ICCJ. Decizia nr. 2363/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2363/2010
Dosar nr.883/118/2008
Şedinţa publică din 20 aprilie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin notificarea formulată la 13 august 2001, P.V. a solicitat Primarului oraşului Eforie, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 să-i restituie în natură, suprafaţa de 513 mp, teren situat în Techirghiol, cu nr. parcelar 763, ce a aparţinut autorilor săi, F.C., P.G. şi P.V.E.
Întrucât unitatea deţinătoare nu s-a conformat dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, aceleaşi solicitări au fost reiterate şi prin acţiunea formulată la 5 februarie 2008, în motivarea căreia reclamanta a arătat că deşi a anexat notificării toate actele doveditoare ale pretenţiilor formulate, inclusiv o expertiză extrajudiciară din care rezultă că suprafaţa solicitată este liberă de construcţii, pârâtul nu a emis, în condiţiile legii, o dispoziţie motivată prin care să se pronunţe asupra cererii de restituire.
Învestit în primă instanţă, Tribunalul Constanţa, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 1153 din 21 octombrie 2008, a admis acţiunea şi a obligat pârâta să-i restituie în natură reclamantei, imobilul compus din teren în suprafaţă de 513 mp, lotul 763 situat în staţiunea Eforie Nord, în partea sud vestică, la ieşirea spre Techirghiol, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
A obligat pârâta, către reclamantă la plata sumei de 2.940,04 RON, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, onorariu de expert şi cheltuieli de transport.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut în esenţă că reclamanta s-a legitimat procesual ca moştenitor legal al defunctului C.F. - decedat la 28 septembrie 1959 - fostul proprietar al imobilului, de la care nemişcătorul a fost preluat abuziv.
Conform art. 221 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în absenţa unor probe contrare, existenţa sau după caz întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive iar potrivit alin. (2) al textului, persoana individualizată în actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar.
Or, se mai arată, prezumţia instituită prin art. 221 din Legea nr. 10/2001 nu a fost răsturnată de către pârâtă, situaţie în care trebuie reţinută calitatea de persoană îndreptăţită a reclamantei, în înţelesul art. 3 din Legea nr. 10/2001.
Tot astfel, s-a mai reţinut că imobilul ce a făcut obiectul notificării nu este ocupat de obiective cu caracter permanent, fiind libere în integralitate, existând posibilitatea restituirii pe vechiul amplasament.
Soluţia a fost menţinută de Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale care, prin Decizia nr. 221/C din 5 octombrie 2009, a respins ca nefondat, apelul pârâtei, reţinând că instanţa de fond a dat o corectă dezlegare chestiunilor de fapt şi de drept cu care a fost învestită, întrucât probele administrate nu atestă că ar exista vreun impediment în stabilirea măsurii de restituire în natură.
În cauză, a declarat recurs în termen legal, pârâta Primăria oraşului Eforie care fără a indica temeiurile pe care-şi fundamentează calea extraordinară de atac, critică hotărârile date în cauză, după cum urmează:
- au fost încălcate prevederile art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, restituirea în natură sau prin echivalent, se face prin dispoziţia motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului Bucureşti ori după caz, a preşedintelui Consiliului Judeţean, Primăria, care nu are un patrimoniu propriu, neputând avea calitate procesuală pasivă.
- în cauză nu s-a emis o dispoziţie de refuz al restituirii imobilului notificat, care să facă obiectul contestării, acţiunea vizând restituirea directă a bunului, prin hotărâre judecătorească.
- instanţele au ignorat prevederile OUG nr. 12/1998, care reglementează transportul pe căile ferate române, terenul în litigiu aflându-se în zona de protecţie a infrastructurii Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, zonă ce face parte din domeniul privat al CNCFR - Regionala CFR Constanţa, afectat ca atare, prin lege.
Recursul se priveşte ca nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor ce succed.
Cât priveşte criticile formulate, se constată că acestea pot fi încadrate în temeiul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. - ce vizează hotărârile lipsite de temei legal ori date cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii - urmând a fi analizate în consecinţă.
Cadrul procesual este circumscris obiectului cererii şi anume restituirea în natură sau echivalent a unor imobile preluate abuziv şi care, la data intrării în vigoare a legii erau deţinute de una din entităţile enumerate în art. 21 al Legii nr. 10/2001, printre acestea şi autorităţi ale administraţiei publice locale, cum este cazul în speţă, Primăria oraşului Eforie.
Din întreaga economie a legii rezultă că raporturile juridice se crează între persoanele îndreptăţite - în înţelesul art. 3 din lege - şi entităţile învestite cu soluţionarea notificării, respectiv unităţile deţinătoare.
Prevederea cuprinsă în art. 21 alin. (4) din lege, potrivit căreia, în cazul primăriilor, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptăţită se face prin dispoziţia motivată a primarilor, nu este de natură a schimba părţile din raportul juridic creat urmare procesului de restituire vizat prin prevederile speciale ale acestui act normativ.
Astfel, persoana îndreptăţită, nu se află în raport procesual direct cu emitentul actului prin care se soluţionează cererea de restituire, o astfel de interpretare fiind în contradicţie şi cu regulile impuse autorităţilor administraţiei publice, în materie de atribuţii, raporturi şi reprezentare, prin Legea nr. 115/2001.
Ca atare, în mod corect au apreciat instanţele că, în speţă, calitatea procesuală pasivă aparţine Primăriei oraşului Eforie, iar nu primarului.
Nu se poate reţine nici afirmaţia care face trimitere la o eventuală prematuritate a cererii, în condiţiile în care notificării formulată de persoana îndreptăţită la 13 august 2001, nu i s-a răspuns, conform legii, prin dispoziţie motivată, iar la data de 5 februarie 2008, când s-a formulat acţiunea, acest act administrativ nu fusese emis, concluzia ce se impune fiind aceea că lipsa răspunsului, în speţă, într-un interval mai mare de şase ani, de la data formulării notificării, echivalează cu un refuz al entităţii învestite de a se pronunţa în legătură cu acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de lege.
Or, demersul judiciar al persoanei îndreptăţite trebuie să aibă ca finalitate, soluţionarea cererii formulată pe calea notificării şi respectiv acţiunii în justiţie, în raport cu dovezile prezentate de reclamantă şi probele administrate.
Nefondată este şi critica vizând încălcarea prevederilor OUG nr. 12/1998, sub aspectul apartenenţei terenului restituit, la zona de protecţie a infrastructurii feroviare, aparţinând CNCFR – Regionala CFR Constanţa.
Astfel, din expertiza B.C., efectuată în apel, necontestată rezultă că terenul în litigiu nu face parte din zona de siguranţă respectiv de protecţie a infrastructurii feroviare publice şi nu este afectat de restricţiile legale stabilite prin dispoziţiile art. 29 alin. (1) - (3) ale OUG nr. 12/1998.
Aşa fiind, în considerarea celor ce preced, recursul urmează a se respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Primăria oraşului Eforie împotriva Deciziei nr. 221/C din 5 octombrie 2009 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, ca nefondat.
Obligă pe recurenta la 1.100 RON cheltuieli de judecată către intimata-reclamantă P.V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 aprilie 2010.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 2365/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 2361/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
