ICCJ. Decizia nr. 2669/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2669/2010
Dosar nr. 5432/1/2009
Şedinţa publică din 30 aprilie2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 101 din 5 mai 2009 Curtea de apel Timişoara, secţia civilă, a admis apelul declarat de pârâta D.S. Reşiţa împotriva sentinţei civile 429 din 19 noiembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în contradictoriu cu reclamantul M.S.G.I.
A fost schimbă în parte sentinţa apelată, în sensul că s-a respins cererea de obligare a pârâtei la plata de despăgubiri pentru patrimoniul firmei „I.F.M." SA şi s-a menţinut în rest sentinţa.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a avut în vedere următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată sub nr. 1192/115/2006 la Tribunalul Caraş-Severin, reclamantul M.S.G.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.S. Timişoara anularea deciziei nr. 10968 din 28 decembrie 2005 prin care pârâta a respins notificările nr. 101 din 13 februarie 2002 şi 121 din 13 februarie 2002; a solicitat restituirea către reclamantă în natură sau prin echivalent, în cazul în care nu este posibilă restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. 5656 Mehadia, nr. top. % şi nr. top.1636, compus din intravilan, loc de casă - în suprafaţă de 611 mp şi intravilan izlaz - în suprafaţă de 316 mp; imobilului înscris în C.F. 4162 Mehadia, nr. top. %, compus din intravilan cu casa nr.196, în suprafaţă de 345 mp; imobilului înscris C.F. 4956 Mehadia, nr. top.172, compus din Bacsanet grădină, în suprafaţă de 360 mp; patrimoniului forestier al firmei „I.F.M." SA, conform inventarului şi adresei înaintate Direcţiunii Generale C.F.R. Bucureşti la 10 iunie 1947; restabilirea situaţiei anterioare C.F. şi înscrierea reclamantului în C.F., în calitate de proprietar al bunurilor susmenţionate.
Prin sentinţa civilă nr. 143 din 30 ianuarie 2007 cererea de chemare în judecată a fost admisă.
Prin Decizia civilă nr. 315/A din 11 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost admis, cu consecinţa desfiinţării hotărârii şi a trimiterii cauzei spre rejudecare la prima instanţă, apreciindu-se că prin modul de soluţionare nu s-a soluţionat fondul cauzei.
La Tribunalul Caraş-Severin cauza a fost reînregistrată sub nr. dosar 1192.1/115/2006.
Prin sentinţa civilă nr. 429 din 19 noiembrie 2008 acţiunea civilă a fost admisă. S-a anulat Decizia nr. 10968 din 28 decembrie 2005, emisă de directorul D.S. Reşiţa, prin care au fost respinse notificările cu numerele 101 din 23 iulie 2001, 118 din 13 februarie 2002, 119 din 13 februarie 2002 şi 121 din 13 februarie 2002, înregistrate la Biroul Executorului Judecătoresc T.V. şi la Primăria Mehadia, jud. Caraş-Severin; s-a dispus restituirea către reclamant în natură aurmătoarelor bunuri: - imobilul înscris în C.F.. nr. 5656 Mehadia, nr. top % şi nr. top 1636, compus din intravilan şi loc de casă în suprafaţă de 611 mpşi intravilan islaz - în suprafaţă de 316 mp.; imobilul înscris în C.F.. 4162 Mehadia, nr. top %, compus din intravilan cu casa nr.196, în suprafaţă de 345mp.; imobilul înscris în C.F.. 4956 Mehadia, nr. top 172, compus din Bacsenet grădină, în suprafaţă de 360 mp; a autorizat intabularea în C.F. a dreptului de proprietate astfel obţinut de reclamant; a obligat pârâta D.S. Reşiţa să-i plătească reclamantului M.S.G.I. suma de 1.166.007,61 RON, sumă reprezentând contravaloarea patrimoniului firmei „I.F.M." S.A.
Pentru a dispune astfel, instanţa a avut în vedere că reclamantul a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită la restituire şi a dreptului de proprietate al antecesorului său în ceea ce priveşte firma „I.F.M." SA.
Pentru evaluarea patrimoniului societăţii s-a determinat activul net şi contabil în data de 31 decembrie 1947, actualizat până la data efectuării expertizei ; s-a estimat valoarea patrimoniului societăţii în litigiu la 1.587.000 lei (RON).
Din extrasele de C.F. cu nr. 5656 Mehadia, 4162 Mehadia şi 4956 Mehadia a rezultat dreptul de proprietate al societăţii asupra imobilelor individualizate prin acestea, imobile care există şi în prezent şi care pot fi restituite în natură, fiind îndeplinite condiţiile legale în acest sens. Înscrisurile administrate în cauză se coroborează cu depoziţiile martorilor C.V. şi H.I., care confirmă şi completează cele susţinute de reclamant în apărare.
Din expertiza topografică întocmită de experta C.E. care a identificat imobilele, a reieşit că imobilul înscris în fila C.F. nr. 5656 Mehadia, nr. top. % şi nr. top. 1636 intravilan loc de casă de 611 mp şi intravilan izlaz de 316 mp în prezent este ocupat de sediul O.S. Mehadia, respectiv înscris în C.F. ca „Intravilan cu casa nr. 437 cu teren de 928 mp", proprietar pe teren Statul Român şi proprietar pe construcţii O.S. Mehadia.
Acest imobil corespunde în cererea de retrocedare cu casa directorului compusă din subsol, parter şi etaj.
Imobilul înscris în fila de C.F. nr. 4162 Mehadia, nr. nr. top. % - intravilan cu casa nr. 196 în suprafaţă de 345 mp, este folosit de O.S. Mehadia ca sală de şedinţe şi locuinţă de serviciu.
Acest imobil corespunde în cererea de retrocedare cu imobilul cu folosinţa de birouri, magazie şi grajd.
Imobilul înscris în fila de C.F. nr. 4956 Mehadia, nr. top. 172- Bacsenet grădină de 360 mp, în prezent este locuinţă de serviciu, respectiv în fila de C.F. este înscris ca „Bacsenet cu canton silvic Mehadia" în suprafaţă de 360 mp, proprietar asupra terenului fiind Statul Român şi asupra construcţiilor O.S. Mehadia.
Acest imobil corespunde în cererea de retrocedare cu imobilul ce a avut folosinţa de locuinţa contabilului.
Având în vedere că restituirea în natură a imobilelor individualizate prin C.F.-urile mai sus menţionate este posibilă, tribunalul a apreciat că se poate face aplicarea dispoziţiilor art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001, întrucât acţionarii au fost membrii ai aceleiaşi familii M., fapt care rezultă din lista acţionarilor şi actele de stare civilă depuse la dosar, în speţă fiind îndeplinite condiţiile art. 18 lit. a), corob. cu art. 3 lit. b) şi art. 4 din Legea nr. 10/2001, raportat la principiul restituirii în natură care guvernează Legea nr. 10/2001 modific, prin Legea nr. 247/2005.
Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta, care a criticat-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, solicitând schimbarea ei în sensul respingerii acţiunii.
În motivare s-a invocat că, prin prisma dispoziţiilor HGnr. 498/2003, în cauză nu s-a făcut dovada nevalabilităţii titlului în baza căruia imobilul a fost preluat de stat.
S-a mai invocat că, din coroborarea dispoziţiilor art. 3, art. 4 şi art. 31 din Legea nr. 10/2001 rezultă că reclamantul nu este îndreptăţit la restituirea în natură a imobilelor, ci doar la despăgubiri care, oricum, se acordă nu de pârâta ci de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
S-a invocat faptul că la data naţionalizării patrimoniul firmei era înstrăinat, astfel cum rezultă din actele contabile depuse de reclamant.
Este nelegală obligare la plata de despăgubiri pentru patrimoniul societăţii, Legea nr. 10/2001 având ca obiect de reglementare imobile, cu destinaţia de la art. 6 alin. (2).
S-a criticat trimiterea instanţei la disp. art. 32 alin. (3), (4) din Legea nr. 10/2001 câta vreme art. 32 din Legea nr.10/2001 republicată are doar două alineate.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate, în baza art. 295 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de apel a reţinut următoarele:
Invocând calitatea sa de moştenitor al acţionarului majoritar al societăţii „I.F.M." SA, reclamantul a solicitat anularea deciziei prin care notificarea sa formulată în baza Legii nr.10/2001 a fost respinsă şi, pe cale de consecinţă, restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor mai sus identificate şi a patrimoniului forestier al societăţii conform inventarului şi adresei înaintate Direcţiei Generale C.F.R Bucureşti.
Din examinarea înscrisurilor de la dosar rezultă că societatea a făcut obiect al naţionalizării în baza Legii nr. 119/1948.
Legea 10/2001 în forma în vigoare la data înregistrării cererii califică imobilele astfel naţionalizate ca fiind abuziv preluate [art. 2 alin. (1) lit. a)]. Cum legea reglementează regimul juridic al imobilelor preluate abuziv şi dispune că aceste imobile se restituie, de regulă, în natură [art. 1 alin. (1) din lege] este nerelevantă valabilitatea sau nevalabilitatea titlului statului, astfel ca susţinerile apelantei cu privire la omisiunea primei instanţe de a se raporta la dispoziţiile HG nr. 498/2003 nu se constituie în temeiuri de schimbare a sentinţei atacate.
Se constată că potrivit evidenţelor existente la data naţionalizării (actul comunicat de Ministerul Finanţelor Publice - fila 212 dosar 1192/115/2006 al Tribunalului Caraş-Severin - nefiind contestat) acţionarii societăţii erau M.G. (1400 acţiuni), dr. M.V. (1400 acţiuni), M.D. (1400 acţiuni), dr. M.A. (1800 acţiuni) şi M.P.G. - antecesorul reclamantului (6000 acţiuni).
Reclamantul este fiul moştenitor al defunctului M.G.C.P. acţionarul majoritar al societăţii (f. 54 dosar 1192/115/2006 al Tribunalului Caraş-Severin) şi, din coroborarea probelor administrate în cauză, respectiv acte de stare civilă (filele 11, 12, 13, 259 - 277 dosar 1192/115/2006), proces verbal (fila 14 dosar), declaraţii testimoniale (filele 232, 233 dosar) rezultă că asociaţii erau membri ai aceleiaşi familii.
Potrivit dispoziţiilor art. 3 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 10/2001 în forma în vigoare la data formulării cererii, sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice asociaţi ai persoanelor juridice care deţin imobile şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv, calitatea de persoane îndreptăţite fiind recunoscută şi moştenitorilor asociaţilor [art. 4 alin. (2) din lege].
De menţionat că, potrivit dispoziţiilor art. 32 din HG nr. 498/2003 (în vigoare la data formulării cererii), sintagma de asociaţi are semnificaţia şi de acţionari ai persoanei juridice.
Pe de altă parte, potrivit dispoziţiilor art. 18 alin. (1) lit. a) din lege, măsurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent dacă persoana îndreptăţită era asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor şi activelor abuziv preluate, cu excepţia situaţiei în care persoana îndreptăţită era unic asociat sau persoanele îndreptăţite asociate erau membri ai aceleiaşi familii.
Din interpretarea acestei norme, rezultă cu evidenţă că persoanele îndreptăţite şi asociate, membre ale aceleiaşi familii, sunt îndreptăţite la restituirea în natură a imobilelor abuziv preluate.
Coroborând aceste dispoziţii legale şi raportându-le la situaţia de faţă, s-a constatat că în mod corect a făcut prima instanţă aplicarea dispoziţiilor legale şi a recunoscut reclamantului calitatea de persoană îndreptăţită la restituirea în natură a imobilelor abuziv preluate în baza Legii nr. 119/1948.
Art. 6 din lege defineşte noţiunea de imobile ca fiind terenuri, construcţii, imobile prin incorporare,utilaje şi instalaţii preluate odată cu imobilul, cu precizarea pentru acestea din urmă referitoare la existenţa lor fizică.
În ceea ce priveşte imobilele - terenuri cu construcţii înscrise în C.F. 5656 Mehadia, C.F. 4162 Mehadia şi C.F. 4956 Mehadia, acestea au fost identificate prin raportul de expertiză efectuat în cauză (filele 93-96 dosar fond), concluziile raportului nefiind contestate sub aspectul existenţei, al destinaţiei şi al faptului că pârâta este deţinătoarea lor în sensul legii.
Cum aceste imobile există în natură şi pârâta, deşi le-a dat destinaţii necesare desfăşurării propriei activităţi, respectiv sediul O.S. Mehadia, sală de şedinţe şi locuinţă de serviciu, nu a invocat cauze care să conducăla imposibilitatea restituirii în natură, în mod corect a dispus prima instanţă - faţă de disp. art. 1, art. 2, art. 7 alin. (1), art. 18 alin. (1) lit. b) - restituirea lor în natură.
Conform extraselor de carte funciară depuse în cauză (filele 30, 32 dosar 1192/115/2006) imobilele au fost preluate de stat de la proprietarul tabular F.I.D. S.A.R. Mehadia. În ceea ce priveşte imobilul evidenţiat în C.F. 4162 Mehadia, preluarea nu a mai fost înscrisă în cartea funciară (fila 31 dosar) însă trecerea la stat şi faptul că pârâta are calitatea de persoană deţinătoare a imobilului nu au fost contestate, după cum s-a arătat mai sus.
Având în vedere înscrierile de carte funciară şi dispoziţiile art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938, susţinerile pârâtei potrivit cu care la data naţionalizării imobilele fuseseră înstrăinate de societate către C.F.R sunt neîntemeiate.
Neîncheierea vreunui contract de vânzare-cumpărare cu privire la imobile rezultă şi din faptul că oferta de vânzare era valabilă până la 30 iunie 1947 (fila 16 dosar 1192/115/2006) iar aprobarea cumpărării de către C.F.R este ulterioară acestei date (9 iulie 1947) şi a fost comunicată la 5 august 1947 (fila 53 dosar), fără ca dovada unor negocieri ulterioare să fie făcută.
Cu privire la această dispoziţie a primei instanţe este de observat că, deşi în considerentele hotărârii se dispune restituirea în natură sau prin echivalent în cazul în care nu este posibilă restituirea în natură (conform cererii de chemare în judecată) - fila 121 dosar fond, dispozitivul dispune exclusiv restituirea în natură a imobilelor.
Acest aspect nu a fost, însă, evocat de apelantă şi nici instanţa nu o poate face din oficiu, date fiind limitele caracterului devolutiv al apelului.
Sentinţa atacată nu poate fi, însă, menţinută în ceea ce priveşte obligarea pârâtei la plata de despăgubiri reprezentând contravaloarea firmei (societăţii) naţionalizate.
Dincolo de faptul că reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată restituirea în natură sau prin echivalent a patrimoniului forestier al societăţii astfel cum rezultă din inventarul şi adresa înaintată Direcţiei Generale C.F.R Bucureşti la 10 iunie 1947 (filele 1, 2, 15-18 dosar 1192/115/2006) iar instanţa a obligat pârâta la plata de despăgubiri rezultate din actualizarea activului net contabil al societăţii, prin prisma dispoziţiilor art. 6 din Legea 10/2001 mai sus arătate, o asemenea măsură de reparare a prejudiciului nu poate fi dispusă.
Astfel, restituirea în natură are în vedere imobilele arătate în acest text de lege. Or, după cum rezultă din declaraţiile martorilor propuşi de reclamantă (filele 232, 233 dosar 1192/115/2006), în prezent nu se mai regăsesc fizic decât imobilele identificate în conţinutul expertizei topografice, nemaiexistând instalaţii sau utilaje şi nici alte imobile sau construcţii.
Acest aspect a fost confirmat, de altfel, şi de apărătorul reclamantului.
Art. 32 din Legea 10/2001 (art. 31 după renumerotare) nu reglementează situaţia din speţă ci situaţia acţionarilor care nu pot solicita restituirea în natură a imobilelor abuziv preluate, astfel că aceste dispoziţii nu se pot cumula, ele reglementând situaţii distincte.
Împotriva deciziei de apel au formulat cereri de recurs ambele părţi.
1.Reclamantul a criticat Decizia de apel sub aspectul respingerii cererii privind contravaloarea patrimoniului firmei I.F.M. D.A.
- S-a încălcat principiul reparaţiei integrale statuat prin Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005, potrivit căruia se restituie tot ce partea dovedeşte că a existat la data naţionalizării.
Se face o detaliere a probelor prin care se susţine existenţa patrimoniului la data naţionalizării, cu referire şi la raportul de expertiză efectuat în cauză, prin care s-a stabilit că bilanţul pentru exerciţiul financiar al anului 1947 este legal întocmit, fiind actualizat net.
- Sunt incidente în cauză dispoziţiile art. 32 (31 după renumerotare) alin. (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001, care se referă la imobile şi alte active.
2. Pârâta D.S. Caraş-Severin a formulat următoarele critici:
- Potrivit pct. 2.1. din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 498/2003, preluările de imobile în baza Legii nr. 119/1948 sunt prezumate ca fiind făcute cu titlu valabil, iar prin probele administrate nu a fost răsturnată această prezumţie.
Este greşită astfel concluzia instanţei de apel în sensul că este nerelevantă valabilitatea titlului statului.
- Persoanele care au calitatea de persoane îndreptăţite în sensul Legii nr. 10/2001 sunt arătate în art. 3 din lege.
Art. 31 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 dispune că persoanele arătate la art. 3 alin. (1) lit. b) au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale. Legea nu consacră astfel posibilitatea restituirii în natură pentru această categorie de persoane. Această apărare nu a fost analizată de instanţa de apel.
În egală măsură, în speţă nu sunt întrunite în cauză nici condiţiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 - solicitarea nu este făcută de persoana juridică, nu s-a făcut dovada interzicerii/întreruperii/reluării activităţii şi, respectiv, a constatării faptului că este vorba de aceeaşi persoană juridică.
- Fosta I.F.M. a înstrăinat patrimoniul în condiţiile art. 1295 C. civ., după cum rezultă din adresa nr. 188306/DG/1947 din 5 august 1947 prin care D.G.C.F.R. a comunicat aprobarea vânzării, preţul fiind de 75.000.000.000 lei.
Acest lucru rezultă şi din documentele transmise de Ministerul Finanţelor Publice, în care se arată că valoarea clădirilor, construcţiilor şi căilor de comunicaţii aflate în patrimoniul întreprinderiieste 0 (zero) lei conform bilanţului la 11 iunie 1948, valoare evidenţiată în contul 001 (fila nr.219 ds.fond).
Este adevărat că există diferenţe între data ofertei şi data acceptării, precum şi că nu s-a operat în cartea funciară transferul de proprietate, însă singura concluzie este în sensul perfectării vânzării, întrucât imobilele nu apar în balanţa de la 31 decembrie 1947 şi bilanţul din 11 iunie 2008.
Recurenta-pârâtă a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamant, reiterând apărările formulate prin propriul recurs.
Analizând Decizia de apel în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că ambele recursuri sunt nefondate.
1. Recursul declarat de reclamant, care se circumscrie dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
- Într-adevăr, Legea nr. 10/2001 consacră principiul restituirii în natură cu prioritate, însă, în egală măsură cuprinde şi dispoziţii de excepţie de la această regulă.
O asemenea excepţie este reglementată de art. 6 din Legea nr. 10/2001 aplicat în speţă, cu privire la care nu s-au formulat critici în recurs.
- Articolul 31 din Legea nr. 10/2001 face referire la persoanele arătate la art. 3 alin. (1) lit. b).
Acest din urmă text legal le califică drept persoane îndreptăţite pe persoanele fizice, asociaţi ai persoanelor juridice care deţineau imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora.
Art. 31 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 10/2001 prevede că măsurile reparatorii prin echivalent se propun după stabilirea valorii recalculate a acţiunilor, arătând şi criteriile de recalculare a valorii acţiunilor.
Recurentul s-a limitat să reia textul legal care face referire la active, cu sublinierea acestui termen, deşi art. 31 are în vedere acţiunile, fără a arăta care elemente din fostul patrimoniu – active sunt cuantificate sub forma acţiunilor; mai mult, din activul vizat fac parte şi imobilele care au fost restituite în natură, iar pentru o parte s-a reţinut aplicarea art. 6 din lege.
2.Recursul declarat de pârâtă, care se circumscrie dispoziţiilor art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ.
- În mod corect s-a apreciat că nu prezintă relevanţă pentru soluţionarea cauzei stabilirea valabilităţii titlului statului cu privire la preluarea operată prin Legea nr. 119/1948, catalogată prin lege ca fiind abuzivă; cu privire la măsurile reparatorii care se pot dispune pentru situaţia în speţă nefăcându-se nicio distincţie în acest sens – diferit de alte situaţii, în care legiuitorul a făcut această distincţie.
- Cea de-a doua critică de recurs, respectiv aspectul invocat, se regăseşte motivat în considerentele deciziei de apel.
Instanţa de apel a făcut referire la dispoziţiile art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001 care prevede că măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent pentru persoana îndreptăţită asociat la persoana juridică proprietară a imobilelor şi a activelor la data preluării acestora în mod abuziv, cu excepţia cazului în care persoana îndreptăţită era unic asociat sau persoanele îndreptăţite asociate erau membri ai aceleiaşi familii.
Făcând o analiză a actelor dosarului referitoare la structura acţionariatului fostei întreprinderi, instanţa de apel a concluzionat că asociaţii erau membri ai aceleiaşi familii - situaţie de fapt ce nu mai poate fi reapreciată, făcând astfel aplicarea normei legale sus-menţionate.
Totodată, cererea nu a fost formulată în condiţiile art. 3 lit. c) din Legea nr. 10/2001 ci ale art. 3 lit. b) - instanţele verificând condiţiile impuse de această normă legală.
- În cadrul ultimei critici se susţine că fostul proprietar ar fi înstrăinat patrimoniul, făcându-se trimitere la dispoziţiile art .1295 C. civ.
Fără a se intra în analiza condiţiilor necesare acestei înstrăinări, este suficient elementul redat de instanţa de apel, necontestat de altfel de pârâtă, în sensul că aprobarea ofertei de vânzare şi comunicarea acesteia au intervenit după expirarea valabilităţii ofertei – neavând astfel elemente în sensul întâlnirii ofertei şi acceptării acesteia - condiţie esenţială în realizarea unui acord. Aceasta cu atât mai mult cu cât o asemenea operaţiune nu se reflectă şi în evidenţele de carte funciară, date fiind efectele constitutive ale înscrierilor în regimul Decretului-lege nr. 115/1938.
Celelalte aspecte invocate în cadrul criticii nu sunt în măsură să confirme înstrăinarea susţinută de către pârâtă, faţă de cele reţinute mai sus. În egală măsură, reaprecierea probelor administrate nu se circumscrie dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.
Constatând, prin urmare, că nu sunt fondate criticile formulate, Înalta Curte urmează să facă aplicarea art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi să dispună în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate recursurile declarate de reclamantul M.S.G.I. şi de pârâta D.S. Reşiţa împotriva deciziei nr. 101 din 5 mai 2009 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 aprilie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2701/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2667/2010. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
