ICCJ. Decizia nr. 2337/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.2337/2010
Dosar nr. 7405/300/2007
Şedinţa publică din 19 aprilie 2010
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 22 octombrie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a fost respinsă cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, investită cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 305 C. proc. civ., în raport de art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1), (2), (3), art. 53, art. 124 alin. (12) şi art. 129 din Constituţia României, ca inadmisibilă.
Pentru pronunţarea acestei încheieri, instanţa a reţinut că, prin cererea din 22 octombrie 2009, recurenta a menţionat că textul de lege atacat, respectiv art. 305 C. proc. civ. este neconstituţional, întrucât nesocoteşte dreptul părţii litigante la un proces echitabil, încălcând principiul constituţional al liberului acces la justiţie, atâta timp cât privează părţile de posibilitatea de a se apăra prin administrarea unitară de probatorii în toate fazele procesului, limitând posibilitatea folosirii unor instrumente procesuale aflate la îndemâna părţilor, cum sunt probele şi nu asigura egalitatea juridică a cetăţenilor în utilizarea lor.
Recurenta a precizat că textul criticat (art. 305 C. proc. civ.) are legătură cu cauza, este în vigoare, şi nu a fost constatat ca neconstituţional printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale, împrejurări pentru care consideră că cererea de sesizare a Curţii cu excepţia de neconstituţionalitate este admisibilă şi îndeplineşte condiţiile prev. de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.
Faţă de actele şi lucrările dosarului şi în raport de cererea recurentei pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 305 C. proc. civ. în raport de textele din Constituţia României enumerate anterior s-au avut în vedere următoarele aspecte:
Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unor legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acesteia.
Textul art. 29 din Legea nr. 47/1992 leagă excepţia de neconstituţionalitate de o lege „de care depinde soluţionarea cauzei".
Prin verificarea îndeplinirii în speţă a acestei condiţii s-a reţinut că recurenta-reclamantă a formulat o acţiune civilă, prin care a solicitat instanţei de fond să constate nulitatea a trei certificate de moştenitor (certificatul de moştenitor nr. 311/1975, certificatul de moştenitor nr. 1894/1994 şi certificatul de moştenitor nr. 651/1993), invocând calitatea sa de moştenitor acceptant al succesiunilor dezbătute prin aceste certificate de moştenitor şi nerespectarea prevederilor legale care impuneau citarea tuturor succesibililor la dezbaterea succesiunilor.
S-a mai reţinut că acţiunea civilă formulată de către recurenta-reclamantă - titulară a cererii de sesizare a Curţii Constituţionale - a fost soluţionată în temeiul unor excepţii procesuale de către instanţa de fond, soluţie confirmată în apel şi s-a apreciat că obiectul acţiunii a fost constatarea nulităţii relative a certificatelor de moştenitor, că în ceea ce priveşte cererea vizând certificatele de moştenitor nr. 311/1975 şi nr. 651/1993 a intervenit prescripţia, iar pentru celelalte capete de cerere a operat incidenţa excepţiei autorităţii de lucru judecat.
Pe de altă parte, instanţa a avut în vedere că până la momentul formulării cererii din cauza de faţă, recurenta a înţeles să formuleze cerere de probatoriu la termenul de judecată din 25 iunie 2009 şi a solicitat să i se încuviinţeze exclusiv proba cu înscrisuri. Recurenta nici până în faza procesuală a recursului nu a solicitat administrarea altor probe în susţinerea criticilor formulate în afara înscrisurilor.
De altfel, nici prin cererea de sesizare a Curţii Constituţionale nu a făcut o trimitere concretă la alte mijloace de probă.
Pentru determinarea existenţei unei legături cu soluţionarea cauzei era necesar ca aceasta să poată fi dedusă fie din cererile formulate de părţi, fie din modul în care instanţele în cele două faze procesuale anterioare au soluţionat până în prezent cauza, dar în raport de toate considerentele expuse, s-a reţinut că o asemenea cerinţă nu este îndeplinită.
Împotriva încheierii de şedinţă din 22 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a declarat recurs în termen reclamanta C.D.A.P., cu precizarea că va prezenta motivele în termenul legal de 48 de ore de la data pronunţării hotărârii.
Recursul astfel declarat nu a fost motivat, fiind nul.
Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă şi care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Aşadar, simpla nemulţumire a părţii de hotărâre pronunţată nu este suficientă, după cum nu este suficientă nici afirmaţia generală că hotărârea atacată este nelegală sau netemeinică, recurentul fiind obligat să îşi sprijine calea de atac exercitată pe cel puţin unul din motivele prevăzute limitativ de lege.
Art. 301 C. proc. civ. prevede că termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel, iar conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, astfel că depunerea motivelor ulterior împlinirii acestui termen este considerată ca fiind peste termenul prevăzut de textul citat.
În speţă, este vorba despre recursul declarat împotriva unei hotărâri prin care a fost soluţionată cererea pentru sesizarea Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate.
Sesizarea a fost respinsă, fiind contrară prevederilor art. 29 alin. (1), (2), şi (3) din Legea nr. 47/1992, republicată. încheierea recurată, conform alin. (6) din acelaşi text poate fi recurată în termen de 48 de ore de la pronunţare, ceea ce denotă că legea dispune altfel decât art. 301 C. proc. civ.
Deşi termenul de recurs este cel de 48 de ore de la pronunţare, recurenta a anexat la dosar motivele de recurs la termenul de astăzi, 19 aprilie 2010, depăşind cu mult termenul prevăzut de lege.
Art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul, dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care instanţa de recurs ar putea reţine din oficiu motive de casare de ordine publică.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prev. de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei raportat la soluţia pronunţată şi la motivul de recurs invocat.
Instanţa investită cu judecarea recursului poate exercita un control judecătoresc eficient numai în măsura în care astfel de motive sunt incidente şi dezvoltate într-o formă explicită, ceea ce nu s-a realizat în speţă.
Susţinerea recurentei cu privire la motivarea recursului după data comunicării încheierii recurate nu poate fi reţinută, în condiţiile în care prin textul mai sus enunţat nu se prevede nicio derogare de la termenul în care pot fi depuse motivele, decât cel de 48 de ore de la pronunţare.
De asemenea, Înalta Curte nu a constatat nici existenţa unor motive, pe care, din oficiu, să le poată pune în discuţia părţilor şi asupra cărora să delibereze.
Aşa fiind, urmează a se reţine că recursul este nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta C.D.A.P. împotriva încheierii de şedinţă din 22 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 19 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 233/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 231/2010. Civil. Conflict de muncă. Recurs → |
|---|
