ICCJ. Decizia nr. 2567/2010. Civil. Conflict de competenţă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2567/2010
Dosar nr. 1055/33/2009
Şedinţa publică din 27 aprilie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului civil de faţă, reţine următoarele:
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, prin sentinţa civilă nr. 20 din 10 iunie 2009 a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca pentru argumentele ce succed:
Obiectul acţiunii introductive de instanţă, formulată de SC C. SA, terţ în raport cu emitentul dispoziţiei emise conform Legii nr. 10/2001, cât şi cu beneficiarii dispoziţiei de restituire în natură, îl reprezintă cererea de constatare a nulităţii absolute şi parţiale a dispoziţiei nr. 5558 din 9 mai 2007 emisă de Primăria municipiului Cluj Napoca.
Dat fiind obiectul şi valoarea pricinii, sub 500.000 lei, nici dispoziţiile art. 2 C. proc. civ. şi nici dispoziţiile Legii nr.10/2001 nu reglementează competenţa tribunalului pentru judecarea acţiunilor directe formulate de terţe persoane împotriva dispoziţiei de restituire în natură, fiind incidente dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 13 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva sentinţei au declarat recurs pârâtele K.L.V.R.A. şi J.M.L.A. criticând-o pentru nelegalitate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. cu motivarea că reclamantul nu a indicat valoarea obiectului litigiului conform art. 112 C. proc. civ. precum şi faptul că necompetenţa materială a fost invocată de terţul chemat în garanţie, aşa încât faţă de dispoziţiile art. 17 C. proc. civ., competenţa trebuia analizată doar în funcţie de cererea principală şi valoarea obiectului acesteia.
Recurentele, concluzionând, solicită trimiterea cauzei Curţii de Apel Cluj în vederea efectuării de cercetări, prin expertiză, asupra valorii obiectului litigiului, apreciat ca fiind de 650.000 lei.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticii formulate, Înalta Curte constată caracterul nefondat al recursului pentru motivele ce urmează.
Pct. 3 din alin. (1) al art. 112 C. proc. civ. obligă pe reclamant să indice în cererea de chemare în judecată şi valoarea obiectului cererii, după preţuirea sa.
Obligaţia a fost îndeplinită de reclamant, astfel cum rezultă din dezbaterile de la 5 mai 2009 (fila 326 tribunal), când reprezentantul reclamantei a arătat instanţei că valoarea apartamentului nr.6 este sub suma de 500.000 lei.
Drept urmare, tribunalul a invocat din oficiu (fila 326 tribunal) excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Cluj, raportat la dispoziţiile art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., art. 1 coroborate cu art. 25 alin. (2) şi art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Recurentele, astfel cum rezultă din conţinutul motivelor de recurs, pretind că valoarea terenului, funcţie de care poate fi stabilită instanţa competentă să soluţioneze pricina, poate fi stabilită doar prin intermediul unei probe ştiinţifice şi anume o expertiză tehnică de specialitate.
Susţinerea este nefondată faţă de conţinutul dispoziţiilor art. 112 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., conform cărora reclamantul are obligaţia să indice valoarea obiectului cererii, atunci când preţuirea este cu putinţă, obligaţie îndeplinită de reclamantă.
Competenţa instanţei se stabileşte în funcţie de valoarea indicată de reclamant şi nu funcţie de valoarea mai mică sau mai mare ce ar putea rezulta dintr-o expertiză tehnică judiciară.
Aşadar, faţă de cele ce preced, Înalta Curte reţine că prima instanţă a aplicat corect dispoziţiile legii procesuale atunci când a reţinut incidenţa dispoziţiilor art. 1 pct. 1 C. proc. civ. şi nu ale dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtele K.L.V.R.A. şi J.M.L.A. împotriva sentinţei nr. 20/DC din 10 iunie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2602/2010. Civil. Anulare act. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2591/2010. Civil → |
|---|
