ICCJ. Decizia nr. 267/2010. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 267/2010
Dosar nr. 7076/101/2008
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 55 din 26 februarie 2009, Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă. a admis în parte cererea formulată de reclamanta A.E., în contradictoriu cu pârâta C.N.A.D.N. - D.R.D.P.
A respins cererea de intervenţie în interes propriu formulată de intervenienta P.A.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 8.400 euro, reprezentând despăgubiri pentru suprafaţa de teren expropriat de 800 mp, situat în extravilanul comunei Şimian, sat Dudaşi, jud. Mehedinţi.
A obligat pârâta să plătească reclamantei 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că pentru terenul în suprafaţă de 800 mp, extravilan, expropriat din proprietatea reclamantei A.E. se cuvin despăgubiri în sumă de 8.800 euro sau 32.280 lei, respectiv 10,50 euro/mp sau 40,35 lei/mp, la stabilirea acestor despăgubiri avându-se în vedere dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
S-a mai reţinut că susţinerile reclamantei făcute prin cererea de chemare în judecată, potrivit căreia preţul de circulaţie al terenului expropriat este de 80-100 euro/mp, şi prin obiecţiunile la raportul de expertiză, în sensul că preţul este de 27-30 euro/mp, nu sunt întemeiate, câtă vreme comisia de experţi, constituită conform dispoziţiilor art. 25 din Legea nr. 33/1994, a stabilit cuantumul real al despăgubirilor prin metoda comparaţiei directe, care este stabilită de Standardul Internaţional de Practică în Evaluare G.N.1 - Evaluarea proprietăţilor imobiliare ediţia a opta, elaborat de Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Evaluare - I.V.S.C., valabil din ianuarie 2007.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 176 din 2 iunie 2009, a respins apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe, reţinând că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora comisia de experţi desemnată în condiţiile art. 25 din acest act normativ stabileşte despăgubirile cuvenite expropriatului, care se compun din valoarea reală a imobilului şi prejudiciul cauzat proprietarului.
La determinarea cuantumului despăgubirilor, atât experţii, cât şi instanţa, au ţinut seama, potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză.
La stabilirea preţului s-a avut în vedere că piaţa imobiliară din zonă este activă, că există utilităţi, respectiv curent electric şi s-a ţinut cont de împrejurarea că terenul este în prezent extravilan, propus a fi introdus în viitor în intravilan.
Solicitarea reclamantei de a i se acorda un preţ de 80 - 100 euro/mp nu este întemeiată, întrucât raportarea la preţurile stabilite pentru alte terenuri din zonă, supuse exproprierii, nu este justificată, deoarece există diferenţă de amplasament, terenul în litigiu fiind situat în extravilan, la o distanţă apreciabilă de Calea Jiului, de aproximativ 250 mp .
Cât priveşte pretinsul prejudiciu produs proprietăţii reclamantei prin fărâmiţarea terenului în două parcele de dimensiuni care nu permit edificarea de construcţii sau alte întrebuinţări, prin răspunsul la obiecţiuni, expertul a menţionat că nu există un mod de calcul în acest sens, iar reclamanta nu a făcut dovada celor susţinute.
În ceea ce priveşte solicitarea de completare a probatoriului cu o nouă expertiză făcută de reclamantă prin motivele de apel, s-a constatat că această cerere nu a fost reiterată de apelanta - reclamantă, iar în şedinţa publică din 2 iunie 2009 apărătorul acesteia a precizat în mod expres că nu sunt alte cereri de formulat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta care, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că în cauză nu s-a făcut o justă despăgubire, deoarece preţul stabilit de comisia de experţi este prea mic, faţă de preţurile acordate în alte cauze, unor vecini, precum şi faţă de preţurile practicate în zonă de agenţiile imobiliare.
De asemenea, nejusta despăgubire se referă şi la aspectul fărâmiţării terenului prin expropriere, faţă de care experţii au susţinut că nu au cum să evalueze lipsa de folosinţă.
Mai arată recurenta că instanţele nu au procedat corect, deoarece au avut în vedere numai preţurile stabilite de comisia de experţi, neglijând în totalitate celelalte probe.
Recursul este nul, pentru considerentele la care ne vom referi în continuare.
Conform art. 3021 lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 alin. (1) C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs sunt prevăzute limitativ în art. 304 pct. 1- 9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei care a pronunţat hotărârea atacată, raportat la motivul de recurs invocat.
Faţă de faptul că nu constituie motiv de recurs orice nemulţumire a părţii cu privire la soluţia pronunţată, instanţa de recurs poate examina numai criticile privitoare la hotărârea atacată care fac posibilă încadrarea în art. 304 C. proc. civ.
În speţă, deşi s-a invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu s-au formulat critici privind soluţia respingerii apelului pronunţată prin decizia recurată, care să facă posibilă încadrarea în acest text.
Dezvoltarea criticilor formulate de recurentă vizează doar modul în care instanţa de apel a făcut aprecierea probelor cu privire la cuantumul despăgubirilor acordate pentru terenul expropriat.
Or, modul în care instanţa de judecată a făcut aprecierea probelor nu reprezintă o critică de legalitate, iar aprecierea probelor nu poate face obiect de analiză în recurs, deoarece pct. 11 al art. 304 C. proc. civ. a fost abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000.
Faţă de cele expuse mai sus, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de reclamanta A.E. împotriva Deciziei nr. 176 din 2 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 262/2010. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 270/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
