietate intelectuală a admis recursul reclamantei şi a dispus casarea hotărârii cu trimiterea spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu motivarea că înscrisurile aflate la dosar atestă că ambii reclamanţi au fost proprietarii parterului imobilului construcţie în care îşi are sediul Ocolul Silvic Feteşti, iar pentru terenul aferent pretins, dovezile sunt incomplete, sens în care în rejudecare se vor completa probatoriile şi cu privire la situaţia terenului pretins prin notificarea acţiunii din 4 martie 2003.
În rejudecare după casare, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie prin Decizia civilă nr. 80 din 9 februarie 2009 a admis în parte acţiunea reclamantei, a modificat în parte Decizia civilă nr. 163 din 11 decembrie 2002 în sensul că se va propune acordarea de despăgubiri potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul din litigiu compus din construcţie - parter, situat în Feteşti, evaluat la suma de 151.050 RON şi teren de 3.437 mp evaluat la suma de 651.311 RON.
S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind acordarea daunelor morale şi s-au menţinut celelalte dispoziţii ale deciziei contestate.
Pentru a pronunţa aceste hotărâri au fost reţinute următoarele considerente:
Examinând actele şi lucrările dosarului, având în vedere şi dispoziţiile art. 315 C. proc. civ., Curtea a reţinut că, aşa cum rezultă din copia - extras din Borderoul populaţiei, proprietăţilor şi exploataţiilor agricol din oraşul Feteşti întocmit conform recensământului agricol şi al populaţiei din ianuarie 1948, autorii reclamantei au avut în proprietate suprafaţa de teren de 4.650 mp reprezentând curţi, iar din această suprafaţă, pentru suprafaţa de 413 mp, cât şi pentru spaţiul folosit ca locuinţă (etajul I) şi magazie anexă reclamantei, în calitate de moştenitoare a foştilor proprietari A.I. şi O., i-au fost acordate prin Sentinţa civilă nr. 2137 din 26 octombrie 1998 de către Judecătoria Feteşti, despăgubiri în valoare totală de 202.237.530 RON.
Aşa cum rezultă şi din adresa cu nr. 3539/2004 Ocolul Silvic Feteşti figurează în evidenţele fiscale cu teren proprietate conform actului de vânzare 6848/1992 cu suprafaţa de teren de 1.211 mp şi cu teren în folosinţă de la stat în suprafaţă de 4.870 mp.
Înscrisurile administrate de părţi în prezenta cauză coroborate cu concluziile rapoartelor de expertiză, dovedesc aspectul că imobilului construcţie i-au fost aduse anumite îmbunătăţiri de către pârâtă, îmbunătăţiri efectuate cu respectarea dispoziţiilor legale în materie şi necesare desfăşurării activităţii acestei instituţii, expertul identificând 12 construcţii existente pe terenul în suprafaţă de 4.150,51 mp.
Construcţiile în suprafaţă de 1.556,14 mp reprezintă un procent de 37,5% din suprafaţa terenului, iar restul curţii de 2.594,37 mp este folosit ca platformă tehnologică strict necesară în desfăşurarea activităţii de producţie: prelucrare şi împletire răchită.
Prin adresa din 9 aprilie 2008 emisă de Primăria Municipiului Feteşti se face dovada că imobilul din litigiu figurează în lista monumentelor istorice aprobată prin Ordinul M.C.C. nr. 2314/2004 şi este supus prevederilor Legii nr. 422/2001.
#########Prin urmare, în condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, coroborate cu cele ale art. 23.1 din HG nr. 50/2007, Curtea apreciază că reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate al autorului său asupra imobilului din litigiu compus din 12 camere şi 6 dependinţe, precum şi asupra suprafeţei de teren care în prezent deserveşte Ocolul Silvic Feteşti, determinată ca având suprafaţa de 4.150 mp, imobilul fiind ocupat la data de 21 aprilie 1950 de Ocolul Silvic şi de Cooperativa 13 Decembrie, fără a se face dovada de către stat a unui titlu valabil.
Faţă de situaţia juridică a imobilului din litigiu precum şi de dispoziţiile art. 7, art. 21 din Legea nr. 10/2001, Curtea constată că reclamanta este îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul din litigiu, astfel cum s-a solicitat prin acţiunea introductivă de instanţă şi precizată ulterior, respectiv pentru parterul construcţiei şi pentru suprafaţa de teren 3.474,5 mp, astfel cum s-a solicitat de către reclamantă în condiţiile respectării principiului disponibilităţii procesului civil.
Aceste despăgubiri vor fi acordate potrivit dispoziţiilor Deciziilor nr. XX/2007 şi nr. LII/2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Secţiile Unite, precum şi ale Titlului VII din Legea nr. 247/2005 avându-se în vedere valoarea de circulaţie stabilită prin lucrările de specialitate ce au fost efectuate în cauză.
În ceea ce priveşte capătul de cerere relativ la acordarea daunelor morale, Curtea a apreciat că acesta este neîntemeiat prin raportare la dispoziţiile art. 274 C. proc. civ. cât şi ale art. 998 - 999 C. civ.
Sancţiunea aplicabilă pârâtei pentru nesoluţionarea pe cale amiabilă a prezentului litigiu este cea care rezultă din aplicarea dispoziţiilor art. 274 C. proc. civ., aceasta urmând a fi obligată, pentru ipoteza în care se solicită acest lucru, la plata cheltuielilor de judecată. Mai mult, aceste daune nici nu au fost dovedite.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, Direcţia Silvică Slobozia solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelului reclamantei.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte.
Recurenta susţine că instanţa de apel a făcut o greşită interpretare şi aplicare a legii, fiind lipsită şi de temei legal.
Se învederează faptul că solicitarea reclamantei de a i se retroceda terenul intravilan este inadmisibilă conform art. 8.3 din Normele de aplicare aprobate prin HG nr. 250/2007, întrucât pentru terenul intravilan reclamanta avea la îndemână posibilitatea de a formula cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate.
În ce priveşte dovada proprietăţii pentru terenul solicitat de 3.437 mp, se arată că înscrisurile şi tabelele centralizatoare sunt neconcludente, nu au dată certă şi nu sunt autentificate prin semnarea lor de unităţile emitente.
Or, arată recurenta, în absenţa unor probe contrare şi după caz întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive şi nu s-a depus de reclamantă.
Se susţine, că lipsită de temei legal este şi menţiunea din dispozitiv prin care instanţa dispune a se propune acordarea de despăgubiri pentru un imobil cu nr. 198 pe care recurenta nu îl deţine, întrucât sediul Ocolului Silvic se află la nr. 196.
Recurenta critică soluţia instanţei de fond şi în temeiul art. 304 pct. 9 teza II, întrucât instanţa a admis valoarea stabilită de expert a unui mp de teren intravilan de 189,5 lei/mp situat în localitatea Feteşti Sat (zonă rurală), ce nu reprezintă preţul pieţii în această localitate.
Din această perspectivă recurenta critică expertiza de evaluare a terenului dar şi a construcţiei, susţinând că în mod nejustificat i-a fost respinsă solicitarea privind efectuarea unei contraexpertize.
Intimata A.C. prin întâmpinarea depusă la filele 12 -14 s-a opus admiterii recursului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Înalta Curte reţine că recursul este nefondat.
Instanţa de apel în rejudecare a analizat cauza prin prisma recomandărilor obligatorii cuprinse în Decizia de casare nr. 7260 din 20 septembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - secţia civilă şi de proprietate intelectuală - dosarul nr. 25910/1/2004.
Astfel, problemele de drept dezlegate prin Decizia de casare sus-menţionată, vizează atât calitatea reclamantei de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii cât şi situaţia juridică a imobilului din litigiu.
Potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precum şi asupra necercetării unor probleme sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Soluţia consacrată de dispoziţiile textului legal sus evocat, are o justificare deplină şi totodată şi o legitimare incontestabilă ce decurge din însăşi raţiunea controlului judiciar. Aceste dispoziţii limitează obligativitatea deciziei instanţei de recurs la problemele de drept dezlegate şi la necesitatea administrării unor probe.
Ca urmare, modul de interpretare a unui text de lege, ori chiar aplicarea unui principiu de drept, în condiţiile determinate de instanţa de recurs, este obligatorie pentru judecătorii fondului.
Astfel în raport de prevederile art. 315 C. proc. civ., instanţa în rejudecare este obligată să ţină seama de îndrumările date prin Decizia de casare, potrivit căreia urma să judece litigiul ca instanţă de apel şi să administreze noi probe în virtutea caracterului devolutiv al căii de atac cu care a fost investită, rezultat din prevederile art. 295 C. proc. civ.
Din perspectiva celor expuse, şi a îndrumărilor cuprinse în Decizia de casaţie, şi a problemelor de drept dezlegate de instanţa de recurs, nici unul din motivele invocate de recurentă nu sunt fondate.
Astfel în Decizia de casare se reţine fără posibilitate de echivoc că s-a dovedit cu adresa nr. 3509/2004 emisă de Primăria municipiului Feteşti că în anul 1948, imobilul a fost notat nr. 116, în anul 1950 a avut nr. 118 iar în prezent are nr. 196 şi este ocupat de Ocolul Silvic Feteşti, şi că imobilul a aparţinut proprietarului A.I., şi că din înscrisul obţinut de la Arhivele naţionale intitulat „Borderoul proprietăţii, proprietăţilor şi exploatatorilor agricoli" atestă faptul că imobilul din Feteşti, precum şi o serie de parcele de teren erau posedate de A.I. şi O.
De altfel chiar din actul existent la fila 10 dosarul instanţei de fond, intitulat „Fişa imobilului", din str. Călăraşi nr. 118 Feteşti" act emis chiar de Ocolul Silvic Feteşti, rezultă că imobilul a aparţinut lui A.I.
Aceste aspecte au fost avute în vedere de altfel de instanţa de apel în rejudecare, precum şi situaţia terenului, raportat şi la expertiza efectuată în cauză şi la adresa de la fila 38 dos. 7805/2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - emisă de Primăria municipiului Feteşti.
Aşa fiind, din perspectiva celor expuse, nefiind întrunite cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Regia naţională a Pădurilor Romsilva Direcţia Silvică Slobozia împotriva Deciziei nr. 80/A din 9 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 aprilie 2010.
Procesat de GGc - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2361/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2330/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
