ICCJ. Decizia nr. 270/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 270/2010
Dosar nr. 9286/30/2008
Şedinţa publică de la 21 ianuarie 2010
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 675 din 12 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Timiş în Dosarul nr. 9286/30/2008, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta P.l.K. împotriva pârâtului primarul Municipiului Timişoara, a anulat dispoziţia din 21 octombrie 2008, emise de pârât în soluţionarea notificării din 8 octombrie 2002 şi a obligat pârâtul să emită o nouă dispoziţie motivată pentru continuarea procedurii de retrocedare sau despăgubire pentru imobilul înscris în C.F. Timişoara.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, că potrivit C.F. Timişoara, apartamentul cu 1/3 părţi comune din imobilul constând în casă şi curte în Timișoara, a fost proprietatea numitei B.P., cu titlu de moştenire.
La 11 februarie 1985, imobilul a intrat în proprietatea Statului Român, cu titlu de succesiune vacantă, iar la data de 28 septembrie 1998 s-a înscris dreptul de proprietate dobândit de numita M.A.M., cu titlu de cumpărare, conform Legii nr. 112/1995.
Prin notificările înregistrate la Prefectura Judeţului Timiş sub nr. 1747 din 14 februarie 2002, respectiv nr. 1699 din 8 octombrie 2002, reclamanta prin mandatar B.F., a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Timişoara, apartament, înscris în C.F.
Prin dispoziţia din 21 octombrie 2008, pârâtul primarul Municipiului Timişoara a respins notificarea cu motivarea că imobilul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, fiind vorba de o succesiune vacantă, şi nu intră sub incidenţa legii.
Prima instanţă a reţinut că imobilul fiind preluat în perioada de incidenţă a legii speciale se încadrează în dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 10/2001 şi că notificatoarea are calitatea de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii.
Împotriva sentinţei civile nr. 675 din 11 februarie 2009 a Tribunalului Timiş a declarat apel pârâtul primarul Municipiului Timişoara criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât imobilul în litigiu nu a fost preluat de Statul Român în baza Decretului nr. 111/1951 printr-o hotărâre judecătorească sau decizie administrativă, ci în baza C. civ. prin succesiune vacantă, iar succesiunile vacante nu fac obiectul Legii nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 153 din 10 iunie 2009, Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtul primarul Municipiului Timişoara, reţinând în considerente că imobilul în litigiu, preluat de stat cu titlu de succesiune vacantă la 11 februarie 1985, intră în sfera de reglementare a Legii nr. 10/2001.
Faptul că imobilul a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995 nu exonerează pârâtul de obligaţia de a răspunde la notificare.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs primarul Municipiului Timişoara, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Dezvoltând criticile de nelegalitate, recurentul a susţinut faptul că imobilul solicitat a se retroceda nu a fost preluat de către Statul Roman în baza Decretului nr. 111/1951 printr-o hotărâre judecătorească sau printr-o decizie administrativă, ci a intrat în patrimoniul statului prin succesiune vacantă, astfel încât în mod corect a fost respinsă notificarea formulată de P.I.K.
Pe de altă parte, apartamentul în litigiu a fost înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995 numitei Mozas Ana Măria, astfel că nu mai poate fi restituit în natură.
Pentru aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului formulat şi schimbarea în tot a sentinţei civile nr. 675/PI din 2 februarie 2009 pronunţată de Tribunalul Timiş.
Examinând criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
În ceea ce priveşte critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., aceasta nu poate fi primită, nefiind vorba despre un act juridic care să fi fost denaturat de către instanţă. De altfel, recurentul pârât nici nu menţionează care este acest act juridic.
În fine, nici critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., nu poate subzista.
Astfel, conform menţiunilor de C.F. la 8 aprilie 2003, asupra imobilului în litigiu, reprezentând apartamentul, 1/3 părţi comune B.P. şi-a transcris dreptul de proprietate, cu titlu de drept de moştenire.
Deşi, conform actelor de stare civilă şi înscrisurilor notariale aflate la dosar, B.P. a decedat şi a avut un fiu, P.S., decedat, în cartea funciară este intabulat dreptul de proprietate al Statului Român, cu titlu de succesiune vacantă.
La dosar nu există, însă, nici o dovadă din care să rezulte că succesiunea a fost declarată vacantă în condiţiile C. civ., iar cartea funciară nu menţionează actul în baza căruia s-a făcut înscrierea proprietăţii statului cu titlu de succesiune vacantă.
Aceste circumstanţe, coroborate cu faptul că proprietatea tabulară iniţială a avut ca moştenitor pe fiul său postdecedat, care, conform certificatului de calitate de moştenitor suplimentar din 5 martie 2008, nu a renunţat la moştenire, duc la concluzia că preluarea imobilului s-a realizat fără titlu, în condiţiile art. 2 lit. b) din Legea nr. 10/2001.
Nici critica referitoare la faptul că imobilul a făcut obiectul înstrăinării nu este fondată, deoarece stabilit fiind că imobilul face obiectul Legii nr. 10/2001, contestatoarea are dreptul la măsuri reparatorii în condiţiile prevăzute de legea specială.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat de pârâtul primarul Municipiului Timişoara împotriva Deciziei nr. 153 din 10 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, va fi respins ca nefondat.
Ca parte căzută în pretenţii, potrivit art. 274 C. proc. civ., recurentul - pârât va fi obligat să plătească intimatei P.I.K. suma de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată respectiv onorariu apărător, conform chitanţei 05 din 19 ianuarie 2010 emisă de Cabinet Individual Avocat O.L.M. (fila 46 dosar recurs).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâtul primarul municipiului Timişoara împotriva Deciziei nr. 153 din 10 iunie 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Obligă recurentul la plata sumei de 2.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata P.I.K.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 267/2010. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 286/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
