ICCJ. Decizia nr. 238/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 238/2010
Dosar nr. 616/64/200.
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2010
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de revizuire formulată la 12 iunie 2008, revizuenta SC R. SRL Braşov a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 153 din 13 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, pentru motivul de revizuire prevăzut de art. 3222 pct. 7 C. proc. civ.
Astfel, prin sentinţa civilă nr. 30/2003 pronunţată de Tribunalul Braşov, definitivă prin respingerea apelului prin Decizia civilă nr. 893 din 21 septembrie 2004 a Curţii de Apel Braşov şi irevocabilă prin Decizia nr. 61017 din 7 iulie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a respins contestaţia formulată de Banca Naţională a României împotriva deciziei nr. 173/2003 care a reţinut că notificatoarea nu are calitate de persoană îndreptăţită conform art. 3 din Legea nr. 10/2001.
Pentru a se pronunţa astfel, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că prin OUG nr. 148 din 12 decembrie 2002, Guvernul României a modificat şi completat Legea nr. 10/2001, astfel că, art. 3 alin. (2) are următorul cuprins: „Ministerul, celelalte instituţii publice ale statului sau ale unităţilor administrativ – teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente, regiile autonome companiile/societăţile naţionale, societăţile comerciale cu capital de stat, precum şi cele privatizate potrivit legii, nu au calitatea de persoane îndreptăţite şi nu face obiectul prezentei legi" iar „în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 101/1998 Banca Naţională a României este banca centrală a Statului Român, deci instituţie publică a statului care se încadrează în noţiunea de „celelalte instituţii publice ale statului".
Din aceste reţineri rezultă că Banca Naţională a României este o instituţie publică a statului şi ca o consecinţă bunurile care au aparţinut iniţial acestei instituţii şi au trecut în proprietatea statului român, rămân în proprietatea statului şi nu a persoanei juridice.
Sentinţa civilă nr. 30/2003 prin care s-a respins contestaţia Băncii Naţionale a României formulată în sensul Legii nr. 10/2001 este irevocabilă şi este potrivnică sentinţei nr. 6450 din 5 iulie 2007 pronunţată de Judecătoria Braşov prin care s-a respins acţiunea în constatare prin care s-a solicitat constatarea dreptului de proprietate a statului român asupra imobilului din Braşov, situaţie în care, în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii de revizuire deoarece în Decizia nr. 6027 din 7 iulie 2005 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin care s-a respins recursul declarat de contestatoarea – reclamantă Banca Naţională a României împotriva deciziei civile nr. 893/2004 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, a figurat ca pârât SC R. SRL Braşov alături de Consiliul Local al Municipiului Braşov, iar temeiul juridic al acţiunii l-au reprezentat dispoziţiile Legii nr. 10/2001 modificat prin OUG nr. 184/2002 (art. 3) conform cu care Banca Naţională a României fiind asimilată cu celelalte instituţii publice ale statului, nu are calitate procesuală activă, cauza soluţionându-se pe excepţie.
Prin hotărârea supusă revizuirii, Decizia civilă nr. 153/2008 Curtea de Apel Braşov, a figurat reclamanta SC R. SRL, iar pârâte au fost Banca Naţională a României, Municipiul Braşov prin primar şi statul român prin Ministerul Finanţelor, iar temeiul juridic al acţiunii a fost constatarea dreptului de proprietate al statului român asupra imobilului din Braşov, cauza soluţionându-se pe fond.
Fiind vorba despre revizuirea deciziei civile nr. 153 din 13 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Braşov, raportată la sentinţa civilă nr. 30/3002 a Tribunalului Braşov iar temeiul juridic al cererii art. 322 pct. 7 C. proc. civ. referitor la contrarietatea de hotărâri, conform art. 323 alin. (1), competenţa de soluţionare a cauzei a revenit Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, după declinarea acesteia prin Decizia civilă nr. 211 din 9 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Examinând cererea de revizuire instanţa reţine următoarele:
Hotărârile judecătoreşti considerate a fi potrivnice sunt în opinia revizuentei Decizia civilă nr. 153/21008 a Curţii de Apel Braşov şi sentinţa civilă nr. 30/2003 a Judecătoriei Braşov.
În realitate, motivul de revizuire întemeiat pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. nu este incident în cauză din mai multe considerente:
În primul rând nu există contrarietate de hotărâri în sensul articolului citat, din moment ce în ambele litigii în care s-au pronunţat hotărârile pretins a fi potrivnice, soluţia intrată în puterea lucrului judecat a fost pronunţată în ambele situaţii de instanţe de fond (sentinţa civilă nr. 30/2003 pronunţată de Judecătoria Braşov prin care s-a respins contestaţia formulată de Banca Naţională a României prin sucursala Braşov, în condiţiile Legii nr. 10/2001 în contradictoriu cu revizuenta din prezenta cauză şi sentinţa civilă nr. 6450/2007 pronunţată de Judecătoria Braşov prin care s-a respins acţiunea în constatare formulată de recurentă în contradictoriu cu Banca Naţională a României).
Pe de altă parte, nu este realizată condiţia privitoare la existenţa hotărârilor potrivnice, din moment ce obiectul pricinii este diferit în cele două cauze, excluzând orice element caracteristic privind autoritatea de lucru judecat. Astfel, în pricina în care s-a pronunţat Decizia civilă nr. 153/2008 pronunţată de Curtea de Apel Braşov (care a menţinut Decizia civilă nr. 396/2007 pronunţată de Tribunalul Braşov care a păstrat sentinţa civilă nr. 6450/2007 pronunţată de Judecătoria Braşov) obiectul cauzei îl reprezintă constatarea dreptului de proprietate al revizuentei în timp ce prin sentinţa civilă nr. 30/2003 pronunţată de Judecătoria Braşov (păstrată prin respingerea apelului prin Decizia civilă nr. 893/2004 a Curţii de Apel Braşov şi Decizia civilă nr. 6017/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a respins acţiunea formulată în condiţiile Legii nr. 10/2001 de către Banca Naţională a României în contradictoriu cu revizuenta din prezenta cauză. În consecinţă, cele două litigii au obiect diferit, iar părţile între care s-a purtat judecata nu au avut aceeaşi calitate.
Tot astfel, cererea de revizuire este admisibilă doar dacă partea nu a avut cunoştinţă de existenţa primei hotărâri. În speţă însă litigiul purtat în condiţiile Legii nr. 10/2001 în care s-a pronunţat sentinţa considerată a fi potrivnică, a fost cunoscut şi invocat în litigiul în care s-a pronunţat Decizia civilă nr. 153/2008 de către Curtea de Apel Braşov (considerentele sentinţei civile nr. 6450/2007 a Judecătoriei Braşov) şi prin urmare, condiţia recunoaşterii primei hotărâri nu este realizată.
În consecinţă, faţă de cele reţinute instanţa urmează a respinge cererea de revizuire formulată de SC R. SRL Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire a deciziei nr. 153 R din 13 mai 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, formulată de SC R. SRL Braşov.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 236/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 235/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
