ICCJ. Decizia nr. 236/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 236/2010
Dosar nr. 1152/2/2009
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2010
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei rezultă următoarele:
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a civilă, contencios administrativ şi fiscal, reclamanta D.E., a chemat în judecată Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului la actualizarea corectă a pensiei de serviciu, în conformitate cu dispoziţiunile art. 33 din Legea nr. 50/1996, în sensul de a fi introdus în calcul şi sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege, începând cu data de 1 noiembrie 2000.
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că sporul de vechime prevăzut de art. 33 din Legea nr. 50/1996, a fost acordat magistraţilor până la apariţia OG nr. 83, dată de când nu a fost avut în vedere, atât la indemnizaţia de încadrare şi nici la calcularea pensiei de serviciu.
Prin încheierea din 15 aprilie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios, administrativ şi fiscal, a scos cauza de pe rol şi a înaintat-o spre competentă soluţionare secţiei a VII a Curţii de Apel Bucureşti.
În şedinţa publică din 8 decembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă, pe al cărei rol a fost înregistrată cauza, a invocat din oficiu excepţia necompetenţei materiale a curţii în ceea ce priveşte soluţionarea cauzei, potrivit dispoziţiunilor art. 155 din Legea nr. 19/2000.
Prin sentinţa civilă nr. 417/8 decembrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă, a admis excepţia de necompetenţă materială şi şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că obiectul acţiunii îl reprezintă actualizarea pensiei de serviciu în conformitate cu dispoziţiunile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, în sensul de a fi introdus în calcul şi sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege, începând cu data de 1 noiembrie 2000, la zi. Ca urmare, s-a apreciat că din punct de vedere al obiectului, cauza este un litigiu de asigurări sociale care, potrivit art. 155 din Legea nr. 19/2000, revine în competenţa de soluţionare a tribunalului, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiunile art. I şi art. II din OUG nr. 75/2008 pentru a fi competentă curtea de apel cu soluţionarea în primă instanţă a litigiului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta D.E., arătând în esenţă că raportat la obiectul acţiunii, recunoaşterea unui drept în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, competenţa materială în primă instanţă revine curţii de apel conform art. 3 alin. (1) C. proc. civ. şi nu tribunalului.
În şedinţa publică din 25 mai 2009, Curtea a invocat excepţia de necompetenţă materială în soluţionarea recursului, invocând dispoziţiunile art. 4 pct. 1 C. proc. civ. S-a avut în vedere că sentinţa în primă instanţă de declinare a competenţei a fost pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti astfel că, recursul împotriva acestei sentinţe nu poate fi soluţionat tot de către Curtea de Apel Bucureşti ci de către instanţa ierarhic superioară, care exercită controlul judiciar şi anume, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Ca urmare, prin Decizia nr. 3705 R din 25 mai 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cererii de recurs formulată de D.E. împotriva sentinţei civile nr. 417 din 8 decembrie 2008, în favoarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Potrivit art. 155 din Legea nr. 19/2000, tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind modul de calcul şi de depunere a contribuţiei asigurărilor sociale, contestaţiile împotriva deciziilor de pensionare, modul de stabilire şi de plată a pensiilor, a indemnizaţiilor şi altor drepturi de asigurări sociale, precum şi toate celelalte drepturi şi obligaţii de asigurări sociale născute în temeiul legii.
Aşa fiind, în mod corect Curtea de Apel Bucureşti prin sentinţa civilă 417 din 8 decembrie 2008 şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
În temeiul art. 3 pct. 3 C. proc. civ., curţile de apel judecă, ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţe de tribunale, care potrivit legii nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege.
Raportat la competenţa legală în primă instanţă a tribunalului în soluţionarea cauzei pe fond, recursul împotriva sentinţei civile nr. 417 din 8 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, revenea în competenţa curţii de apel şi nu a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, această instanţă având a se pronunţa asupra legalităţii sentinţei în raport cu prevederile legale în materie de competenţă, chiar dacă sentinţa a fost pronunţată în primă instanţă de către curtea de apel.
Nu este pentru prima oară când curţile de apel sunt chemate să soluţioneze recursurile împotriva propriilor lor hotărâri atunci când obiectul litigiului pune în discuţie probleme de competenţă şi aceasta deoarece, competenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este o competenţă restrictivă, vizând numai recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, raportat la dispoziţiunile art. 3 C. proc. civ., în temeiul cărora curtea de apel este instanţă de apel şi recurs şi numai în materie de contencios administrativ, instanţă de fond.
Pentru aceste considerente, şi întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu are competenţa materială de a soluţiona recursul, de faţă, urmează a trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti pentru soluţionarea recursului declarat de reclamanta D.E. împotriva sentinţei civile nr. 417 din 8 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Trimite cauza la Curtea de Apel Bucureşti pentru soluţionarea recursului declarat de reclamanta D.E. împotriva sentinţei civile nr. 417 din 8 decembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 246/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 238/2010. Civil → |
|---|
