ICCJ. Decizia nr. 285/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 285/2010
Dosar nr. 814/57/2007
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă la data de 29 octombrie 2004 şi precizată la 6 aprilie 2005, reclamantul D.M. a chemat în judecată pe pârâţii Primăria Comunei Gîrbova, Consiliului Local al Comunei Gîrbova, SC A. SA Petreşti, prin lichidator, SC P. SRL Boz, SC V. SRL Gîrbova, S.H.P. şi S.R., SIF Banat Crişana şi A.V.A.S. Bucureşti, solicitând pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care:
1. Să se constate că imobilul casă, curte şi grădină în suprafaţă de 1.741 mp, situat în comuna Gîrbova şi ulterior transcris în CF Gîrbova, a fot preluat de stat în mod abuziv şi tară titlu valabil;
2. În temeiul art. 20 (modificat) al Legii nr. 10/2001 să fie obligată pârâta SC A. SA Petreşti, prin lichidator să emită decizie pentru restituirea în natură a imobilului şi să propună acordarea de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor, în condiţiile legii speciale, pentru construcţiile demolate, anexe gospodăreşti (şură pe toată lăţimea, grajd animale, coteţe de porci şi găini, două şoproane pe fundaţie de piatră, atelier);
3. În subsidiar, cu privire la construcţiile demolate în temeiul art. 53 să fie obligat Primarul Comunei Gîrbova să emită dispoziţie prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor în condiţiile legii speciale;
4. Să se constate că toate construcţiile de pe imobil, nu au făcut obiectul licitaţiei din data de 26 noiembrie 1998, nefiind vândute la licitaţie în Dosarul execuţional nr. 301/1997 al Tribunalului Alba.
5. În subsidiar, în ce priveşte construcţiile proprietatea reclamantului înscrise în CF - retranscrise, a solicitat, în situaţia în care se va considera că au făcut obiectul licitaţiei, să se constate nulitatea absolută parţială a licitaţiei;
6. Să se anuleze încheierea de intabulare nr. 2156/2000 a Judecătoriei Sebeş cu privire la construcţii, să se dispună radierea dreptului de proprietate al pârâtei SC V. SRL Gîrbova asupra construcţiilor de sub B2 din CF Gîrbova şi să se dispună restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară;
7. Să se constate nulitatea absolută a contractului de concesiune încheiat la data de 23 noiembrie 1999 între SC P. SRL Boz şi SC V. SRL Gîrbova;
8. Să se constate nulitatea absolută a contractului de „vânzare - cumpărare pentru vânzarea construcţiilor de pe imobil, încheiat între SC V. SRL Gîrbova şi pârâţii S.H.P. şi S.R.;
9. Să se dispună anularea încheierii de intabulare din 28 mai 2002 şi să se dispună revenirea la situaţia anterioară cu privire la construcţii.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat, în esenţă, cele ce urmează:
Terenul este deţinut de pârâta SC A. SA Petreşti - societate în lichidare - proprietară în baza certificatului de cesiune, intabulat în CF, ceea ce înseamnă că, în baza art. 20 din Legea nr. 10/2001 modificată, aceasta are obligaţia să emită dispoziţie având în vedere art. 33 modificat din legea specială. Cu privire la construcţii, reclamantul a precizat că întrucât parte din ele sunt demolate, emiterea dispoziţiei cade în sarcina SC A. SA Petreşti sau a Primarului Comunei Gîrbova.
Cu privire la licitaţia din 26 noiembrie 1998, din dosarul execuţional rezultă că la licitaţia din data menţionată nu s-au propus a fi vândute şi nu s-au vândut construcţiile înscrise în CF Gîrbova.
În condiţiile în care Legea LX din 1881 prevedea o procedură greoaie şi lungă privitoare la publicaţii, evaluare, nu se poate aprecia că vânzarea imobilelor s-a făcut odată cu bunurile mobile. Dacă se consideră că s-au vândut totuşi şi construcţiile, se impune constatarea parţială a nulităţii vânzării pentru imobile întrucât s-au încălcat dispoziţiile legale imperative.
Încheierea de intabulare a construcţiilor este nulă întrucât pârâta SC V. SRL Gîrbova nu a participat la licitaţie.
La momentul licitaţiei pârâta nu exista ca persoană juridică.
Contractul de concesiune este ilicit şi se impune anularea actului subsecvent vânzării la licitaţie pentru cauze ilicite şi fraudarea legii.
Reclamantul a mai arătat că imobilul în litigiu proprietatea sa, a trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 223/1974 şi că a formulat notificare, în termenul legal, la Prefectura Alba, care a trimis-o, pentru soluţionare, Primăriei Gîrbova, neprimind nici un răspuns până în prezent.
Pârâta SC V. Gîrbova a invocat prescripţia dreptului material la acţiune faţă de dispoziţiile art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, excepţia tardivităţii precizării acţiunii şi excepţia necompetentei materiale a tribunalului.
Primarul Comunei Gârbova a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive.
Pârâţii S.H.P. şi S.R. au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului referitor la restituirea în natură, acesta fiind doar titularul dreptului de a primi despăgubiri băneşti.
Tot pârâţii S.H.P. şi S.R., referitor la capătul de acţiune privind constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare, pe care l-au încheiat cu SC V. Gîrbova cu bună credinţă, au invocat prescripţia extinctivă a acţiunii faţă de dispoziţiile Legii nr. 10/2001. Totodată, aceşti pârâţi au invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Alba.
Pârâta SC P. SRL a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Cu excepţia soluţiei de respingere dată cu privire la necompetenţa materială a Tribunalului Alba, pronunţată prin încheierea din 19 ianuarie 2006, celelalte excepţii au fost unite cu fondul cauzei.
După administrarea probelor încuviinţate (probe testimoniale, înscrisuri, expertiză topografică, ataşarea dosarelor execuţionale şi a celor de carte funciară), Tribunalul Alba, secţia civilă, prin sentinţa nr. 1717 din 19 decembrie 2005, a pronunţat următoarea soluţie:
- a admis excepţia privind lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor A.V.A.S Bucureşti, S.I.F Banat Crişana şi Primăria Comunei Gîrbova;
- a respins excepţiile privitoare la prescripţia extinctivă a dreptului la acţiune;
- a respins excepţia lipsei calităţii procesual active a reclamantului, excepţia tardivităţii precizării de acţiune şi excepţia lipsei calităţii procesuale pas sive a pârâtei SC P. SRL;
- a admis in parte acţiunea precizată a reclamantului D.M. împotriva pârâţilor Consiliului Local al Comunei Gîrbova, SC A. SA Petreşti, prin lichidator C.L., SC V. Gîrbova SRL şi SC P. SRL şi, în consecinţă, a constatat că imobilul casă, curte şi grădină în suprafaţă de 1.741 mp. Situat administrativ în localitatea Gîrbova, imobilul a fost preluat de către stat abuziv şi fără titlu valabil;
- a obligat pe pârâta SC A. SA Petreşti, prin lichidator, să emită dispoziţie prin care să propună acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcţiile - casă şi anexele gospodăreşti demolate - în condiţiile art. 24 modificat prin Legea nr. 247/2005, despăgubiri în condiţiile legii speciale, a Titlului VII din Legea nr. 247/2005 şi să restituie în natură imobilul teren în suprafaţă de 1.741 mp descris mai sus;
- a constatat că toate construcţiile de pe imobil nu au făcut obiectul licitaţiei din 26 noiembrie 1998 (dosar execuţional 301/1997);
- a anulat parţial încheierea de intabulare nr. 2156/2006 a judecătoriei Sebeş, cu privire la construcţii;
- a constatat nulitatea absolută, parţială a contractului de concesiune încheiat la 23 noiembrie 1999 între SC P. SRL si SC V. SRL Gârbova.
Celelalte capete de cerere au fost respinse.
- a respins acţiunea precizată, formulată de reclamantul D.M. împotriva pârâţilor S.H.P. şi S.R., A.V.A.S Bucureşti, SIF Banat Crişana şi Primăria Comunei Gîrbova.
Sentinţa tribunalului a fost atacată cu apel de către reclamant, pârâţii S.H.P. şi S.R., SC V. SRL Gârbova si SC A. SA Petreşti, prin lichidator.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 204 din 21 iunie 2006 a respins apelul reclamantului şi a admis apelurile pârâţilor S.H.P. şi S.R, SC V. SRL Gârbova, SC A. SA Petreşti, prin lichidator si a schimbat in parte sentinţa atacată in sensul că a respins capătul de cerere privitor la obligarea pârâtei SC A. SA Petreşti, prin lichidator, la emiterea deciziei de propunere a măsurilor reparatorii prin echivalent bănesc pentru construcţiile casă si anexe gospodăreşti demolate si de restituire în natură a terenului de 1.741 mp, precum şi capătul de cerere privind constatarea nulităţii vânzării la licitaţie a construcţiei şi anularea încheierii de intabulare nr. 2156/2000, a contractului de concesiune din 23 noiembrie 1999. Primarul Comunei Gîrbova a fost obligat să emită dispoziţie de măsuri reparatorii, în favoarea reclamantului, pentru întreg imobilul. Restul dispoziţiilor din sentinţă au fost menţinute.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul D.M., pârâţii Primarul Comunei Gârbova şi SC A. SA Petresti, prin lichidator.
Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 10135 din 8 decembrie 2006, a admis toate recursurile şi a casat Decizia atacată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de apel.
În considerentele deciziei, Înalta Curte a reţinut, în primul rând, că instanţa de apel, fără ca una din parţi sa solicite in apel, din proprie iniţiativă şi cu încălcarea art. 304 pct. 6 din C. proc. civ., a obligat Primarul Comunei Gîrbova să emită dispoziţie de propunere a masurilor reparatorii pentru imobilul din litigiu, neobservând că reclamantul a formulat o astfel de cerere in subsidiar, în privinţa construcţiilor demolate, capăt de cerere care nu a fost admis şi nici apelat. Înalta Curte a motivat că, în speţă, imobilul este deţinut de către o societate comercială de stat care nu a contestat nici deţinerea şi nici proprietatea acestuia, fiind de acord cu restituirea terenului, astfel că procedând în modul arătat mai sus, instanţa de apel a încălcat dreptul de apărare al părţilor şi le-a privat de un grad de jurisdicţie ceea ce a impus rejudecarea pricinii de către aceeaşi instanţă.
Un al doilea considerent din Decizia Înaltei Curţi vizează faptul că partea din dispozitivul sentinţei instanţei de fond prin care s-a dispus obligarea pârâtei SC A. SA Petresti de a propune măsuri reparatorii pentru casă şi anexele demolate şi restituirea în natură a terenului nu a fost atacată de nici o parte, intrând în puterea lucrului judecat.
Într-un al treilea considerent Înalta Curte a reţinut că Decizia din apel recurată este şi contradictorie deoarece instanţa deşi a admis apelul SC A. SA Petresti, in fapt cererile din apel au fost respinse, ceea ce înseamnă că s-a reţinut si s-a acordat apelantei ceea ce nu a solicitat în cadrul motivelor de apel. Înalta Curte a motivat că din punct de vedere procedural, admiterea apelului pârâtei SC A. SA Petresti ar fi echivalat cu exonerarea acesteia de masuri reparatorii, cu anularea contractului de vânzare - cumpărare si restituirea in natura a imobilului teren şi construcţii către reclamant.
Dispunând rejudecarea pricinii în apel, Înalta Curte a avut în vedere, aşadar şi poziţia pârâtei SC A. SA Petreşti, favorabilă reclamantului.
Un al patrulea considerent reţinut de către Înalta Curte - ca motiv de rejudecare a cauzei - priveşte faptul că instanţa de apel, admiţând apelul paraţilor S.H.P. şi S.R., fără nici o motivare, în condiţiile în care sentinţa instanţei de fond era favorabilă acestora, a încălcat cerinţa art. 261 alin. (5) C. proc. civ. şi a vătămat drepturile reclamantului.
Într-un al cincilea considerent, Înalta Curte a reţinut că, ţinând cont de caracterul devolutiv al apelului şi de prevederile art. 295 din C. proc. civ., instanţa de apel era datoare să asigure echilibrul procesual al părţilor in administrarea probelor si garantarea dreptului la apărare, încuviinţând probe nu numai pârâţilor dar şi reclamantului, în legătură cu capătul de cerere privind nulitatea contractului de vânzare-cumpărare prin dovedirea eventualei rele credinţe a părţilor contractante şi înlăturarea prezumţiei de buna-credinţă a acestora.
Într-un al şaselea considerent, Înalta Curte a reţinut că instanţa de apel a admis şi apelul SC V. SRL Gîrbova fără să fi lămurit în prealabil situaţia juridică a imobilului vândut la licitaţie; situaţia juridică se impunea a fi lămurită cu atât mai mult cu cât susţinerile constante ale SC A. SA Petereşti au fost în sensul că imobilul se află în administrarea şi nu în proprietatea SC V. SRL Gârbova.
Un ultim considerent, pentru care s-a dispus casarea deciziei din apel şi rejudecarea cauzei de către aceeaşi instanţă, priveşte cheltuielile de judecată solicitate de reclamant la instanţa de fond asupra cărora instanţa de apel a omis să se pronunţe.
Pentru considerentele prezentate mai sus, în esenţă, Înalta Curte a dispus rejudecarea cauzei în apel, reţinând că instanţa de apel a pronunţat o sentinţă nelegală, fiind vorba de săvârşirea nulităţilor prevăzute de art. 304 pct. 5, 6 şi 9 C. proc. civ. care echivalează cu nesoluţionarea tuturor apelurilor.
Primind dosarul, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, ţinând cont de indicaţiile din Decizia de casare, a pus în vedere părţilor necesitatea suplimentării probelor. În acces sens a solicitat pârâtei SC A. SA Petreşti, prin lichidator, să prezinte actele privind situaţia juridică a imobilului, iar reclamantului i-a încuviinţat audierea unui martor pentru clarificarea susţinerii acestuia potrivit căreia pârâţii S.H.P. şi S.R. ar fi fost de rea credinţă la încheierea contractului de vânzare cumpărare privind imobilul construcţie. Celorlalte părţi li s-a pus în vedere să propună probe pe baza indicaţiilor din Decizia de casare.
Pârâta SC A. SA Petreşti, prin lichidator, a precizat că nu deţine acte vizând vânzarea la licitaţie a construcţiilor către SC P. SRL şi şi-a păstrat poziţia cu privire la actele juridice încheiate cu SC V. SRL Gârbova. Aceeaşi pârâtă a susţinut că, în condiţiile arătate mai sus, construcţiile şi terenul ar trebui să fie împreună cu cele situate la nr. 540, pentru ca, în temeiul Legii nr. 10/2001, să fie restituite reclamantului.
Instanţa de apel a consemnat faptul că celelalte părţi nu au depus acte şi nici nu au solicitat alte probe, păstrându-şi poziţia exprimată anterior.
În contextul arătat, instanţa de apel, prin Decizia nr. 333 din 6 decembrie 2007, a admis apelul pârâtei SC V. SR Gârbova şi cel declarat de pârâţii S.H.P. şi S.R., a schimbat în parte sentinţa tribunalului în sensul că a înlăturat obligaţia de restituire în natură a imobilului teren de 1.741 mp stabilită în sarcina pârâtei SC A. SA Petreşti, pe care a obligat-o să emită decizie de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, pentru suprafaţa menţionată, în favoarea reclamantului.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
Prin aceeaşi decizie au fost respinse apelurile declarate de către reclamant şi de pârâta SC A. SA Petreşti, prin lichidator.
În considerentele deciziei, instanţa de apel a consemnat faptul că au intrat în puterea lucrului judecat, nefiind atacate capetele de cerere, soluţionate de către instanţa de fond, privitoare la constatarea că imobilul litigios a fost preluat de către stat, abuziv şi fără titlu valabil, din proprietatea reclamantului precum şi modul de soluţionare a excepţiilor vizând lipsa calităţii procesual pasive a A.V.A.S. Bucureşti şi SIF Banat Crişana SA, lipsa calităţii procesual active a reclamantului şi tardivitatea precizării la acţiune.
În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Reclamantul a solicitat în apel să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare din 28 mai 2002 dintre SC V. SRL Gîrbova şi pârâţii S.H.P. şi S.R., a încheierii de intabulare şi restabilirea situaţiei anterioare de CF apoi obligarea pârâtei SC A. SA Petreşti, prin lichidator, să restituie în natură şi construcţiile vândute nelegal pârâţilor S.H.P. şi S.R.
S-a susţinut falsitatea actelor juridice şi reaua credinţă a soţilor S.
Aceleaşi capete de nelegalitate a sentinţei au fost susţinute şi de către pârâta SC A. SA Petreşti care a solicitat ca obligaţia sa, după readucerea în patrimoniul său a întregului imobil, să fie aceea de restituire în natură către reclamant.
Pârâta SC V. SRL Gîrbova a criticat sentinţa ca fiind nelegală sub aspectul constatării nulităţii licitaţiei din 26 noiembrie 1998, a anulării parţiale a încheierii de intabulare, precum şi a nulităţii contractului de concesiune din 23 noiembrie 1999, capete de cerere pe care le-a solicitat să fie respinse.
Pârâţii S.H.P. şi S.R. au criticat sentinţa ca nelegală cu privire la capătul de cerere privind restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 1.741 mp către reclamant, care se impunea să fie respins, cu motivarea că nici prin notificare şi nici în faţa instanţei, prin acţiune, nu s-a solicitat acest lucru ci acordarea de despăgubiri.
Instanţa de apel, examinând apelurile în raport de ansamblul probator al cau2ei, de indicaţiile din Decizia de casare, precum şi de prevederile Legii nr. 10/2001 incidente în speţă, a constatat, în primul rând, că sub aspectul situaţiei juridice a imobilului nu s-au depus acte noi.
Este motivul pentru care această instanţă a omologat concluziile instanţei de fond cu privire la construcţiile de pe teren, precum şi referitoare la operaţiunile juridice ulterioare, reţinând că acestea nu pot fi schimbate întrucât prin Certificatul de atestare a dreptului de proprietate M 07 2479, pârâta SC A. SA Petreşti, a dobândit dreptul de proprietate numai asupra terenului, iar construcţiile, aşa cum s-a reţinut prin sentinţa civila nr. 126/1999 a Judecătoriei Sebeş, au constituit dreptul de administrare directă. Nedovedindu-se un drept de proprietate, chiar dacă au fost supuse licitaţiei la 26 noiembrie 1998, prin actele ce dovedesc aceasta în cadrul executării silite, într-adevăr duc la nulitatea vânzării către SC V. SRL Gârbova. Constatarea acestei nulităţi produce consecinţe atât asupra încheierii de intabulare cât şi asupra actului de concesiune.
Concluzionând, instanţa de rejudecare a reţinut că apelul cu privire la aceste capete de cerere nu este justificat dar că efectele constatării nulităţii operaţiunilor juridice nu poate fi extins şi la contractul de vânzare-cumpărare prin care pârâţii S.H.P. şi S.R., în calitate de cumpărători, au dobândit, cu buna credinţă, dreptul de proprietate, cu titlu oneros, asupra construcţiilor existente pe teren.
Instanţa de apel a reţinut că buna-credinţă a soţilor S. a fost corect analizată de către instanţa de fond, aceasta motivând că, la data încheierii contractului în discuţie, vânzătorii erau proprietari tabulari şi, deşi Legea 10/2001 era in vigoare, nu s-a făcut nici o notare in cartea funciară in sensul revendicării imobilului de către proprietarul de la care Statul Român a preluat imobilul.
S-a reţinut că, în ce priveşte situaţia soţilor S., n-au fost administrate alte probe decât declaraţia unui martor care însă nu este de natură să înlăture buna - credinţă a acestora de vreme ce însuşi reclamantul, prin notificarea făcută, a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru întreg imobilul-teren şi construcţii (despăgubiri la valoarea reală a imobilului).
Instanţa de apel, faţă de împrejurările reţinute mai sus, a reţinut că situaţia juridică a imobilului din litigiu se prezintă astfel: terenul construit şi neconstruit este în proprietatea SC A. SA Petreşti; casa familială corp 1 şi 2, cu anexele existente sunt în proprietatea pârâţilor S.H.P. şi S.R., intabulate în CF.
Respingând apelul reclamantului şi a celui declarat de SC A. SA Petreşti, instanţa de apel a omologat sentinţa prin care s-a stabilit obligaţia pârâtei SC A. SA Petreşti, prin lichidator, de a acorda măsuri reparatorii in echivalent in privinţa construcţiilor si a anexelor gospodăreşti (inclusiv a celor demolate), aşa cum s-a solicitat şi prin notificare, avându-se în vedere art. 26 modificat din Legea nr. 247/2005 (Titlul VII al legii).
În sfârşit, instanţa de apel a mai reţinut că nelegal s-a stabilit obligaţia de restituire în natură a terenului de 1.741 mp.
Împotriva acestei din urmă decizii, pronunţată de instanţa de apel, a declarat recurs reclamantul D.M., criticând-o ca fiind nelegală pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 5, 6 şi 9 C. proc. civ.
În„ dezvoltarea recursului, reclamantul invocă patru motive pentru care solicită casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei, spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de apel.
Motivele de recurs vizează înlăturarea obligaţiei de restituire în natură a terenului de 1.741 mp prin nesocotirea, sub acest aspect, a celor dispuse prin Decizia de casare a Înaltei Curţi (prima critică), încălcarea prevederilor art. 304 pct. 6 C. proc. civ. în sensul că, prin admiterea apelului pârâtei SC V. SA Gîrbova şi a soţilor S.H.P. şi S.R., s-a acordat ceea ce nu s-a cerut (critica a doua), faptul că din dispozitivul deciziei nu rezultă că instanţa s-ar fi pronunţat cu privire la respingerea apelului reclamantului (critica a treia) şi aspectul contradictoriu al deciziei atacate (critica a patra).
Recursul nu este fondat pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În ce priveşte primul motiv.
Este adevărat că potrivit art. 315 alin. (1) C. proc. civ., în caz de casare, hotărârile instanţei de recurs asupra problemelor de drept dezlegate, precumşiasupranecesităţii administrării unor probe sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Textul procedural menţionat se referă inclusiv la judecătorii apelului de vreme ce apelul provoacă o nouă judecată de fond atât cu privire la problemele de fapt, cât şi cu privire la problemele de drept.
În Decizia de casare, înalta Curte a constatat într-adevăr «că parte din dispozitivul sentinţei prin care instanţa de fond a dispus obligarea pârâtei SC A. SA Petreşti să propună măsuri reparatorii pentru casă şi anexele demolate precum şi restituirea în natură a terenului de 1.741 mp nu a fost atacată de niciuna dintre părţi.
Tot Înalta Curte, în aceeaşi decizie de casare, admiţând recursurile declarate de reclamant, de pârâţii SC A. SA Petreşti şi de Primarul Comunei Gârbova, a prevăzut obligaţia instanţei de apel ca, în rejudecare, pentru asigurarea echilibrului procesual al părţilor, să dispună completarea probelor în vederea stabilirii situaţiei juridice a terenului, pentru verificarea susţinerilor reclamantului şi a poziţiei procesuale a pârâtei SC A. SA Petreşti precum şi pentru verificarea legalităţii contractului de vânzare cumpărare încheiat de pârâţii S.H.P. şi S.R. cu SC V. SRL Gîrbova.
Instanţa de apel, rejudecând pricina, a lămurit toate aspectele de fapt şi de drept prevăzute în Decizia de casare, constatând că soluţia tribunalului referitoare la construcţii şi la operaţiunile juridice ulterioare nu poate fi schimbată întrucât prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate nr. xxx, pârâta SC A. SA Petreşti, a dobândit dreptul de proprietate numai asupra terenului, iar asupra construcţiei, conform sentinţei civile nr. 126/1999 a Judecătoriei Sebeş, a avut numai un drept de administrare directă.
Respingând apelul reclamantului şi al pârâtei SC A. SA Petreşti, instanţa de apel a constatat nulitatea vânzării construcţiilor către SC V. SRL Gârbova şi, prin consecinţă, şi a încheierii intabulare şi a actului de concesiune.
Aceeaşi instanţă a confirmat şi soluţia tribunalului, care a reţinut că efectul constatării operaţiunilor juridice menţionate nu poate fi extins şi la contractul de vânzare cumpărare nr. yyy prin care pârâţii S.H.P. şi S.R. au dobândit, cu bună credinţă, dreptul de proprietate, cu titlu oneros, asupra construcţiilor situate pe teren. Buna credinţă a pârâţilor S.H.P. şi S.R. s-a stabilit a fi în afara oricărui dubiu de către tribunal care a reţinut că atât pentru construcţii cât şi pentru teren reclamantul, prin notificare, a cerut despăgubiri, că, la data încheierii actului de vânzare cumpărare, vânzătorii erau proprietari tabulari şi,,potrivit Legii nr. 10/2001 atunci în vigoare, nu s-a făcut nici o notare în cartea funciară în sensul revendicării imobilului de către fostul proprietar de la stat
Potrivit art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, atât în redactarea aplicabilă de la 14 februarie 2001 până la 4 aprilie 2005 cât şi în forma aplicabilă de la 02 septembrie 2005, măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent în situaţia în care imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispoziţiilor legale.
În speţă, terenul în litigiu este aferent construcţiilor înstrăinate legal.
Prin urmare concluzia instanţei de apel că măsurile reparatorii prin echivalent se impuneau a fi acordate reclamantului şi pentru terenul în suprafaţă de 1.741 mp este legală.
Din această perspectivă nu se poate susţine cu temei că instanţa de apel, înlăturând obligaţia de restituire în natură a terenului de 1.741 mp stabilită în sarcina pârâtei SC A. SA Petreşti, a încălcat prevederile art. 315 C. proc. civ.
Instanţa de apel, conform indicaţiilor din Decizia de casare a Înaltei Curţi, în ce priveşte terenul şi construcţiile a stabilit o situaţie de fapt corectă şi a aplicat riguros prevederile art. 18 din Legea nr. 10/2001.
Din cele prezentate mai sus rezultă, aşadar, că acest motiv de recurs nu este întemeiat.
În ce priveşte motivul al doilea de recurs.
Recurentul reclamant susţine că instanţa de apel, admiţând apelul celor trei pârâţi menţionaţi mai sus şi obligând pârâta SC A. SA Petreşti, care nu a făcut apel pe aspectul terenului, să propună măsuri reparatorii prin echivalent, a acordat ceea ce nu s-a cerut, motiv de casare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Critica nu este întemeiată, în acest sens urmând a se avea în vedere motivarea respingerii primului motiv de recurs.
În ce priveşte motivul al treilea de recurs.
Se susţine că instanţa de apel nu s-ar fi pronunţat în dispozitiv cu privire la respingerea apelului reclamantului.
Critica este nefondată.
Recurentul reclamant este în eroare. În dispozitivul deciziei atacate (pagina 8 a deciziei) se prevede „Respinge apelurile declarate de reclamantul D.M. şi SC A. SA Petreşti, prin lichidator C.L.".
În ce priveşte motivul patru de recurs vidând aspectul contradictoriu al deciziei atacate.
Se susţine că instanţa reţine că, pentru construcţii, operaţiunile sunt lovite de nulitate, dar admite apelul pentru teren care se află sub construcţii.
Şi cu privire la acest aspect recurentul este în eroare.
Construcţiile (incluzând şi terenul aferent) se cuvin soţilor S.H.P. şi S.R. care le-au cumpărat cu bună credinţă de la SC V. SRL Gîrbova pentru motivele deja prezentate în analiza motivului prim de recurs.
Şi această critică urmează, aşadar, să fie respinsă.
În cadrul recursului, reclamantul a formulat şi o cerere subsidiară prin care solicită admiterea recursului, modificarea deciziei din apel în sensul admiterii apelului său şi al pârâtei SC A. SA Petreşti şi respingerii apelului pârâtei SC V. SRL Gârbova şi al pârâţilor S.H.P. şi S.R.
Considerentele prezentate în analiza motivelor de recurs sunt valabile şi pentru cererea subsidiară a recurentului reclamant.
Cererea de cheltuieli de judecată în apel şi recurs formulată de reclamant nu se încadrează în revederile art. 274 C. proc. civ., urmând a fi respinsă.
În consecinţă, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul D.M. împotriva Deciziei nr. 333/ A din 6 decembrie 2007 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 21 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2968/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2382/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
