ICCJ. Decizia nr. 293/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 293/2010
Dosar nr. 4818/121/2007
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2010
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 iunie 2007 reclamantul V.G. a solicitat anularea dispoziţiei nr. 2911 din 31 mai 2006 emisă de primarul municipiului Galaţi, restituirea în natură a imobilului în suprafaţă de 321,48 mp pe vechiul amplasament sau în compensare cu un alt teren de aceeaşi valoare şi acordarea de despăgubiri pentru construcţia demolată.
Prin sentinţa civilă nr. 1450 din 17 noiembrie 2008 Tribunalul Galaţi, secţia civilă, a respins acţiunea ca nefondată pentru următoarele considerente:
Din raportul de expertiză tehnică topografică întocmit în cauză rezultă că vechiul amplasament al imobilului nu a fost identificat cu precizie, deoarece str. G. a fost desfiinţată în totalitate ca urmare a sistematizării zonei.
Nu s-a prezentat planul de situaţie al imobilelor expropriate prin Decretul nr. 130/1962 şi niciun document de proprietate din care să rezulte dimensiunile hotarelor imobilului.
În zonă nu există niciun teren liber e construcţii pentru a fi restituit în natură.
În acest context, soluţia propusă de Primăria municipiului Galaţi în sensul acordării de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 este corectă.
Prin Decizia nr. 133 din 23 aprilie 2009 Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a admis apelul declarat de reclamant, a schimbat în tot sentinţa, a admis contestaţia, a anulat dispoziţia emisă de pârâtă, a dispus acordarea de teren în compensare, în suprafaţă de 3215 mp situat în T 130 E 471/1 - extravilan Galaţi astfel cum a fost identificat de experta B.E. şi, totodată, a dispus restituirea despăgubirilor primite cu ocazia exproprierii actualizate conform Legii nr. 10/2001.
Pentru a pronunţa această decizie curtea de apel a reţinut următoarele:
În condiţiile în care, prin dispoziţia emisă chiar primăria a identificat terenul reclamantului ca fiind ocupat şi imposibil de restituit în natură, iar reclamantul a solicitat în subsidiar un alt teren în compensare, soluţia primei instanţe este nelegală în raport de dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
Cum prioritate are măsura compensării cu alte bunuri înaintea celei de acordare a despăgubirilor şi având în vedere concluziile raportului de expertiză, care a identificat un teren echivalent ce poate fi acordat în compensare, se impune admiterea acţiunii.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâtul Municipiul Galaţi prin Primar, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurentul arată că este adevărat că la dosarul primei instanţe a depus lista cu terenuri disponibile, dar aceasta sa făcut la solicitarea instanţei şi, prin urmare, nu reprezintă o ofertă de acordare a unui alt teren în compensare.
În lipsa unei oferte din partea sa, nu sunt întrunite cerinţele art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
De asemenea, nu a fost indicat niciun fel de argument pentru anularea dispoziţiei nr. 2911/2006, instanţa de apel anulând-o fără a reţine niciun motiv.
Intimatul V.G. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Contrar susţinerilor recurentului, Decizia atacată cuprinde atât motivele de fapt cât şi cele de drept pentru care s-a dispus anularea dispoziţiei emise de primar astfel încât această critică, încadrabilă în dispoziţiile art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu poate fi primită.
În ceea ce priveşte aplicarea dispoziţiilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, este adevărat că în cauză nu a existat din partea unităţii deţinătoare a terenului preluat abuziv de la reclamant cu o ofertă de acordare a unui alt teren în compensare, dar această împrejurare nu atrage nelegalitatea hotărârii instanţei de apel.
Acordarea unui alt bun în compensare - în ipoteza în care restituirea în natură a imobilului preluat abuziv nu este posibilă - reprezintă una din măsurile reparatorii alternative prevăzute de legiuitor.
Această măsură nu poate fi lăsată însă la aprecierea exclusivă a unităţii deţinătoare, aşa cum se pretinde prin recurs, ci dimpotrivă, în situaţia în care se susţine că unitatea deţinătoare deţine alte bunuri pe care le-ar putea oferi în compensare şi refuză acest lucru în mod nejustificat, în virtutea liberului acces la justiţie, persoană îndreptăţită poate sesiza instanţa pentru ca aceasta să cenzureze refuzul unităţii deţinătoare de a apela la această măsură reparatorie.
Or, în speţă, s-a demonstrat că Municipiul Galaţi deţine mai multe terenuri libere, aşa cum a rezultat din lista cu terenuri disponibile transmise la dosar, şi nu a existat nici o justificare din partea acestuia, de natură a convinge instanţa, că măsura reparatorie alternativă a acordării unui teren în compensare nu poate fi adoptată şi nici nu este preferabilă celei de propunere a acordării unei despăgubiri în condiţiile Legii nr. 10/2001.
În atare situaţie, Decizia curţii de apel apare ca fiind legală şi în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte o va menţine urmând a respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Galaţi prin primar împotriva deciziei nr. 133 A din 23 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 275/2010. Civil. Conflict de muncă. Revizuire... | ICCJ. Decizia nr. 30/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
