ICCJ. Decizia nr. 2665/2010. Civil. Obligaţie de a face. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ

Decizia nr. 2665/2010

Dosar nr. 29680/3/2008

Şedinţa publică din 30 aprilie 2010

Deliberând asupra recursului civil de faţă;

Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:

Prin recursul înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 29680/3/2008 pârâtulS.G.D. a formulat recurs împotriva dispoziţiei din Decizia civilă nr. 1419 din 9 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, cu menţiunea că prin aceasta s-a respins cererea sa de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 29 alin. (4) coroborat cu art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

Ulterior, în prezentul dosar, pârâtul-recurent a formulat o cerere prin care a reiterat aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate.

Analizând cererea de sesizare a Curţii Constituţionale şi cererea de recurs, Înalta Curte constată că se impune respingerea acestora pentru următoarele motive:

Decizia de recurs nr. 1419 din 9 noiembrie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, nu cuprinde nicio dispoziţie prin care să se fi respins o cerere de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de către pârât. Prin această decizie s-a soluţionat recursul declarat de acelaşi pârât împotriva încheierii de şedinţă din data de 13 mai 2009 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care s-a respins cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992.

Prin concluziile scrise formulate în dosarul curţii de apel s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a art. 29 alin. (4) şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, însă, potrivit menţiunilor pe care le cuprinde, acestea s-au dispus după reţinerea cauzei în pronunţare.

În condiţiile în care Decizia atacată nu cuprinde nicio dispoziţie în sensul arătat de către recurent, recursul ce face obiectul prezentului dosar este inadmisibil.

Faţă de soluţia asupra recursului, se constată că nu se poate analiza cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de către recurent – instanţa nefiind legal sesizată cu judecata unui recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, formulată de recurentul-pârâtS.G.D.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtulS.G.D. împotriva deciziei nr. 1419 din 9 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 aprilie 2020.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2665/2010. Civil. Obligaţie de a face. Recurs