ICCJ. Decizia nr. 2573/2010. Civil. Revendicare imobiliară. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2573/2010
Dosar nr.6095/1/2009
Ședința publică din 27 aprilie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cererii de revizuire de faţă:
Prin Decizia nr. 944 din 1 iunie 2009 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca nefondate recursurile pârâţilor V.Ş., V.E. şi Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva deciziei nr. 1003 din 26 iunie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, reţinând că în mod corect tribunalul a soluţionat capătul de cerere formulat de reclamanta L.M.E. prin care aceasta solicită să se constate nevalabilitatea titlului statului, dat fiind faptul că transferul dreptului de proprietate din patrimoniul autorului reclamantei în patrimoniul statului nu a avut loc în modurile arătate de art. 644, 645 C. civ. şi ale art. 6 din Legea nr. 213/1998 şi ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, exproprierea autorului nefiind făcută cu o justă despăgubire.
Împotriva acestei decizii au formulat cerere de revizuire V.Ş. şi E., întemeind-o pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. şi susţinând că este potrivnică deciziei civile nr. 871 din 9 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pronunţată în Dosar nr. 2295/2004, precum şi deciziei civile nr. 224 din 14 decembrie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, pronunţată în Dosarul nr. 4965/2004.
În motivarea cererii, revizuenţii au arătat că există hotărâri definitive date de instanţe de acelaşi grad, respectiv Curtea de Apel Bucureşti, secţiile a III-a şi a IV-a. Susţin, de asemenea, că hotărârile potrivnice sunt pronunţate în una şi aceeaşi pricină, pentru că deşi sunt pronunţate în trei dosare diferite, în raport de obiectul şi cauza dedusă judecăţii sunt date de fapt în aceeaşi pricină, în sensul că există identitate perfectă în ceea ce priveşte obiectul şi cauza şi anume constatarea nevalabilităţii titlului statului cu privire la acelaşi imobil situat în Bucureşti. Arată că prin două hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, care se referă la apartamentele 5 şi 7 din acel imobil s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat valabilitatea titlului statului, pentru ca prin cea de-a treia hotărâre să se constate nevalabilitatea acestui titlu. Cu privire la cea de-a treia condiţie de admisibilitate a revizuirii, referitoare la pronunţarea hotărârilor între aceleaşi persoane având aceeaşi calitate, revizuenţii au arătat că toate cele trei acţiuni au fost formulate în contradictoriu cu Statul Român prin reprezentanţii săi Municipiul Bucureşti prin Primarul General şi C.G.M.B. şi SC H.N. SA. Apreciază că menţionarea în cauză în calitate de pârâţi şi a proprietarilor apartamentelor a fost determinată de prezenţa capătului de cerere referitor la constatarea nulităţii absolute a contractelor de vânzare-cumpărare.
Apreciind că sunt întrunite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de pct. 7 al art. 322 C. proc. civ., revizuenţii au solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea hotărârii pronunţate, admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei instanţei de apel şi respingerea în totalitate a acţiunii reclamantei L.M.E., inclusiv a capătului de cerere privind nevalabilitatea titlului statului.
Examinând cererea de revizuire în raport de dispoziţiile art. 326 alin. (3) C. proc. civ., coroborate cu disp. art. 322 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată cererea inadmisibilă, urmând a o respinge pentru considerentele ce succed:
Conform dispoziţiilor art. 322 alin. (1) C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în cazurile prevăzute de pct. 1 - 9 C. proc. civ.
În sensul textului de lege citat, hotărârile date de instanţele de recurs pot constitui obiect al cererii de revizuire numai dacă evocă fondul. Evocarea fondului are loc atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, instanţa de recurs reapreciază probele administrate de instanţele inferioare, reţine o altă situaţie de fapt şi pronunţă o soluţie cu totul diferită decât aceea sau acelea pronunţate de instanţele inferioare.
Prin urmare, nu au acest caracter şi nu pot fi atacate pe calea extraordinară a revizuirii hotărârile prin care s-a respins recursul sau prin care s-a dispus casarea cu trimitere.
În cauză, Decizia civilă nr. 944 din 1 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă, a cărei revizuire se solicită, nu evocă fondul (nu hotărăşte direct asupra fondului pricinii), soluţia pronunţată fiind aceea a respingerii ca nefondat a recursului declarat de pârâţii V.Ş. şi V.E. şi în consecinţă, nu este susceptibilă de a forma obiect al cererii de revizuire.
În raport de aceste considerente, analiza îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate specifice motivului de revizuire prevăzut de pct. 7 al art. 322 C. proc. civ. nu se mai impune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de revizuenţii V.Ş. şi V.E. împotriva deciziei nr. 944 din 1 iunie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2590/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2588/2010. Civil. Marcă. Recurs → |
|---|
