ICCJ. Decizia nr. 2590/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2590/2010
Dosar nr. 33/117/2003
Ședința publică din 28 aprilie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată
1.1. Obiect
Prin cererea înregistrată la data de 23 octombrie 2003 reclamanta A.E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta U.Ş.A.M.V. Cluj-Napoca, anularea deciziei nr. 446 din 23 septembrie 2003 emisă de pârâtă, precum şi obligarea acesteia să emită în favoarea sa Decizia de restituire în natură a imobilului teren liber de construcţii, în suprafaţă de 273 stj.p (983 m.p.) situat în municipiul Cluj-Napoca, înscris în C.F. nr. 19257 Cluj-Napoca, nr. top 12172 şi transcris după expropriere sub B 19 în C.F. nr. 20254 Cluj-Napoca, cu nr. top 12172, în favoarea Statului Român.
1.2. În fapt
În motivarea cererii de chemare în judecată reclamanta a învederat că imobilul solicitat, proprietatea antecesorilor săi, A.P.V. tatăl soţului său A.V.V. (decedat), a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 450 din 14 iulie 1965 al Consiliului de Stat şi în administrarea Institutului Agronomic Cluj, conform anexei la decret, în scopul extinderii Institutului Agronomic Cluj, prin construirea Pavilionului nr. VIII, obiectiv ce nu a fost realizat, în prezent terenul în litigiu fiind liber de construcţii.
În acest context şi în considerarea dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, refuzul de restituire în natură materializat în Decizia atacată este nelegal şi abuziv, motiv pentru care a solicitat admiterea acţiunii.
1.3. În drept
Reclamanta şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi ale HG nr. 498/2003.
1.4. Alte cereri incidentale
La data de 06 februarie 2004 intervenienţii A.O. prin mandatar C.L.O. au solicitat respingerea cererii dedusă judecăţii întrucât reclamanta nu are calitate procesuală activă după defunctul A.P.V. şi că relativ la imobilul solicitat şi în prezenta procedură, există o judecată ce face obiectul Dosarului nr. 12685/2002 finalizată prin sentinţa nr. 420/2003 ce se află într-o etapă procesuală superioară prezentei judecăţi şi care recunoaşte drepturile pretinse în cauza de faţă în favoarea intervenientului C.L.O.
Ulterior, la 22 septembrie 2005, aceiaşi intervenienţi au solicitat prin cererea înregistrată la data menţionată, să se dispună anularea certificatului de moştenitor nr. 16/2000 şi a certificatului suplimentar nr. 31/2000 eliberat de B.N.P. O.M. după defunctul A.P.V. şi eliberarea unui alt certificat pentru A.E., A.S.L. şi A.C. privind succesiunea defunctului A.V.V.; să se recunoască calitatea de moştenitor după defunctul A.P.V. a lui A.O. în calitate de fiu în cotă de 1/4 parte; C.L.O. în calitate de nepot în cotă de 1/4 părţi; G.S. şi A.S. în calitate de nepoţi în cotă de 1/4 părţi; să se constate dreptul de proprietate asupra imobilului menţionat a antecesorului A.P.V. prin recunoaştere de către moştenitorii proprietarilor tabulari a actului de vânzare-cumpărare din anul 1935; menţinerea petitului de restituire în natură a imobilului în litigiu, în favoarea moştenitorilor îndreptăţiţi şi în măsura în care aceştia fac dovada că au respectat termenele legale prescrise de Legea nr. 10/2001; intabularea imobilului în cote părţi egale, în favoarea moştenitorilor îndreptăţiţi în conformitate cu actele de stare civilă depuse la dosar şi în condiţiile respectării prescripţiilor legii speciale.
Au solicitat totodată, respingerea cererii reclamantei A.E. de restituire în natură a imobilului solicitat, întrucât nu are calitate procesuală activă după defunctul A.P.V.
În motivarea cererii, intervenienţii au arătat că reclamanta este înlăturată de la succesiunea antecesorului său, A.V.V., fiul lui A.P.V., de copiii rezultaţi din căsătoria acestora, A.S.L. şi A.C., situaţie în care au înţeles să conteste valabilitatea certificatului de moştenitor nr. 16/2000 şi a celui suplimentar nr. 31/2000 eliberate de B.N.P. O.M., cu privire la care au arătat că se înscriu în fals şi au solicitat anularea acestora.
În acest sens au mai învederat că reclamanta a încercat să-şi valorifice drepturile pretinse în prezenta procedură şi în aceea declanşată în temeiul Legii nr. 112/1995, dar şi în cea demarată în baza Legii nr. 18/1991, cu înlăturarea drepturilor recunoscute în favoarea lor, demersurile sale fiind respinse jurisdicţional.
2. Hotărârea primei instanţe.
Prin sentinţa nr. 596 din 07 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia civilă, a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale a intervenienţilor forţaţi A.S.L. şi A.C.M.
A fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale a intervenienţilor forţaţi G.S.M. şi A.S.I.
A fost respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat invocată de reclamantă şi de intervenienţii forţaţi A.S.L. şi A.C.M.
A fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta A.E. în contradictoriu cu pârâta U.Ş.A.M.V. Cluj-Napoca.
S-a dispus anularea deciziei nr. 446 din 23 septembrie 2003 emisă de pârâtă care a fost obligată să emită în favoarea reclamantei o nouă decizie prin care să dispună restituirea în natură a cotei de 1/3 din terenul în suprafaţă de 273 stj.p situat în Cluj-Napoca, cu nr. top 12172, înscris iniţial în C.F. nr. 19257 Cluj-Napoca, transcris în C.F. nr. 20254 Cluj-Napoca.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea de intervenţie principală formulată de intervenienţii C.L.O. în contradictoriu cu reclamanta şi cu intervenienţii forţaţi G.S.M. şi A.S.I. şi ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală cererea de intervenţie principală formulată de intervenientul C.L.O. în contradictoriu cu intervenienţii forţaţi A.S.L. şi A.C.M.
Prima instanţă a reţinut, în esenţă, în raport de situaţia notificărilor formulate cu privire la imobilul în litigiu, de succesiunea litigiilor declanşate de părţi cu privire la acelaşi bun şi de dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 10/2001, că pentru terenul litigios au calitate de persoane îndreptăţite să solicite măsuri reparatorii în temeiul prevederilor Legii nr. 10/2001, reclamanta pentru cota de 1/3 parte, intervenientul C.L.O. pentru cota parte de 1/3, A.M. şi intervenienţii forţaţi G.S.M. şi A.S. pentru cota parte de 1/3 împreună, care profită de cota parte de 1/4 pentru care ar fi avut calitate de persoană îndreptăţită A.O., dacă ar fi formulat în termen legal notificare.
În raport de constatările lucrării de expertiză tehnică judiciară administrată în cauză din care rezultă că din terenul solicitat, suprafaţa de 728 m.p. nu este ocupată de nici o construcţie definitivă sau servitute legală, iar suprafaţa de 254 m.p. este ocupată de lucrări de amenajare-taluzare a canalului existent în incinta instituţiei pârâte, precum şi în considerarea dispoziţiilor art. 11 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, s-a considerat că reclamantei i se poate restitui în natură cota de 1/3 parte, care reprezintă mai puţin decât suprafaţa liberă de construcţii, urmând ca ulterior, cu ocazia ieşirii din indiviziune să se stabilească parcela de teren care îi revine efectiv reclamantei.
S-a reţinut a fi neîntemeiată cererea de intervenţie formulată de intervenientul C.L.O. întrucât notificarea acestuia a fost soluţionată irevocabil prin propunerea de acordare de despăgubiri băneşti, iar G.S.M. şi A.S.I. chemaţi ca intervenienţi forţaţi nu au formulat cereri proprii în prezentul dosar pentru restituirea terenului în natură.
Cererea de intervenţie a aceleiaşi părţi privindu-i pe intervenienţii forţaţi A.S.L. şi A.C.M. nu a fost primită justificat de lipsa acestora de legitimare procesuală întrucât nu au formulat notificare.
Cât priveşte cererea de intervenţie principală formulată de intervenientul A.O., instanţa a reţinut că aceasta a fost disjunsă de judecata prezentului dosar, formând obiectul unei alte cauze ce a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 408/2006 a Tribunalului Cluj.
3. Hotărârea instanţei de apel
Prin Decizia nr. 220 A din 8 iulie 2009, Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a admis în parte apelul declarat de reclamanta A.E.
A constatat că reclamanta a renunţat la petitul privind obligarea pârâtei U.Ş.A.M.V. Cluj-Napoca şi a intervenienţilor C.L.O. şi G.S.M. la plata cheltuielilor de judecată.
A constatat că intervenientul forţat A.C.M. a renunţat la petitul privind obligarea intervenientului C.L.O. la plata cheltuielilor de judecată.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost respins apelul declarat de intervenientul C.L.O. ca şi apelul declarat de intervenienţii G.S.M., A.M. şi A.S. împotriva aceleiaşi sentinţe.
A fost respins ca inadmisibil apelul declarat de D.C.G. (moştenitoarea lui A.O.) pentru lipsa calităţii procesuale.
Instanţa de apel a reţinut, relativ la criticile din apelul intervenientului C.L.O., că prima instanţă s-a pronunţat prin încheierea din 25 noiembrie 2005 asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, în sensul respingerii acesteia, dezvoltând în considerentele hotărârii atacate motivele pentru care reclamanta A.E. are calitate procesuală activă şi este persoană îndreptăţită pentru a solicita măsuri reparatorii după defunctul A.A.V., a cărui soţie supravieţuitoare este, având calitate de moştenitoare legală a acestuia, alături de intervenienţii forţaţi A.S.L. şi A.C.M. (descendenţi), în conformitate cu menţiunile din certificatul de moştenitor nr. 16/2000 şi ale certificatului suplimentar nr. 31/2000.
Invocând dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, instanţa de apel a arătat că reclamanta nu a formulat notificare în calitate de moştenitoare a proprietarului tabular A.P.V., ci în calitate de moştenitoare a fiului acestuia, A.V.V., în urma deschiderii celor două succesiuni succesive şi nu prin reprezentare, cum greşit s-a invocat, instituţie ale cărei condiţii nu sunt întrunite în cauză, întrucât autorul reclamantei era în viaţă la decesul tatălui său, la a cărui succesiune a venit în nume propriu.
Împrejurarea că intervenientului i-a fost recunoscut dreptul la măsuri reparatorii prin acordarea de despăgubiri băneşti, deşi în prezenta procedură reclamantei i-a fost restituit, proporţional cotei cuvenite, bunul în natură, nu impietează în raport de dispoziţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 asupra îndreptăţirii intervenientului la aceeaşi modalitate de despăgubire, soluţie reglementată de art. 16 din capitalul normativ evocat, dar şi de spiritul reparatoriu al legii speciale.
Nu a fost primit nici apelul intervenienţilor forţaţi G.S.M. şi A.S.I., întrucât, pe de o parte s-a reţinut a nu fi îndeplinite cerinţele art. 164 C. proc. civ. privind conexarea dosarelor solicitate (unul dintre acestea - Dosarul nr. 1337/33/2007 aflat în apel fiind suspendat) iar, pe de altă parte, pentru îndeplinirea de către reclamantă a tuturor cerinţelor pretinse de lege - notificare, dovedire calitate de persoană îndreptăţită - pentru soluţionarea cererii introductive de instanţă în maniera dispusă de prima instanţă.
S-a reţinut astfel că prin notificarea înregistrată sub nr. 1499 din 13 august 2001 reclamanta a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 273 stj.p, aferent imobilului situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. nr. 19257, nr. top 12172, înscrisul invocat de apelanţi a fi notificare (cel înregistrat sub nr. 3699/45/2003) fiind în realitate o adresă din partea cabinetului individual A.S.L. prin care reclamanta a depus acte la notificarea menţionată.
S-a constatat a fi corectă şi modalitatea în care instanţa de fond a stabilit cota parte a reclamantei, determinată în conformitate cu dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 10/2001, în raport de notificările formulate cu privire la bunul litigios de către persoanele îndreptăţite să solicite măsuri reparatorii şi de probatoriul administrat.
4. Recursul
4.1. Motiv
Intervenienţii G.S.M. şi A.S.I. au declarat recurs încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi în dezvoltarea căruia au invocat următoarele critici:
1. Instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 10/2001 care instituie regula în conformitate cu care cererile formulate de mai multe persoane îndreptăţite pentru acelaşi imobil, trebuie soluţionare în mod unitar, prin emiterea unei decizii unice, pe numele tuturor notificatorilor.
Deşi au solicitat conexarea prezentei cauze cu Dosarul nr. 1337/33/2007 înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj suspendat la data de 14 decembrie 2007 în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., în mod greşit instanţa de apel a respins excepţia de conexitate reţinând că cele două dosare se aflau în etape procesuale diferite, deşi o justă soluţionare a cauzei impune analiza celor două cauze împreună.
2. Greşit a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei A.E., întrucât aceasta are calitate de soţie supravieţuitoare a defunctului A.V.V. şi deci nu poate fi considerată persoană îndreptăţită în accepţiunea Legii nr. 10/2001, calitate pe care o au doar descendenţii defunctului, A.S.L. şi A.C.M. care nu au formulat însă notificare.
Nu au nici o relevanţă, sub aspectul dovedirii calităţii menţionate, dispoziţiile certificatului de moştenitor nr. 16/2000 şi a suplimentului la acesta, înregistrat sub nr. 31/2000, întrucât reclamanta nu este moştenitoarea lui A.P.V., proprietarul bunului solicitat, din al cărui patrimoniu a fost preluat de stat.
Prin urmare, se impune admiterea excepţiei invocate şi respingerea acţiunii reclamantei, ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală.
4.2. Analiza făcută de instanţa de recurs.
Recursul nu este fondat, pentru considerentele ce succed:
În interpretarea normei art. 4 din Legea nr. 10/2001, normele metodologice de aplicare unitară a legii, adoptate prin HG nr. 250/2007 (pct. 4.1.), dispun că „în cazul în care restituirea aceluiaşi imobil este cerută de mai multe persoane îndreptăţite, care invocă un titlu de proprietate ce atestă existenţa unei coproprietăţi, se va emite o decizie de restituire în care se vor consemna cotele ideale cuvenite acestora".
Ca urmare, de principiu şi în scopul soluţionării unitare a notificărilor pentru ipoteza dată (coproprietate/proprietate comună pe cote/părţi) legea pretinde soluţionarea deodată/împreună a cererilor de restituire.
Din această perspectivă sunt corecte aserţiunile recurenţilor, însă, în cauză, cum cu temei reţine instanţa de apel, pârâta nu a procedat în această manieră, astfel încât era necesar ca din considerentele invocate (justa soluţionare a cauzei, buna administrare a justiţiei) recurenţii, părţi în litigiu, să fi pretins instanţei pe rolul căreia se aflau cauzele înregistrate, în aceeaşi etapă procesuală, reunirea pricinilor.
Aceasta pentru că, astfel cum legal a reţinut instanţa de apel, excepţia de conexitate, reglementată de dispoziţiile art. 164 C. proc. civ., poate fi invocată numai dacă acţiunile vizate de această situaţie procesuală se află în faţa unor instanţe de acelaşi grad. Această cerinţă rezultă în mod explicit din prevederile art. 164 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora „părţile vor putea cere întrunirea mai multor pricini ce se află înaintea aceleiaşi instanţe sau instanţe deosebite, de acelaşi grad".
Prin urmare conexitatea nu poate fi invocată cu succes dacă una din pricini se află pe rolul unei instanţe de fond, iar alta formează obiectul apelului/recursului, cum este cazul în speţă, ceea ce vădeşte legalitatea hotărârii atacate sub aspectul menţionat.
Sunt, de asemenea, nefondate şi criticile privind lipsa de legitimare procesuală activă a reclamantei, căreia i se contestă calitatea de persoană îndreptăţită la restituire din perspectiva normelor legii speciale, justificat de aplicarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi a normelor legale incidente în materia succesorală.
Astfel, potrivit art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 „de prevederile prezentei legi beneficiază şi moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite", legea recunoscând vocaţia de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de legea specială foştilor proprietari [art. 3 alin. (1) lit. a) din lege] sau moştenitorilor acestora (textul legal indicat).
Vocaţia la succesiune şi calitatea de moştenitor se stabilesc potrivit regulilor devoluţiunii succesorale legale care stipulează în art. 659 şi urm. C. civ. ordinea de succesiune, cu menţiunea expresă privind dreptul la moştenire al soţului supravieţuitor (art. 679 C. civ. astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 319/1944 care reglementează dreptul la moştenire al soţului supravieţuitor în consens cu rudele defunctului).
În speţă, intervenind succesiv decesul antecesorilor părţilor, respectiv al autorului comun – A.P.V. - decedat în anul 1972 - şi ulterior, al antecesorului reclamantei, A.V.V. decedat în anul 1999 (fiul lui A.P.V.) este firesc ca, în raport de dispoziţiile legale menţionate să se deschidă şi dezbată succesiunea în ordinea decesului persoanelor menţionate şi nu prin raportare la alte norme, inaplicabile speţei, (art. 668 C. civ., potrivit căruia nu se reprezintă decât persoanele moarte).
Reclamanta A.E. a formulat notificarea şi consecutiv acţiunea dedusă judecăţii în calitate de succesoare a autorului său, A.V.V., căruia i se cuvine un drept propriu din succesiunea decujusului, în cota parte reţinută de instanţe.
Mai mult, calitatea procesuală activă a reclamantei A.E. este legitimată nu doar în calitatea sa de soţie supravieţuitoare a fiului antecesorului părţilor, ci şi în calitatea acestuia de proprietar tabular al imobilului solicitat prin uzucapiune, astfel cum a fost aceasta stabilită prin dispoziţiile sentinţei civile nr. 6665/2005 a Judecătoriei Cluj-Napoca.
Ca urmare, faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul dedus judecăţii va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de intervenienţii G.S.M. şi A.S.I. împotriva deciziei nr. 220 A din 08 iulie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2593/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2573/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... → |
|---|
