ICCJ. Decizia nr. 2551/2010. Civil. Drept de autor şi drepturi conexe. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2551/2010
Dosar nr.6227/95/2007
Şedinţa publică din 27 aprilie 2010
Prin acţiunea civilă înregistrată sub nr. 6227/95/2007 pe rolul Tribunalului Gorj, reclamanţii B.N., D.G. şi Ş.C. au solicitat obligarea pârâtei S.N.L. O. S.A. Târgu Jiu la plata drepturilor de autor a invenţiei intitulată „dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat" aferente perioadei 01 ianuarie 2006 -30 iunie 2007, actualizate cu coeficientul de inflaţie, precum şi plata dobânzilor legale pentru sumele datorate de la data introducerii acţiunii până la data efectuării plăţii, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că sunt autorii invenţiei intitulată „dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat", pentru care s-a emis brevetul de invenţie nr. 102593 întreprinderii Miniere Rovinari, invenţie ce este aplicată în exploatările miniere aparţinând S.N.L. O. S.A.
Prin Hotărârea nr. 11 din 28 noiembrie 1999 consiliul de administraţie al S.N.L. O. a aprobat plata drepturilor de autor pentru invenţia „dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat", precizând totodată că, deşi EMC Roşia nu a încheiat contract cu autorii invenţiei, nu poate fi exonerată de plata drepturilor de autor câtă vreme s-a făcut dovada că foloseşte invenţia şi obţine beneficii în urma folosirii acesteia.
În apărare, pârâta S.N.L. O. Târgu Jiu a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii arătând că invenţia denumită „dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat" nu este folosită de S.N.L. O. Târgu Jiu, ci se folosesc dispozitive asemănătoare denumite convertizoare statice rotrice tip CSR 63 P.
Pârâta S.N.L. O. a formulat cerere de chemare în garanţie a S.C. I. S.A. Craiova, solicitând instanţei ca în cazul în care va cădea în pretenţii să fie obligată la plata acestor despăgubiri.
Reclamanţii au răspuns la întâmpinarea depusă la dosar şi la cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă, precizând că s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că E.M.C. Roşia foloseşte dispozitivele electronice de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat.
Prin Sentinţa civilă nr. 185 din 7 octombrie 2008 pronunţată de Tribunalul Gorj în dosarul nr. 6227/95/2007 s-a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii B.N., D.G. şi Ş.C., împotriva pârâtei S.N.L. O. S.A. Târgu Jiu.
A fost obligată pârâta S.N.L. O. S.A. Târgu Jiu la 463.069 RON către reclamantul B.N., la 192.945 RON către reclamantul Ş.C. şi la 115.767 RON către reclamantul D.G., sume ce vor fi actualizate la data plăţii efective.
S-a respins cererea reclamanţilor privind acordarea de dobânzi. S-a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă. A fost obligată pârâta la 48.000 RON cheltuieli de judecată către reclamantul B.N., la 19.000 RON către reclamant Ş.C. şi la 11.500 RON cheltuieli de judecată către reclamantul D.G.
S-a reţinut că reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor de autori ai invenţiei intitulată „dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat" aferente perioadei 01 ianuarie 2006 - 30 iunie 2007, actualizate cu coeficientul de inflaţie de la data când trebuiau achitate până la data plăţii, solicitând totodată plata dobânzilor legale pentru sumele datorate, de la data introducerii acţiunii până la data efectuării plăţii.
Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 174 din 28 mai 2008, a admis apelul formulat de reclamanţi împotriva sentinţei; a schimbat în parte sentinţa în sensul obligării pârâtei şi la plata dobânzii legale începând cu data introducerii acţiunii, 12 iulie 2007 şi până la data plăţii şi au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei. Apelul declarat de pârâta S.N.L. O. a fost respins.
Instanţa, pentru a pronunţa Decizia, a reţinut cele ce urmează.
În cazul în care creanţa constă în plata unei sume de bani, aceasta este purtătoare de dobândă, potrivit art. 1088 C. civ.; dobânda legală este echivalentă daunelor interese care se cuvin creditorului fără a fi necesar să se facă dovada vreunui prejudiciu. Obligaţia de plată a acestora subzistă din ziua cererii de chemare în judecată. Actualizarea creanţei nu duce la înlăturarea obligaţiei de plată a dobânzii întrucât noul cuantum al creanţei, rezultat din aplicarea coeficientului de devalorizare, nu include şi beneficiul nerealizat. Sub acest aspect urmează a fi schimbată sentinţa pronunţată la fond, respectiv va fi obligată pârâta să achite reclamanţilor dobânda legală, calculată în raport cu creanţa datorată, începând cu momentul promovării acţiunii.
Prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ. au fost respectate în cauză. Instanţa de fond a administrat probatorii suficiente pe baza cărora şi-a format convingerea şi a pronunţat sentinţa.
În apel s-a dispus completarea raportului de expertiză întocmit de expertul contabil, solicitându-se acestuia să explice detaliat în ce constă diferenţa între modalitatea de calcul a eficienţei economice utilizată de expert în raport cu cea utilizată de experţii A.D. şi D.C. în dosarul nr. 140/civ/2006 al Tribunalului Gorj. De asemenea, la cererea instanţei, a fost efectuată o variantă de calcul a eficienţei economice pe baza metodei de calcul utilizată în dosarul menţionat (dosar care a avut ca obiect pretenţii băneşti ale aceloraşi reclamanţi împotriva pârâtei, determinate de utilizarea invenţiei pe o perioadă anterioară celei în litigiu).
Expertul B.V. a învederat instanţei faptul că diferenţa mare dintre cuantumul eficienţei economice stabilită în litigiul anterior şi cea stabilită, la fond, în litigiul de faţă este dată de faptul că în litigiul de faţă nu au mai fost luate în calcul cheltuielile de la cap. 1 din algoritmul aprobat de unitate, respectiv cheltuielile cu necesarul de bază materială specifică. Aceste cheltuieli nu au fost reţinute cu motivarea că acestea se fac o singură dată pe parcursul funcţionării CSR-ului 630, respectiv când se dă în folosinţă investiţia; ulterior se impun a fi deduse numai cheltuielile de întreţinere, revizii, reparaţii şi cele cu consumul de energie electrică. S-a precizat că în anii 2005 şi 2006 nu au fost efectuate cheltuieli de investiţii situaţie în care eficienţa economică este mult mai mare câtă vreme nu au fost date în exploatare alte CSR-uri. O altă cauză ce a dus la un cuantum al eficienţei economice mai mare în litigiul de faţă este faptul că în perioada supusă atenţiei în acest litigiu (ianuarie 2007 - iunie 2007) au fost folosite un număr de 111 bucăţi CSR 630, în timp ce în perioada analizată în dosarul nr. 140/civ/2006 au funcţionat numai un număr de 91 bucăţi. De asemenea, în litigiul de faţă preţurile avute în vedere au fost exprimate direct în RON, fără a se utiliza convertirea dolarului, cum a fost necesar a se proceda în celălalt litigiu.
Explicaţiile oferite prin completarea la raportul de expertiză de către expert B.V. au fost însuşite de către părţi, respectiv pârâta nu a formulat obiecţiuni, situaţie în care instanţa le-a apreciat ca fiind lămuritoare, în sensul că justifică cuantumul mult mai mare al drepturilor băneşti ce au fost stabilite în litigiul de faţă comparativ cu cel care a fost stabilit în dosarul nr. 140/civ/2006. Astfel fiind, Curtea a apreciat că sentinţa este legală şi temeinică sub aspectul cuantumului eficienţei economice calculate şi implicit a drepturilor care se cuvin reclamanţilor.
Susţinerea din apel în sensul că în realitate pârâta nu utilizează în procesul de producţie invenţia reclamanţilor nu poate fi reţinută pentru următoarele considerente.
Pe de o parte, între părţi a mai existat un litigiu ce a făcut obiectul dosarului nr. 140/civ/2006 soluţionat în favoarea reclamanţilor; respectiv s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că invenţia de care se prevalează reclamanţii este încorporată în dispozitivele numite CSR 630 şi care sunt utilizate de pârâtă în procesul de producţie, ceea ce echivalează cu folosirea invenţiei. Pe de altă parte, din raportul de expertiză tehnică efectuată la fond precum şi din lucrarea întocmită de expertul asistent C.C.B. rezultă că dispozitivul CSR 630 reprezintă materializarea invenţiei brevetată sub nr. 102593 din 30 iunie 1992. Faptul că, potrivit stadiului tehnicii, materializarea invenţiei era posibilă în două modalităţi (scheme bloc) şi că S.C. I. S.R.L. nu a folosit modalitatea propusă de inventatori, nu este în măsură să ducă la convingerea că nu este utilizată invenţia în procesul de producţie de către apelanta pârâtă. Afirmaţiile expertului asistent în sensul că „reglarea vitezei motoarelor asincrone prin modificarea cu dispozitive electronice a rezistenţei din circuitul rotorului era cunoscută, în principiu, în stadiul tehnicii din anul 1976" nu prezintă relevanţă în cauză faţă de obiectul litigiului (respectiv nu ne aflăm în situaţia unei cereri de anulare a brevetului).
Critica privind admiterea cererii de chemare în garanţie este, de asemenea, nefondată.
Producerea dispozitivului CSR 630 s-a făcut la solicitarea S.N.L. O. S.A., persoană juridică care este continuatoarea întreprinderii Miniere Rovinari, titulara invenţiei conform brevetului nr. 102593/1992. Fabricarea dispozitivului a avut loc la cererea titularului de brevet (C.N.L. O., care în iulie 1997 a încheiat contractul de licenţă voluntară, cu titlu gratuit), situaţie în care, în prezent, căzută în pretenţiile reclamanţilor, pârâta nu se poate întoarce împotriva chematei în garanţie pentru a-i solicita o plată pe care nu a solicitat-o în contractul din 1997. Numai în condiţiile în care s-ar fi făcut dovada că în preţul dispozitivului CSR 630 intră şi cheltuieli cu drepturi de autor, pârâta se putea întoarce împotriva furnizorului. O asemenea dovadă nu a fost făcută. Dimpotrivă, contractul de licenţă din 1997 face dovada contrară, că asemenea cheltuieli nu trebuie să se regăsească în costul dispozitivului.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta, criticând-o pentru nelegalitate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ. cu referire la dispoziţiile art. 8 din HG nr. 1585/2002 privind aprobarea Normelor privind determinarea cotei de profit sau a venitului obţinut de titularul unui brevet, art. 129 alin. (4) C. proc. civ., art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, prin interpretarea eronată a probelor s-a făcut o interpretare greşită a actului dedus judecăţii, schimbându-se natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Recurenta, prin dezvoltarea motivelor de recurs, critică Decizia instanţei de a respinge cererea de efectuare a unei noi expertize tehnice pentru a se dovedi că reclamanţii nu au contribuit cu nimic la realizarea produsului. Se mai arată că era necesară administrarea şi altor probatorii, respectiv un brevet de invenţie din care rezultă că S.C. I. S.A. Craiova îşi produce produsele după documentaţie proprie.
Se mai arată că recurenta nu avea cunoştinţă de brevetul de invenţie ca dovadă faptul că S.C. I. S.A. Craiova îşi produce produsele după o documentaţie proprie şi nu foloseşte invenţia reclamanţilor, ceea ce determină administrarea unei noi expertize în cauză.
Se apreciază că au fost încălcate prevederile art. 129 teza 5 C. proc. civ.
Expertiza referitoare la eficienţa economică conţine grave erori de calcul şi încalcă prevederile art. 8 din HG nr. 1585/2002 privind aprobarea Normelor privind determinarea cotei de profit sau a venitului obţinut de titularul unui brevet deoarece nu a luat în calcul doar elementul comun de funcţionare.
Se impunea refacerea expertizei faţă de diferenţele majore de calcul ce rezultă dintr-o expertiză similară întocmită în dosarul nr. 140/2006.
Recurenta a solicitat omologarea expertizei efectuate în dosarul nr. 140/2006, cerere ce nu a fost aprobată.
În continuare, recurenta, indică un alt mod de clacul al eficienţei economice ce conduce la alte sume cuvenite inventatorilor, decât cele stabilite de instanţă.
O altă critică se referă la greşita respingere a cererii de chemare în garanţie.
Pentru argumentele arătate, consideră că instanţa de apel şi-a întemeiat hotărârea prin interpretarea greşită a actului dedus judecăţii, schimbând înţelesul vădit neîndoielnic al actului dedus judecăţii, fiind incidente dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Recurenta apreciază că au fost încălcate dispoziţiile art. 6 pct. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale referitoare la dreptul părţilor de a formula observaţii pertinente pentru cauza lor în vederea ocrotirii unor drepturi concrete şi efective.
Totodată se solicită diminuarea onorariului avocatului vădit disproporţionat în comparaţie cu timpul şi volumul de muncă.
Intimaţii B.N., D.G. şi Ş.C. solicită prin întâmpinare respingerea recursului.
Înalta Curte, analizând Decizia prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate şi a dispoziţiilor legale incidente în cauză, constată caracterul fondat al recursului în limitele şi pentru considerentele ce urmează.
Obiectul cererii de chemare în judecată se referă la plata de către pârât a drepturilor de autori cuvenite reclamanţilor urmare a aplicării invenţiei intitulate „Dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone cu rotorul bobinat", aferente perioadei 1 ianuarie 2006 - 30 iunie 2007.
Drept urmare, instanţa nu a fost învestită cu cercetarea vreunui act juridic pentru a fi incidente prevederile pct. 8 al art. 304 C. proc. civ., motiv de recurs ce se referă la încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. (1) C. proc. civ. potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege.
În cazul unui litigiu ce pretinde plata drepturilor băneşti cuvenite ca urmare a aplicării invenţiei, ceea ce trebuie lămurit este dacă pârâţii utilizează sau nu invenţia, astfel cum a fost brevetată.
Funcţie de probele administrate se poate ajunge la concluzia că invenţia este utilizată ori nu.
Pentru a se putea considera că pârâta nu utilizează invenţia nu este suficient să se arate că, potrivit stadiului tehnicii, materializarea invenţiei era posibilă în două modalităţi, ori că S.C. I. nu a folosit modalitatea propusă de inventatori.
În cadrul unui litigiu anterior purtat între aceleaşi părţi, dosarul nr. 140/2006, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că invenţia a fost aplicată de recurentă - Decizia nr. 4141 din 22 mai 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală utilizare reconfirmată prin proba ştiinţifică administrată în prezenta cauză din care rezultă că invenţia este încorporată în dispozitivele CSR 630, utilizate în procesul de producţie.
Rolul activ al judecătorului, statuat în alin. (5) al art. 129 C. proc. civ., pretins a fi fost încălcat de instanţă, nu semnifică ratificarea automată a tuturor probelor solicitate de părţi, ori de a se substitui părţilor ce beneficiază de asistenţă juridică calificată, ci să vegheze ca probatoriile solicitate să fie utile, concludente şi pertinente şi să conducă la stabilirea unei situaţii de fapt corespunzătoare în vederea aplicării legii incidente.
Recurenta a formulat o serie de critici referitoare la greşita respingere a unor obiecţiuni, la necesitatea administrării unei noi expertize ori la necesitatea administrării de noi probe, ignorând caracterul de cale extraordinară de atac a recursului prin care este permisă, potrivit art. 304 alin. (1) C. proc. civ., analizarea doar a motivelor de nelegalitate şi nu şi a celor de netemeinicie. De altfel, motivele de recurs ce permiteau verificarea deciziei sub aspectul temeiniciei, pct. 10 şi 11 ale art. 304, au fost abrogate prin art. 1 pct. 1111 şi pct. 112 din OUG nr. 138/2000, aprobat prin Legea nr. 219/2005.
Pretinde recurenta că i-au fost încălcate garanţiile procesuale înscrise în art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale întrucât nu i-a fost îngăduit să-şi prezinte apărările şi obiecţiunile ce i-ar fi permis valorificarea pozitivă a poziţiei sale procesuale, apărări ce nu au fost examinate de instanţă.
Critica este vădit nefondată faţă de conţinutul motivării deciziei pronunţate în apel, dată cu respectarea dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ., în sensul arătării motivelor de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei precum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Astfel, aşa cum rezultă din expunerea rezumată a cursului procesului, au fost analizate toate probatoriile administrate şi toate apărările formulate de recurentă referitoare la aplicarea invenţiei, la calculul eficienţei, la respingerea cererii de chemare în garanţie.
Aşa cum de altfel a reţinut şi instanţa de apel, nu este fondată nici critica privind respingerea cererii de chemare în garanţie.
Consiliul de administraţie al C.N.L. O., prin Hotărârea nr. 11/1999, a stipulat la art. 13 că îşi însuşeşte şi aprobă acordarea drepturilor de autor cuvenite autorilor invenţiei „Dispozitiv electronic de pornire a motoarelor asincrone cu rotor bobinat".
De aceea prin contractul de licenţă voluntară cu titlu gratuit din 1997 se arată că acest gen de cheltuieli - plata drepturilor de autor - nu trebuie să se regăsească în costul dispozitivului produs la solicitarea S.N.L. O. S.A., continuatoare a întreprinderii miniere Rovinari, titulara invenţiei protejate prin brevetul nr. 102593/1992.
Cu toate că menţiunile referitoare din motivele de recurs privind modalităţi diferite de calcul al eficienţei economice în procesele purtate anterior între părţi reprezintă aspecte de netemeiniciei (se analizează probele) şi nu de nelegalitate, trebuie specificat că prin expertiză se răspunde obiecţiunilor formulate sub acest aspect - lipsa investiţiilor, absenţa cheltuielilor ce se fac doar la darea în folosinţă a obiectivului precum şi numărului mai mare de dispozitive folosite decât cele analizate în procesul anterior.
Fondată este critica referitoare la cuantumul exagerat al cheltuielilor de judecată acordate în primă instanţă întrucât între părţi a mai fost soluţionat un dosar - 12880/54/2006 - cu un obiect similar. Drept urmare, faţă de dispoziţiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, reţinând că problemele de drept supuse cenzurii instanţei au mai fost dezlegate într-un proces anterior, apreciază că sumele acordate reclamanţilor cu titlu de cheltuieli de judecată sunt disproporţionat de mari faţă de amplitudinea şi complexitatea activităţii depuse de apărători.
Pentru argumentele ce preced, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (2) şi (3) şi 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul va fi admis şi, drept consecinţă, Decizia pronunţată în apel va fi modificată în parte în sensul admiterii apelului pârâtei şi schimbării în parte a sentinţei în sensul obligării pârâtei la 24.000 RON cheltuieli de judecată către B.N., la 9.500 RON către Ş.C. şi la 5.750 RON către D.G., cu menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei şi deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta S.N.L. O. S.A. împotriva Deciziei nr. 174 din 28 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Modifică în parte Decizia recurată în sensul că admite apelul pârâtei şi schimbă în parte Sentinţa nr. 185 din 7 octombrie 2008 a Tribunalului Gorj în sensul că obligă pârâta la 24.000 RON cheltuieli de judecată către reclamantul B.N., la 9.500 RON către reclamantul Ş.C. şi la 5.750 RON către reclamantul D.G.
Păstrează celelalte dispoziţii ale sentinţei şi respectiv deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2010.
Procesat de GGC - N
| ← ICCJ. Decizia nr. 2553/2010. Civil. Drept de autor şi drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2549/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
