ICCJ. Decizia nr. 2566/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2566/2010
Dosar nr. 11887/63/2008
Şedinţa publică din 27 aprilie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra recursului de faţă, constată următoarele:
1. Instanţa de fond
Tribunalul Dolj prin sentinţa civilă nr. 4 din 16 ianuarie 2004 a respins contestaţia formulată de reclamanţii Z.I.V. şi Z.M.L. împotriva dispoziţiei 33534 din 28 martie 2008 a Primăriei Municipiului Craiova.
În motivarea acestei sentinţe Tribunalul a reţinut că prin dispoziţia 33534/2008 emisă în baza Legii nr. 10/2001 s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului, compus din teren în suprafaţă de 702 mp situat în Craiova, judeţul Dolj şi s-a propus petenţilor cu privire la acest teren şi la construcţia demolată acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. S-a reţinut că terenul este ocupat de lucrări de construcţii şi amenajări de utilitate publică executate şi anume blocul de locuinţe C13b, trotuar şi carosabil şi utilităţi aferente blocului.
S-a făcut dovada că imobilul a aparţinut autorilor reclamanţilor, Z.V. şi Z.P., imobil expropriat în baza Decretului nr. 96/1985, în vederea construirii a 508 apartamente şi dotărilor comerciale şi tehnico edilitare aferente, în zona de locuinţe.
Din expertiza efectuată în cauză a rezultat că în fapt din terenul de 702 mp au rămas libere două suprafeţe de 306 mp şi respectiv 94 mp, reclamanţii solicitând restituirea în natură a suprafeţei de 306 mp.
Instanţa a constatat că porţiunea de teren de 306mp individualizată de expert este în prezent zonă verde arondată blocului învecinat, suprafaţa fiind necesară pentru a lăsa o zonă de protecţie de 1,10 mp şi, respectiv de 2 m la sud de bloc pentru respectarea servituţii de vedere a ferestrelor.
S-a constatat că unitatea deţinătoare a aplicat corect dispoziţiile art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 terenul fiind afectat de obiectivele pentru care s-a făcut exproprierea şi care au fost realizate.
S-a apreciat că faptul că terenul de 306 mp nu este ocupat de construcţii, nu conduce automat la concluzia restituirii lui în natură.
Ţinând cont de amplasamentul şi destinaţia acestei suprafeţe aflată în imediata apropiere a unui alt bloc de locuinţe s-a apreciat că aceasta este afectată spaţiilor verzi, spaţii fireşti şi necesare între blocuri, pentru asigurarea unui standard mai înalt al confortului ambiental şi urbanistic.
Prin retrocedarea în natură a unor asemenea spaţii s-a apreciat că s-ar crea nu numai o schimbare ambientală a cartierelor respective dar ar fi afectată şi funcţionalitatea acelor blocuri de locuinţe şi s-ar contraveni în acest fel intereselor generale ale societăţii, or scopul Legii nr. 10/2001 nu urmăreşte ruperea justului echilibru ce trebuie să existe între interesele individuale ale proprietarilor deposedaţi abuziv şi interesele generale ale societăţii.
S-a luat act că nu s-a mai insistat în cererea privind acordarea în compensare a terenului învecinat cu privire la care de altfel expertul a arătat că este proprietatea unei persoane fizice.
2. Instanţa de ape.
Curtea de Apel Craiova prin Decizia nr. 162 din 20 mai 2009 a admis apelul reclamanţilor, a schimbat sentinţa apelată şi a admis în parte contestaţia, a anulat în parte dispoziţia nr. 33534/2008 şi a dispus restituirea în natură a suprafeţelor de teren de 306 mp şi respectiv 94 mp delimitate conform raportului de expertiză.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii în privinţa despăgubirilor pentru diferenţa de teren de 302 mp şi pentru construcţia demolată.
În motivarea acestei soluţii Curtea a reţinut că în interpretarea art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 sunt considerate terenuri libere acelea care nu sunt ocupate de construcţii noi autorizate, cele care nu sunt afectate de servituţii legale şi alte amenajări de utilitate publică ale locuinţelor iar lucrările pentru care s-a dispus exproprierea nu ocupă funcţional întreaga lor suprafaţă.
S-a considerat că sintagma „amenajări de utilitate publică" are în vedere acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice destinate nevoilor comunităţii (căi de comunicaţie, străzi, alei), dotări tehnico edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi în jurul blocurilor, precum şi grădini publice, pieţe pietonale.
S-a apreciat că noţiunile „teren ocupat funcţional de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea" şi „teren necesar în vederea bunei utilizări" sunt practic echivalente din punct de vedere terminologic, având în vedere că de cele mai multe ori nu întreg terenul expropriat este ocupat cu construcţii şi că pentru buna utilizare a construcţiilor se creează spaţii ce ţin de standardul obligatoriu cel puţin obişnuit pentru destinaţia acestora.
Având în vedere acest cadru legal şi tehnologic s-a reţinut din raportul de expertiză că nu s-au realizat toate obiectivele pentru car.
s-a expropriat terenul, recte nu s-au mai edificat blocurile C 15, C 16. C 12. Întrucât casele din acea zonă nu au mai fost preluate, în zonă s-au construit numai blocurile C 13b şi C 13c nu şi blocul C13, acesta din urmă trebuind să fie ridicat pe terenul contestatorilor.
S-a reţinut că pe terenul contestatorilor s-a realizat o parte a străzii Partizanilor, conform proiectului iniţial dar pe o lăţime mai mică şi parţial s-a clădit blocul C 13b rămânând, din fosta proprietate, două porţiuni de teren neconstruite.
S-a reţinut că este posibilă retrocedarea acelor două suprafeţe pentru că nu s-a dovedit că în proiectul de execuţie erau prevăzute aceste suprafeţe reprezentând spaţii verzi.
3. Recurs
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii Municipiul Craiova şi Primăria Craiova prin primar.
În drept s-au învederat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În fapt s-a criticat Decizia pentru greşita aplicare a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 republicate, art. 10 din HG nr. 250/2007, care reglementează în concret restituirea terenurilor libere nu şi a terenurilor ocupate de construcţii sau afectate servituţiilor legale şi altor amenajări de utilitate publică, pentru acestea din urmă legiuitorul prevăzând numai acordarea de despăgubiri în temeiul Titlului VII al Legii nr. 247/2005. Legea specială nu instituie obligaţia ca fiecare metru pătrat de teren să fie ocupat de construcţii, ci prevede că pentru a se aplica măsura reparatorie a acordării de despăgubiri terenul preluat în ansamblul său, să fie afectat de lucrări de utilitate publică.
Recurenţii au susţinut că suprafaţa de 306 mp identificată de expert ca liberă de construcţii este afectată spaţiilor verzi arondate blocului învecinat, necesară şi utilă pentru buna funcţionare a obiectivului realizat ca urmare a exproprierii, situaţie corect reţinută de instanţa de fond.
S-a mai arătat că în mod greşit s-a reţinut că nu s-a construit în zonă blocul C 13 a , menţionat în dispoziţie ca lucrare ce urma să se execute, deşi în dispoziţia atacată nu se face o atare menţiune fiind făcute referiri la blocul în discuţie, care este C 13 b deja executat şi nu un ipotetic bloc C 13 a.
S-a mai criticat lipsa de rol activ a instanţei care nu a stăruit prin toate mijlocite să afle adevărul conform art. 129 C. proc. civ.
4. Analiza instanţei de recurs
Recursul se consideră întemeiat pentru următoarele considerente:
Instanţa de apel a făcut o greşită interpretare a normei juridice aplicabile situaţiei de fapt dedusă judecăţii şi prin aceasta a pronunţat o soluţie nelegală şi netemeinică.
Considerentele deciziei de admitere a apelului şi schimbare a deciziei de fond se bazează pe constatările expertului în sensul că cele două suprafeţe de teren de 306 mp şi respectiv 94 mp sunt libere pentru că nu sunt construite, şi se pot astfel restitui în natură.
Expertul a identificat suprafaţa de 702 mp care a aparţinut autorilor reclamanţilor, ca fiind amplasată de o parte şi de alt a străzi Partizanilor şi în continuarea unor blocuri de locuinţe, din care s-au identificat zone neconstruite, de 306 mp şi respectiv 94 mp despărţite de strada amintită (situate de o parte şi de alta a străzii), în apropriere de o intersecţie a străzilor, intersecţie marcată de un scuar (conform schiţei de la fila 84 dosarul Tribunalului Dolj).
Pe terenul fostă proprietate a autorilor reclamanţilor, urmare realizării obiectivelor (pentru care s-a dispus exproprierea şi demolarea casei), s-au construit o parte dintr-un bloc al acelui ansamblu de locuinţe, o porţiune de stradă, rămânând şi suprafeţe neconstruite şi care în prezent, potrivit ansamblului urbanistic redat de schiţa amintită şi potrivit constatărilor expertului reprezintă spaţii verzi aferente blocului alăturat (de altfel se remarcă din schiţă că zona identificată în raport de 306 mp este lipită de unul din blocuri).
Faţă de constatările raportului de expertiză (care, cu respectarea competenţelor, lasă la aprecierea instanţei modalitatea de soluţionare a cererii reclamanţilor), se observă că în mod neîntemeiat s-a considerat că în cauză este vorba despre porţiuni de teren libere de construcţii în sensul art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Art. 10 de altfel prevede că restituirea în natură în situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial, se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
În cauză însă s-a făcut dovada că obiectivul pentru care s-a realizat demolarea s-a îndeplinit, zona fiind restructurată prin construirea de blocuri şi redirecţionarea străzii P.
Nici din completarea, dispusă în apel, la raportul de expertiză iniţial întocmit, expertul G.M. (acelaşi), cu privire la verificarea modului în care s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea nu rezultă o altă concluzie.
În acest sens expertul constată că imobilele din zona în care s-a încadrat şi imobilul de la nr. 50 care a aparţinut autorilor reclamanţilor s-a expropriat în scopul construcţiei de blocuri, străzi de circulaţie, trotuare şi zonă verde aferentă blocurilor şi arată textual în concluzie şi referitor numai la terenul apelanţilor contestatori că acesta urma să aibă destinaţia de stradă, trotuar şi zonă verde iar la această dată este ocupat de o parte a străzii Partizanilor şi de o zonă verde. În planul de situaţie anexat raportului iniţial de expertiză , expertul explică: "această parte neconstruită fiind cea de spaţiu verde" şi constată că porţiunea de teren în discuţie era destinată acestui scop.
Sub acest aspect este neîntemeiată concluzia instanţei de apel care a reţinut că nu s-a dovedit în cauză că în planul de construcţie erau prevăzute şi spaţii verzi.
Nu este întemeiată nici concluzia, la care ajunge instanţa de apel că pe terenul revendicat nu s-a mai construit unul din blocuri şi ca urmare obiectul exproprierii nefiind realizat se impune restituirea porţiunii de teren rămase neconstruite.
Împrejurarea că o parte a obiectivului de expropriere nu s-a mai realizat, în speţă faptul că blocurile C15, C16 şi C17 nu s-au mai construit, nu a afectat terenul expropriat de la autorii reclamanţilor. Expertul explică motivul pentru care nu s-au construit acele blocuri: "întrucât casele din această zonă nu au fost preluate de către stat", precizând textual în raportul de expertiză că „ în zona în care au fost expropriaţi apelanţii-contestatori s-au construit blocurile C13b şi C13c".
Cu privire la blocul C13a existent iniţial în planul de construcţie, expertul indică că acesta era intenţionat să fie ridicat pe locul în care exista strada Partizanilor, caz în care strada ar fi dispărut.
Ca urmare, faţă de această situaţie de fapt şi de drept se constată că hotărârea primei instanţe de a păstra, drept corectă, soluţia din dispoziţia de propunere de despăgubiri prin echivalent pentru terenul şi construcţia deţinute de autorul reclamanţilor este temeinică şi legală şi ca urmare Decizia Curţii de apel de schimbare a acesteia este neîntemeiată.
Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. s-a admis recursul pârâţilor şi s-a modificat Decizia recurată în sensul că s-a respins apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei nr. 4/2009 a Tribunalului Dolj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul pârâţilor Primăria Municipiului Craiova, Municipiul Craiova prin Primar şi Primarul Municipiului Craiova împotriva deciziei nr. 162 din 20 mai 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Modifică Decizia recurată în sensul că respinge apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei nr. 4 din 16 ianuarie 2009 a Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2591/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2554/2010. Civil. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
