ICCJ. Decizia nr. 2535/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2535/2010
Dosar nr.6678/312/2008
Şedinţa din 26 aprilie 2010
Asupra conflictului de competenţă:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Slobozia la 28 noiembrie 2008, reclamantul E.C. a chemat în judecată pe pârâţii B.L., R.M., M.I., M.A. şi G.E. solicitând să se pronunţe o hotărâre care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare a terenului arabil extravilan în suprafaţă de 3,5 ha, situat pe raza localităţii Gheorghe Lazăr, judeţul Ialomiţa.
Judecătoria Slobozia judeţul Ialomiţa, prin Sentinţa civilă nr. 120 din 8 ianuarie 2009, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, reţinând că sunt aplicabile normele de competenţă din art. 5 C. proc. civ., care stabilesc, ca regulă generală că cererea se face la domiciliul pârâţilor.
S-a calificat acţiunea ca o acţiune personală şi s-a reţinut că domiciliul pârâţilor se află pe raza Judecătoriei Constanţa şi, respectiv, a Judecătoriei sectorului 2 sau 3 Bucureşti.
Având, însă, în vedere că, potrivit art. 12 C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanţe, deopotrivă competente, instanţa a luat act de declaraţia acestuia la termenul din 8 ianuarie 2009 în sensul că alege ca instanţă competentă Judecătoria Constanţa, şi a dispus în consecinţă, declinând competenţa în baza art. 158 C. proc. civ. în favoarea acestei instanţe.
Judecătoria Constanţa, secţia civilă, prin Sentinţa civilă nr. 8758 pronunţată la 13 mai 2009, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.
Prin aceeaşi hotărâre, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, această instanţă a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Judecătoria Constanţa a calificat acţiunea ca fiind o acţiune personală imobiliară, motiv pentru care competenţa teritorială este alternativă, devenind incidente dispoziţiile art. 10 pct. 1 C. proc. civ., coroborate cu dispoziţiile art. 12 C. proc. civ.
De asemenea, s-a reţinut că prima instanţă sesizată nu putea invoca din oficiu excepţia necompetenţei teritoriale, faţă de dispoziţiile art. 159 alin. (3) C. proc. civ.
Examinând conflictul de competenţă, Înalta Curte va reţine, că, în speţă, competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă revine Judecătoriei Slatina pentru considerentele ce succed:
Având în vedere că instanţa a fost învestită cu soluţionarea unei acţiuni personale imobiliare, prin care reclamantul tinde la valorificarea unui drept personal, dreptul de creanţă corelativ obligaţiei de a face, urmare a antecontractului încheiat cu autorul pârâţilor cu privire la un bun imobil, competenţa teritorială este alternativă.
Prin urmare sunt incidente dispoziţiile art. 10 pct. 1 C. proc. civ. coroborate cu dispoziţiile art. 12 C. proc. civ., reclamantul având posibilitatea, instituită de aceste texte de lege, de a alege între instanţa de la domiciliul pârâtului şi instanţa locului prevăzut în contract pentru executarea acestuia.
Dacă părţile nu au prevăzut în contract o clauză referitoare la locul unde urmează să se execute obligaţia, dispoziţiile art. 10 C. proc. civ. nu mai sunt aplicabile, competenţa urmând a se stabili potrivit dreptului comun.
În speţă, în cuprinsul antecontractului încheiat în formă autentică la 7 octombrie 2008, există o clauză prin care părţile s-au obligat ca la data de 10 noiembrie 2008 să se prezinte la B.N.P. J., judeţul Ialomiţa, în vederea încheierii în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare.
Ca atare, întrucât reclamantul a optat prin formularea acţiunii pentru instanţa de locul executării contractului, în speţă Judecătoria Slobozia, instanţă competentă teritorial faţă, de locul situării B.N.P. J. din localitatea Căzăneşti, judeţul Ialomiţa, acestei instanţe îi revine competenţa soluţionării cauzei conform dispoziţiilor art. 12 C. proc. civ.
De altfel, Judecătoria Slobozia nu putea invoca din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială având în vedere dispoziţiile art. 159 alin. (3) C. proc. civ., conform cărora competenţa teritorială este reglementată printr-o normă de ordine publică numai în cazul în care pricina este de competenţa unei alte instanţe de acelaşi grad, iar părţile nu o pot înlătura (competenţă teritorială exclusivă).
Pentru toate aceste considerente, urmează ca, în temeiul art. 22 alin. (3) C. proc. civ., să se stabilească competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Slobozia.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 aprilie 2010.
Procesat de GGC - NN
| ← ICCJ. Decizia nr. 2549/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2501/2010. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
