ICCJ. Decizia nr. 255/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 255/2010
Dosar nr. 3340/102/2007
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 29 noiembrie 2002 pe rolul Tribunalului Mureş, reclamanta R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primăria municipiului Târgu Mureş, prin primar, SC L. SA şi K.E., modificarea dispoziţiei din 21 octombrie 2001 pentru restituirea în natură a apartamentului, situat în Târgu - Mureş, înscris în C.F. Tg.- Mureş, compus din 1 camera şi dependinţe şi anexe gospodăreşti, anularea contractului de vânzare - cumpărare din 1997, privind înstrăinarea apartamentului în discuţie şi obligarea pârâţilor la suportarea cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 70 din 7 februarie 2003, Tribunalul Mureş a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Mureş, invocată din oficiu, în ceea ce priveşte soluţionarea petitului având ca obiect anularea contractului de vânzare - cumpărare din 1997, încheiat între pârâţi, privind înstrăinarea apartamentului, situat în Tg. - Mureş, şi, în consecinţă, a disjuns acest petit şi a declinat competenţa de soluţionare a acestuia în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.
În baza art. 244 pct. 1 C. proc. civ., a suspendat judecarea petitelor formulate de reclamanta R.L., în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Târgu Mureş, reprezentată prin primarul municipiului Târgu Mureş, având ca obiect modificarea Dispoziţiei din 21 octombrie 2002 şi restituirea în natură a apartamentului, situat în Târgu - Mureş, înscris în C.F., până la soluţionarea irevocabilă a petitului disjuns şi declinat în favoarea Judecătoriei Tg. - Mureş.
Judecătoria Tg. - Mureş, prin sentinţa civilă nr. 4603 din 26 septembrie 2003, a respins acţiunea ca urmare a admiterii excepţiei prescripţiei acţiunii formulată de reclamantă cu privire la anularea contractului de vânzare - cumpărare din 1997 privind înstrăinarea apartamentului situat în Tg. - Mureș de către SC L. SA în favoarea pârâtei K.E., reţinându-se că reclamanta putea să introducă acţiunea în anularea contractului de vânzare - cumpărare cel mai târziu până la data de 8 august 2002, în urma prelungirii termenului de un an prevăzut de art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, cu 3 luni prin O.U.G. nr. 109/2001 şi cu încă 3 luni prin O.U.G. nr. 145/2001, aceasta introducând acţiunea abia la data de 29 noiembrie 2002, deci cu depăşirea termenului imperativ prevăzut de lege. S-a constatat, aşadar, că imobilul a fost înstrăinat chiriaşei în condiţii legale, în conformitate cu art. 18 lit. d) din Legea nr. 10/2001.
Prin Decizia nr. 17/A din 21 ianuarie 2004 Curtea de Apel Târgu Mureş a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia civilă nr. 4508 din 30 mai 2005, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanta R.L. împotriva Deciziei nr. 17/A din 21 ianuarie 2004 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă.
În urma soluţionării irevocabile a petitului disjuns, reluând judecata, Tribunalul Mureş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1866 din 18 noiembrie 2008 a respins acţiunea reclamantei, în ceea ce priveşte petitul prezentului dosar, respectiv modificarea dispoziţiei din 2002 şi restituirea în natură a apartamentului.
Prima instanţă a reţinut că, prin dispoziţia atacată, reclamantei i-au fost acordate despăgubiri pentru apartamentele din imobilul situat în Tg. - Mureş, care au fost vândute în baza Legii nr. 112/1995, printre care şi apartamentul.
Acest apartament a fost vândut prin contractul de vânzare - cumpărare din 1997, încheiat între pârâta SC L. SA, în calitate de vânzătoare, şi pârâta K.E., în calitate de cumpărătoare.
Acest contract de vânzare - cumpărare a rămas valabil, în urma respingerii ca prescrisă a acţiunii în anulare, prin sentinţa nr. 4603/2003 a Judecătoriei Tg. - Mureş, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea căilor de atac.
A mai reţinut tribunalul că, în cazul în care instanţa ar dispune restituirea în natură a imobilului, ar însemna să ignore o hotărâre irevocabilă şi să o lipsească de putere, anulând un contract de vânzare - cumpărare a cărui valabilitate a intrat în puterea lucrului judecat.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia civilă nr. 63/A din 6 mai 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta R.L.
Instanţa de apel a reţinut, raportat la starea de fapt, că sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 7 şi art. 45 alin. (1), (2) şi (5) din Legea 10/2001, art. 6 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 213/1998, precum şi Decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie dată în interesul legii.
Astfel, s-a constatat că dispoziţia atacată este legală, iar restituirea în natură a imobilului nu este posibilă, deoarece reclamanta a vândut apartamentul nr. 12 pârâtei K.E.
Reclamanta, deşi avea posibilitatea să atace contractul de vânzare – cumpărare în termenul prevăzut de art. 45 din Legea nr. 10/2001, pentru a se constata nulitatea acestuia, nu a procedat în consecinţă, acţiunea sa fiind respinsă.
A mai arătat instanţa de apel că, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, reclamanta a avut posibilitatea deschisă de Legea nr. 213/1998 să revendice imobilul naţionalizat, iar în cadrul acţiunii să ceară a se constata nevalabilitatea titlului statului.
Cu toate că reclamanta a avut la dispoziţie cele două căi pentru a putea obţine restituirea în natură a imobilului în litigiu, nu a făcut-o, neacţionând cu diligenţă, preferând ca, într-o procedura specială, reglementată de art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, să invoce caracterul preferenţial al titlului său faţă de cel deţinut de pârâta K.E.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, reclamanta R.L., întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând să fie modificată în totalitate decizia atacată, în sensul admiterii apelului şi al schimbării sentinţei, să fie admisă contestaţia şi, pe cale de consecinţă, să fie modificată dispoziţia atacată şi să se dispună restituirea în natură a apartamentului în litigiu.
Recurenta a arătat că starea de fapt reţinută de ambele instanţe este corectă, însă aplicarea legii s-a făcut greşit.
Prin sentinţa civilă nr. 3100/2008 a Judecătoriei Târgu - Mureş s-a stabilit că imobilul a fost preluat fără un titlu valabil, iar ca urmare statul nu a devenit niciodată proprietar, iar reclamanta a pierdut numai posesia imobilului.
În speţă, nu sunt incidente dispoziţiile art. 20 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, care se referă la imobilele care au intrat în proprietatea statului cu un titlu valabil, ci este aplicabil art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, deoarece titlul statului nu este valabil.
Mai susţine recurenta, că şi-a păstrat calitatea de proprietar, calitate pe care o va exercita după primirea hotărârii judecătoreşti de restituire şi că este adevărat că nu a fost anulat contractul de vânzare - cumpărare al chiriaşului, însă trebuie comparate titlurile de proprietate, urmând să se acorde câştig de cauză celui care are un titlu mai bine caracterizat.
Examinând criticile formulate de reclamanta recurentă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Acţiunea de faţă reprezintă o contestaţie împotriva Dispoziţiei din 21 octombrie 2002 emisă de Primăria municipiului Târgu Mureş, în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
În speţă, prima instanţă a constatat, iar instanţa de apel a confirmat, că dispoziţia contestată este legală, deoarece nu este posibilă restituirea în natură a apartamentului din imobilul situat în Tg. - Mureş, reclamanta fiind îndreptăţită la despăgubiri.
Astfel, se constată că, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel, au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Potrivit dispoziţiilor acestui text, persoanele care au primit despăgubiri în condiţiile Legii nr. 112/1995 pot solicita restituirea în natură numai în cazul în care imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a legii.
Or, apartamentul a fost vândut intimatei K.E., iar printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că, faţă de data promovării acţiunii privind anularea contractului de vânzare - cumpărare din 1997 încheiat între pârâtele SC L. SA şi K.E., dreptul subiectiv la acţiune al reclamantei este prescris.
Prin urmare, rămânând valabil contractul de vânzare - cumpărare, soluţia de respingere a cererii de restituire în natură a apartamentului în litigiu s-a fundamentat pe considerentul că imobilul a fost înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995, împrejurare ce a atras incidenţa dispoziţiilor art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Susţinerea din recurs, potrivit căreia instanţa trebuie să compare titlurile de proprietate, respectiv cel al reclamantei, faţă de împrejurarea că imobilul a fost preluat fără titlu valabil, cu cel al pârâtei K.E., nu poate fi reţinută, având în vedere cadrul procesual şi limitele învestirii instanţei.
Astfel, prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a arătat în mod expres că înţelege să formuleze o contestaţie împotriva modului de soluţionare a cererii sale privind restituirea în natură a imobilului, această poziţie fiind menţinută şi prin solicitarea făcută prin declaraţia de recurs, prin care cere ca, în urma admiterii recursului, să fie admisă contestaţia şi, pe cale de consecinţă să fie modificată dispoziţia atacată şi să se dispună restituirea în natură a apartamentului în litigiu.
În consecinţă, în cadrul procedurii speciale prevăzută de Legea nr. 10/2001, instanţa de recurs nu poate fi chemată să procedeze la o comparare a titlurilor, operaţiune juridică specifică unei acţiuni de drept comun.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamanta R.L. împotriva Deciziei nr. 63/A din 6 mai 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 248/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 262/2010. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
