ICCJ. Decizia nr. 2628/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2628/2010
Dosar nr. 20019/63/2007
Şedinţa publică din 29 aprilie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 1 noiembrie 2007 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamanţii G.C. şi G.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primăria municipiului Craiova şi Primarul municipiului Craiova, anularea dispoziţiei nr. 18538 din 02 octombrie 2007 de respingere a retrocedării în natură a imobilului situat în Craiova, solicitat în baza notificării nr. 306/N/2001 şi lăsarea în proprietate şi liniştită posesie a imobilului revendicat, în suprafaţă de 175 mp, precum şi acordarea de despăgubiri pentru casa demolată ce a fost amplasată pe acest teren.
Prin sentinţa civilă nr. 403 din 15 decembrie 2008, Tribunalul Dolj, secţia civilă, a admis în parte contestaţia formulată de reclamanţi şi a anulat în parte dispoziţia nr. 18538 din 2 octombrie 2007, cu privire la o suprafaţă de 61 mp de teren.
S-a dispus restituirea în natură către reclamanţi a suprafeţei de 61 mp, cu lungimea de 17,5 m şi lăţimea de 3,5 m, delimitată între punctele 2-3-4-5-2 conform raportului de expertiză şi schiţei anexe la acesta, suprafaţă situată în Craiova, judeţul Dolj.
S-a stabilit dreptul reclamanţilor la măsuri reparatorii prin echivalent şi pentru imobilul construcţie ce a fost amplasat pe terenul expropriat din Craiova, judeţul Dolj.
A fost menţinută dispoziţia nr. 18538 din 02 octombrie 2007 cu privire la suprafaţa de 114 mp.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanţii sunt foştii proprietari ai imobilului, dobândit în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 8419 din 04 decembrie 1972, imobil ce a fost trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 101/1987 şi care, la acea dată, era compus din teren în suprafaţă de 175 mp şi construcţia casă de locuit amplasată pe acest teren şi care a fost ulterior demolată.
A mai reţinut tribunalul că, la apariţia Legii nr. 10/2001, reclamanţii au formulat notificarea nr. 306/N/2001 prin care au solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul expropriat, sub forma restituirii în natură pentru terenul în suprafaţă de 175 mp şi prin acordarea de despăgubiri pentru construcţia demolată.
Soluţionând notificarea, Primăria municipiului Craiova a emis iniţial, la data de 28 februarie 2003, dispoziţia nr. 4296, prin care a recunoscut reclamanţilor calitatea de persoane îndreptăţite, dar sub aspectul măsurilor reparatorii ce urmau a fi acordate, s-a respins cererea de restituire în natură a terenului, propunându-se acordarea de despăgubiri băneşti pentru întregul imobil, cu motivarea că terenul solicitat este afectat de lucrări de investiţii, constând în alee de acces carosabil, blocuri de locuinţe şi parcare betonată.
Reclamanţii au contestat această dispoziţie, iar contestaţia a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 401 din 09 noiembrie 2004 pronunţată de Tribunalul Dolj, sentinţă definitivă şi irevocabilă.
Ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, reclamanţii au revenit cu o nouă cerere către Primăria municipiului Craiova, înregistrată sub nr. 63691 din 08 septembrie 2005, prin care au solicitat retrocedarea în natură a terenului în suprafaţă de 175 mp, iar la data de 2 octombrie 2007 Primăria municipiului Craiova a emis o nouă dispoziţie, cu nr. 18538, prin care a adoptat aceeaşi soluţie de respingere a cererii de restituire în natură, propunând acordarea de despăgubiri pentru teren în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, ce face obiectul contestaţiei în prezentul dosar.
Analizând condiţiile de admisibilitate a celei de-a doua contestaţii, tribunalul a apreciat că nu se poate reţine incidenţa autorităţii de lucru judecat întrucât, pe de o parte, nu există identitate de obiect, fiind contestată o altă dispoziţie iar, pe de altă parte, s-a modificat cadrul legislativ prin intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005. Mai mult decât atât, soluţia adoptată anterior nu a avut la bază constatările şi concluziile unei expertize de specialitate care să identifice terenul notificat şi să determine starea actuală a acestuia, probă de care reclamanţii au înţeles să se folosească în contestaţia de faţă.
Prin urmare, tribunalul a reţinut că suprafaţa de teren de 114 mp este afectată de o amenajare de utilitate publică, şi anume aleea care asigură accesul la blocurile de locuinţe E14, E15 şi E16, astfel încât pentru această suprafaţă nu se pot acorda decât măsuri reparatorii prin echivalent, conform art. 11 alin. (3) teza finală din Legea nr. 10/2001, în timp ce suprafaţa de teren de 61 mp, pe care este construită o platformă betonată utilizată de locatari ca parcare, poate fi restituită în natură, în raport de prevederile art. 11 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce priveşte imobilul construcţie ce a fost amplasat pe terenul în litigiu şi a fost demolat ulterior exproprierii, tribunalul a reţinut că, soluţionând notificarea nr. 18538 din 02 octombrie 2007, pârâta avea obligaţia să se pronunţe şi asupra măsurilor reparatorii cuvenite pentru construcţia demolată, reclamanţii solicitând acordarea de despăgubiri băneşti pentru aceasta, la preţuri actualizate, prin notificarea nr. 306/N/2001.
Prin Decizia nr. 91 din 18 martie 2009, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei primei instanţe şi a admis apelul declarat de pârâţi, schimbând în parte sentinţa, în sensul că a respins cererea reclamanţilor de restituire în natură a terenului.
Au fost menţinute prevederile dispoziţiilor privitoare la măsurile reparatorii pentru teren, precum şi restul dispoziţiilor sentinţei privitoare la măsurile reparatorii pentru construcţii.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că, prin cea de-a doua dispoziţie nu a fost soluţionată o nouă cerere a reclamanţilor, aşa cum eronat s-a reţinut în sentinţă, singura notificare adresată pârâtei de către reclamanţi fiind notificarea nr. 306/N/2001 şi că, în soluţionarea noii acţiuni, nu se puteau nesocoti cele stabilite prin hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţe cu privire la imposibilitatea restituirii în natură a terenului, întrucât este afectat de utilităţile blocurilor.
În condiţiile date, curtea de apel a reţinut că prima instanţă nu putea să mai examineze aspectele privitoare la restituirea terenului, întrucât pe aspectul imposibilităţii de restituire în natură a terenului solicitat de reclamanţi, hotărârile judecătoreşti pronunţate anterior au putere de lucru judecat.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, reclamanţii G.C. şi G.M., invocând dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanţii au prezentat istoricul cauzei şi au arătat că, în speţă, nu sunt întrunite elementele puterii de lucru judecat, deoarece nu există identitate de obiect şi cauză, chiar dacă sunt aceleaşi părţi.
Astfel, recurenţii au susţinut că instanţa de apel nu a observat faptul că s-a supus judecăţii un nou raport juridic între părţile implicate, iar cauza, fundamentul acestui raport juridic, este alta decât cea care a făcut obiectul cercetării judecătoreşti în litigiul anterior.
Examinând criticile formulate de reclamanţii recurenţi, ce permit încadrarea în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Prin dispoziţia nr. 4296 din 28 februarie 2003 emisă de Primăria municipiului Craiova s-a respins cererea formulată de petenţii G.C. şi G.M. privind restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 175 mp situat în Craiova, notificată sub nr. 306/N/2001, cu motivarea că acesta este afectat de lucrări de investiţii, respectiv acces carosabil la blocurile de locuinţe E16, E15, G1 şi parcare betonată.
Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 401 din 9 noiembrie 2004, a respins contestaţia formulată de petenţi împotriva acestei dispoziţii, cu motivarea că restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 175 mp nu este posibilă, sentinţă rămasă definitivă, prin respingerea ca nefondat a apelului declarat de reclamanţi, prin Decizia civilă nr. 1247 din 9 mai 2005 a Curţii de Apel Craiova şi irevocabilă, prin respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanţii G.C. şi G.M., prin Decizia nr. 10148 din 6 decembrie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
La data de 2 octombrie 2007, în baza aceleiaşi notificări, Primăria municipiului Craiova a emis dispoziţia nr. 18538, ce face obiectul prezentului dosar, prin care a respins restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 175 mp, cu aceeaşi motivare, respectiv că terenul este ocupat de acces carosabil blocuri, blocurile E16, E15, G1 şi parcare betonată, propunând acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Analizând dispozitivul hotărârii din primul proces şi prezenta acţiune, se constată că, în mod corect instanţa de apel a reţinut că există putere de lucru judecat cu privire la aspectul imposibilităţii de restituire în natură a terenului solicitat de reclamanţi prin notificarea nr. 306/N/2001.
Astfel, de vreme ce printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a statuat că terenul în litigiu nu poate fi restituit în natură, acest aspect a intrat în puterea lucrului judecat.
Principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având acelaşi obiect, aceeaşi cauză şi fiind purtat între aceleaşi părţi, ci şi contrazicerea între două hotărâri judecătoreşti, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă printr-o hotărâre judecătorească posterioară dată în alt proces.
În speţă, se constată că, atât în primul proces, cât şi în acţiunea de faţă, reclamanţii au contestat dispoziţiile emise în baza aceleiaşi notificări, cu privire la aceeaşi suprafaţă de teren, litigiile purtându-se între aceleaşi părţi.
Prin urmare, în cadrul celui de-al doilea proces sunt obligatorii cele hotărâte anterior de instanţă, în mod irevocabil, cu privire la chestiunea restituirii în natură a terenului în litigiu.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii G.C. şi G.M. împotriva deciziei nr. 91 din 18 martie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1977/2010. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 2602/2010. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
