ICCJ. Decizia nr. 3034/2010. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3034/2010
Dosar nr. 4491/103/2007
Şedinţa publică din 17 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 128/C/2008 a Tribunalului Neamţ a fost admisă contestaţia formulată de E.V. prin mandatar G.A. şi s-a dispus anularea Deciziei nr. 14 din 30 august 2008 emisă de SC A.C. SA, s-a constatat calitatea de persoană îndreptăţită la restituire în sensul Legii nr. 10/2001 a contestatoarei şi a fost obligată intimata să se pronunţe pe fondul notificării nr. 454 din 08 noiembrie 2007 cu privire la imobilul situat în Piatra Neamţ.
A fost obligată intimata la plata sumei de 50 lei pe fiecare zi de întârziere începând cu a 31-a zi de la rămânerea definitivă a hotărârii şi până la emiterea deciziei pe fondul notificării.
S-a respins în fond cerere de intervenţie în nume propriu formulată de intervenienţii F.R.C. şi F.E.G.L.
Pentru a pronunţa această hotărâre au fost reţinute următoarele considerente:
În fapt, contestatoarea E.V. a fost instituită legatară universală de către testatoarea C. (P.) F., care a decedat la 5 ianuarie 1980, aşa cum rezultă din certificatul de moştenitor nr. 58 din 11 februarie 1999 (fila 11 dosar).
Aceasta la rândul său l-a moştenit pe L.P., care a decedat la data de 07 septembrie 1954, conform certificatului de calitate de moştenitor nr. 31/28 februarie 2003 (fila 10 dosar) şi testamentului olograf datat 19 august 1952 (fila 14 dosar).
Din Decretul de expropriere nr. 92/1950 rezultă că P.L. a avut în proprietate imobilul în litigiu.
Prin sentinţa (Carte de Judecată) civilă nr. 203 din 07 iulie 1952 pronunţată în Dosarul nr. 2112/1952 de Judecătoria Piatra Neamţ s-a declarat desfăcută căsătoria dintre F.L.P. şi pârâtul L.P., prin admiterea acţiunii de divorţ.
Această sentinţă civilă a rămas ineficientă prin efectul de autoritate de lucru judecat al Hotărârii judecătoreşti nr. 9031 din 03 decembrie 2001 a Judecătoriei Piatra Neamţ definitivă şi irevocabilă (fila 20-22 dosar) în sensul că s-a constatat în mod expres caducitatea hotărârii de divorţ şi valabilitatea căsătoriei înregistrată sub nr. 65/1950 dintre F.P. şi L.P.
Această hotărâre are efectul retroactiv al unei recunoaşteri întrucât prin testamentele încheiate de decujus L.P. anterior decesului său, survenit la data de 7 septembrie 1954 - beneficiara legatelor respective apare a fi în mod clar „fosta soţie C.F. o bună tovarăşă de viaţă şi de suferinţă şi de care nu mă simt despărţit nici oral nici legal", după cum declară testatorul.
Intervenienţii au cerut a se înlătura efectul devoluţiunii legale a soţiei supravieţuitoare - constatată astfel prin hotărârea de caducitate a divorţului. Or, aşa cum se apără şi contestatoarea, certificatul de moştenitor chiar dacă nu reprezintă titlu de proprietate, în privinţa calităţii de moştenitor şi a cotei succesorale face deplină dovadă, aşa cum prevede art. 88 din Legea nr. 36/1995 până la anularea sa pe calea acţiunii judecătoreşti, pe care intervenienţii nu au dovedit-o.
Vocaţie succesorală asupra întregii averi prezente şi viitoare a căpătat astfel C.F., care la rândul ei a instituit legatară universală pe contestatoarea E.V., aşa cum rezultă din testamentul autentificat sub nr. 4613/1976 (fila 19 dosar).
Notificarea formulată astfel pentru imobilul care a făcut parte din patrimoniul soţilor P. trebuia soluţionată pe fond întrucât s-au produs suficiente dovezi cu privire la îndreptăţirea contestatoarei de a solicita retrocedarea imobilului.
Intervenţia în interes alăturat a fost considerată admisibilă în principiu faţă de dreptul acestora de ocupare a imobilului cu titlu prezumat de chiriaş. Din acest punct de vedere, opoziţia contestatoarei la admiterea în principiu a fost respinsă. Pe fondul motivelor de intervenţie, Tribunalul constată însă că nu este întemeiată, astfel: intervenientul F.R.C. are calitatea de moştenitor al numitei I.I., care după propria recunoaştere a testatorului său, intervenientul - nu a avut niciodată proprietatea asupra imobilului în litigiu. Vocaţia prezumată la închirierea imobilului nu poate fi opusă contestatoarei în cererea sa de obligare a unităţii deţinătoare de a primi o soluţionare pe fondul notificării.
În acest context, apare ca fiind fără nici o relevanţă că există contracte de furnizare a utilităţilor (energie electrică, telefon, etc.) încheiate pe numele chiriaşilor sau a unor terţi. Această titulatură provizorie nu poate induce calitatea de proprietar.
Pentru aceste considerente, Tribunalul a constatat că Decizia nr. 14/2000 emisă de intimată a constatat în mod neîntemeiat că solicitanta nu are calitate de persoană îndreptăţită în sensul art. 3-4 din Legea nr. 10/2001 republicată şi nu a fost dovedită calitatea acesteia de moştenitor.
Instanţa a dispus astfel anularea deciziei pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor C. civ. referitoare la devoluţiunea testamentară şi a obligat intimata să soluţioneze în fond cererea de retrocedare a imobilului.
În temeiul art. 5803 C. proc. civ., a dispus cu titlu de garanţie a îndeplinirii obligaţiei de a face, pentru fiecare zi de întârziere daune cominatorii în cuantumul maxim prevăzut de textul respectiv (50 lei), constatând ca neîntemeiată solicitarea de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pe zi de întârziere.
Constatând a fi neîntemeiată în fond, intervenţie accesorie formulată, în temeiul art. 51 şi următoarele C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 9 şi următoarele din Legea nr. 10/2001 republicată, a fost respinsă cererea de intervenţie în interes alăturat.
Din oficiu, a fost pusă în discuţia părţilor incidenţa dispoziţiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ. în sensul verificării dacă dosarele având ca obiect obligaţie în încheierea contractului de închiriere în favoarea intervenienţilor (Dosarul nr. 402/279/2007) aflat în faza primei judecăţi la fond ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra pricinii.
După deliberare pe acest incident, instanţa a constatat că în prezenta cauză se pune în discuţie solicitarea contestatoarei de a primi o rezolvare pe fondul notificării în sensul restituirii în natură or prin despăgubiri. Cum, chiar în cazul rezolvării favorabile în totalitate a restituirii în natură, soarta chiriaşului care a dobândit această calitate ulterior notificării, nu poate influenţa soluţia pe care urmează să o dea intimata societate care deţine imobilul, în această fază procesuală a analizei pe excepţia lipsei calităţii de moştenitor şi, implicit de notificatoare - nu prezintă nici o importanţă calitatea de chiriaş, statuată sau nu în judecata paralelă.
Pentru aceste considerente, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 244 pct. 1 C. proc. civ., instanţa de fond a respins suspendarea, ca lipsită de temei.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., partea căzută în pretenţii a fost obligată să suporte cheltuielile de judecată dovedite de contestatoare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel atât pârâta SC A.C. SA Piatra Neamţ cât şi intervenienţii F.R.C. şi F.E.G., iar prin Decizia civilă nr. 864 din 24 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău s-au admis ambele apeluri şi s-a desfiinţat hotărârea instanţei de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Pentru a pronunţa această hotărâre au fost reţinute următoarele considerente:
1. Referitor la excepţia inadmisibilităţii apelului promovat de intervenienţi în interesul pârâtei SC A.C. SA Piatra Neamţ instanţa apreciază că aceasta este neîntemeiată.
Astfel, apelanţii F.R.C. şi F.E., în faţa instanţei de fond au formulat cerere de intervenţie în interes alăturat intimatei SC A.C. SA Piatra Neamţ, cererile fiind admise în principiu ca atare de instanţă la termenul din 24 ianuarie 2008 (filele 127-130; 143, 147-149, dosar fond).
Se mai reţine totodată că, deşi cererea de intervenţie a fost formulată în interesul intimatei SC A.C. SA Piatra Neamţ, admisă în principiu, are caracter accesoriu, reţinută cu acest titlu în motivarea hotărârii, instanţa de fond prin dispozitiv se pronunţă asupra cererii de intervenţie în interes propriu ce ar fi fost formulată de apelanţii F.
Pe cale de consecinţă, atâta timp cât prin dispozitivul astfel cum a fost formulat, cererea de intervenţie a apelanţilor F. a fost tratată ca intervenţie în interes propriu, aceştia au independenţă procesuală în exercitarea căilor de atac, context în care inadmisibilitatea apelului nu poate fi reţinută.
Pe de altă parte, chiar dacă apelanţilor Fodor li s-ar fi reţinut calitatea de intervenienţi alăturat pârâtei SC A.C. Piatra Neamţ, apelul acestora nu poate fi considerat ca inadmisibil în condiţiile stipulate de art. 56 C. proc. civ. atâta timp cât partea pentru care a intervenit, respectiv SC A.C. Piatra Neamţ a promovat ea însăşi recurs.
2. Cu privire la criticile aduse sentinţei apelate se reţine că prin cererea de intervenţie şi prin completarea la cerere (filelel 27-130, 147-149 dosar fond) se invocă excepţia inadmisibilităţii acţiunii intimatei E.V. privind restituirea în natură a imobilului în litigiu, în condiţiile în care prin Hotărârea nr. 111/1996 emisă de Comisia Judeţeană Neamţ de aplicare a Legii nr. 112/1995, rămasă în vigoare şi de care aceasta se poate prevala, atât dreptul de a primi despăgubiri cât şi cuantumul lor (filele 104-105 dosar fond).
Deşi investită cu soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii cererii intimatei E.V., în contextul anterior arătat, instanţa de fond nu a analizat-o şi nu s-a pronunţat asupra acesteia.
Din dispoziţiile cuprinse în art. 130 C. proc. civ. rezultă obligaţia instanţei de a se pronunţa cu privire la toate capetele de cerere şi a excepţiilor cu judecarea cărora a fost investită, soluţionarea cauzei cu respectarea dispoziţiilor anterior menţionate trebuind să rezulte cu claritate din dispozitivul hotărârii.
Totodată, în aplicarea dispoziţiilor art. 130 C. proc. civ., instanţa este obligată a se pronunţa numai cu privire la obiectul acţiunii, această obligaţie reprezentând o garanţie pentru aplicarea corectă a principiului disponibilităţii, recunoscut părţii prin art. 130 alin. final al C. proc. civ.
Având în vedere, pe de o parte, faptul că instanţa de fond nu a analizat şi nu s-a pronunţat asupra excepţiei inadmisibilitătii cererii conteştatoarei invocate de apelanţii F., excepţia cu incidenţă asupra modului de soluţionare pe fond a acţiunii iar pe de altă parte, s-a pronunţat cu încălcarea principiului disponibilităţii asupra unei cereri de intervenţie în interes propriu în condiţiile în care apelanţii F. au formulat cererea de intervenţie în interes alăturat pârâtei, instanţa apreciază că în cauză sunt întrunite cerinţele art. 297 alin. (1).
Pe cale de consecinţă, în temeiul textului normativ anterior menţionat, instanţa de apel a respins excepţia inadmisibilitătii apelului intervenienţilor F., invocată de intimata-contestatoare, a admis ambele apeluri, a desfiinţat sentinţa apelată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, în speţă Tribunalului Neamţ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta E.V., solicitând modificarea ei în sensul respingerii apelurilor.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Astfel, recurenta susţine că intervenienţii nu aveau nici un interes şi în mod legal instanţa de fond a respins cererea de intervenţie.
Se mai susţine că instanţa de apel a schimbat calitatea părţilor, creându-le intervenienţilor o situaţie mai favorabilă, încălcând prin aceasta dispoziţiile art. 294 pct. 1 teza I C. proc. civ.
Se mai arată că în ce priveşte denumirea cererii de intervenţie, este vizibilă o fraudă materială, iar în ce priveşte excepţia inadmisibilitătii cererii de intervenţie a fost ridicată raportat la dispoziţiile Legii nr. 10/2001 şi ale art. 56 C. proc. civ.
O altă critică vizează greşita interpretare şi aplicare a legii faţă de obiectul dedus judecăţii, ce vizează stabilirea calităţii de moştenitor.
Or, susţine recurenta, prin actele de la dosar, a dovedit calitatea sa de moştenitor, însă instanţa de apel analizează o serie de aspecte ce nu au nici o legătură cu cauza, ajungând astfel la o soluţie profund greşită.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ.
Recurenta, prin actul de la fila 64, a învederat instanţei că faţă de actele noi ce s-au îndeplinit de Municipiul Piatra Neamţ în sensul că prin Hotărârea nr. 378 din 27 august 2009 a Consiliului local al municipiului Piatra Neamţ, s-a trecut imobilul revendicat din administrarea SC A.C. la SC L. SRL Piatra Neamţ, a solicitat introducerea în cauză a acestei din urmă unităţi deţinătoare a imobilului.
Faţă de această situaţie SC L.S. SRL Piatra Neamţ prin întâmpinarea depusă la fila 104 a învederat că în prezent calitatea procesuală pasivă în cauză pentru SC A.C. SA o are administratorul judiciar M.R.L. Iaşi SRL şi G. SRL Piatra Neamţ, potrivit Legii nr. 85/2006.
Ca atare, instanţa a dispus citarea acestor persoane juridice în calitatea procesuala indicată.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs, a dispoziţiilor art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că recursul nu este fondat.
Instanţa de apel a reţinut încălcarea principiului disponibilităţii şi al contradictorialităţii în condiţiile în care nu a fost analizată cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienţii F. şi nici excepţia ridicată.
Intervenienţii au formulat o cerere de intervenţie accesorie şi nu în interes propriu, cum greşit a reţinut instanţa de fond, ce asa cum rezulta din considerentele hotaririi nu a fost analizata de instanţa e fond motiv pentru care într-adevăr se impunea trimiterea cauzei spre rejudecare.
Or, neexaminarea cererii de intervenţie accesorie astfel cum a fost formulată de intervenienţii F., echivalează cu necercetarea fondului cauzei, fiind aszfel încălcat şi dreptul la un proces echitabil consacrat de art. 6 din C.E.D.O.
Din perspectiva celor expuse, susţinerile recurentei sunt nefondate, nefiind astfel îndeplinite cerinţele art. 304 pct. 6-9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul recurentei urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta E.V. împotriva Deciziei nr. 164 din 24 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2010.
← ICCJ. Decizia nr. 3119/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2968/2010. Civil → |
---|