ICCJ. Decizia nr. 3015/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3015/2010
Dosar nr. 1422/86/2009
Şedinţa publică din 14 mai 2010
asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
I. Judecata în primă instanţă
Prin acţiunea înregistrată la 19 mai 2005, reclamanţii M.C. şi A.S. au chemat în judecată pe pârâtele Prefectura judeţului Suceava şi Primăria oraşului Câmpulung Moldovenesc, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună atribuirea în natură a terenului de 2.551 mp, care a aparţinut autorilor reclamanţilor.
Prin sentinţa civilă nr. 799 din 18 octombrie 2005 Tribunalul Suceava, secţia civilă, a admis cererea şi a obligat-o pe pârâta Primăria municipiului Câmpulung Moldovenesc, prin primar, să emită o dispoziţie privind oferta de acordare a despăgubire pentru imobilul în litigiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că reclamanţii au formulat notificare cu privire la terenul situat în localitatea Câmpulung Moldovenesc, dar care nu poate fi restituit în natură, deoarece pe el se află construită fabrica de mobilă.
În drept, tribunalul şi-a întemeiat hotărârea pe dispoziţiile art. 24 şi 36 din Legea nr. 10/2001.
Judecata în apel
Prin Decizia civilă nr. 125 din 21 iunie 2006, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin reprezentanţii săi legali împotriva sentinţei, reţinând aceeaşi situaţie de fapt şi de drept ca şi prima instanţă.
Judecata în recurs
Prin Decizia nr. 10000 din 6 decembrie 2006 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de acelaşi pârât împotriva deciziei, a casat atât decizia cât şi sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal, reţinând că minuta întocmită în dosar conţine ştersături şi adăugiri care sunt sancţionate prin neluarea în seamă şi că, în atare situaţie, nu cuprinde în termeni imperativi şi lipsiţi de echivoc soluţia adoptată, respectiv limitele în care a fost admisă cererea de chemare în judecată.
II. Judecata în primă instanţă
Rejudecând cauza, prin sentinţa civilă nr. 581 din 12 iunie 2007, Tribunalul Suceava, secţia civilă, a respins acţiunea pentru lipsa calităţii procesuale pasive a pârâţilor.
Pentru a pronunţa această hotărâre, tribunalul a reţinut că terenul în litigiu este evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, respectiv SC M. SA, situaţie în care orice ofertă de acordare a despăgubirilor se poate face doar de instituţia publică ce a efectuat privatizarea, în prezent A.V.A.S.
Judecata în apel
Prin Decizia civilă nr. 283 din 2 octombrie 2007, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, a admis apelul declarat de reclamanţi, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Pentru a pronunţa această decizie, curtea de apel a reţinut că reclamanţii s-au adresat Prefecturii judeţului Suceava la data de 12 februarie 2002 cu o solicitare de despăgubiri băneşti pentru imobilul preluat de stat prin Decretul nr. 594/1967, notificare care nu a fost soluţionată până în prezent.
Cum în speţă lipseşte răspunsul entităţii notificate, se justifică acţiunea reclamanţilor de cenzurare a acestei atitudini, iar pârâtele au legitimare procesuală pasivă.
Pe de altă parte, excepţia a fost admisă după ce dezbaterile s-au purtat pe fond şi fără punerea în discuţia părţilor a acestei excepţii.
Judecata în recurs
Prin Decizia nr. 6992 din 13 noiembrie 2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin Primar împotriva deciziei, reţinând următoarele:
Recurentul a invocat, în baza art. 304 pct. 6 şi 9 C. proc. civ., că nu avea cunoştinţă despre cererea reclamanţilor şi, ca atare, nu o putea soluţiona; pe de altă parte, că terenul revendicat este evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, aşa încât, potrivit art. 29 alin. (2) şi (3)din Legea nr. 10/2001, oferta de acordare a despăgubirilor se poate face doar de către A.V.A.S.
Ambele critici sunt nefondate deoarece instanţa de apel nu a reproşat recurentei nesoluţionarea notificării adresate de reclamanţi Prefecturii judeţului Suceava şi nici nu a indicat sau impus modul de soluţionare a acestei cereri.
III. Judecata în primă instanţă
Rejudecând cauza, prin sentinţa civilă nr. 985 din 30 aprilie 2009, Tribunalul Suceava, secţia civilă, a respins ca nefondat acţiunea reclamanţilor, cu următoarea motivare:
Reclamantul M.C. a formulat la data de 7 februarie 2002 în baza Legii nr. 10/2001 o cerere pentru acordarea de despăgubiri băneşti pentru terenul în litigiu, pe care a înaintat-o Prefecturii judeţului Suceava prin poştă, cu confirmare de primire, la data de 11 februarie 2002.
Această cerere nu poate fi asimilată notificării comunicate prin executorul judecătoresc, astfel cum se prevede din art. 36 alin. (2) raportat la art. 21 alin. (4) din Legea nr. 10/2001.
Notificarea înregistrată la B.E.J. D.G. la 25 august 2005 nu acoperă cererea informă iniţială, deoarece Legea nr. 247/2005 nu a modificat termenul de formulare a notificării conform Legii nr. 10/2001.
Reţinând că reclamanţii nu au urmat procedura prealabilă obligatorie în condiţiile legii, tribunalul a aplicat în drept dispoziţiile art. 109 alin. (2) C. proc. civ.
Judecata în apel
Prin Decizia nr. 128 din 28 octombrie 2009, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de reclamanţi, a desfiinţat sentinţa şi a trimis cauza din nou spre rejudecare la acelaşi tribunal.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut următoarele:
Este adevărat că art. 21 din Legea nr. 10/2001 (actual 22), prevede că notificarea va fi comunicată prin executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială se află imobilul solicitat, care o va înregistra şi comunica persoanei notificate în termen de 7 zile de la data înregistrării.
Legea nu prevede în mod expres sancţiunea nerespectării acestei dispoziţii, ci faptul că nerespectarea termenului de notificare atrage pierderea dreptului de a solicita în justiţie măsuri reparatorii.
Mai mult, prin art. 22 pct. 1 din H.G. nr. 250/2007, s-a prevăzut că prevalează principiul realizării dreptului în raport de cel al respectării procedurii, exemplificându-se şi două cazuri de neregularităţi privind comunicarea şi, respectiv, conţinutul notificării.
În speţă, reclamanţii s-au adresat Prefecturii judeţului Suceava la data de 7 februarie 2002 prin scrisoare recomandată, cererea lor având cuprinsul unei notificări şi fiind înregistrată la această instituţie din 12 februarie 2002.
La solicitarea instanţei, Prefectul judeţului Suceava a comunicat că cererea a fost restituită petentului M.C. pentru ca acesta să se conformeze dispoziţiilor art. 21 şi 26 din Legea nr. 10/2001 şi anume pentru a i-o recomunica prin intermediul executorului judecătoresc.
Pârâta Prefectura judeţului Suceava nu i-a specificat însă data restituirii şi nici nu a produs dovezi privind comunicarea adresei.
În perioada 1 septembrie 2005-30 aprilie 2009, în derularea procesului civil de faţă niciuna dintre instanţe nu a reţinut această neregularitate a procedurii prealabile.
Dimpotrivă, prin Decizia nr. 125/2006 curtea de apel a reţinut că din analiza prevederilor art. 21 a Legii nr. 10/2001 nu rezultă că nerespectarea dispoziţiilor privind conţinutul sau actele anexe la notificare ar atrage nulitatea sau nesoluţionarea acesteia, iar prin Decizia nr. 283/2007, menţinută în recurs de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, curtea de apel a reţinut că acţiunea reclamanţilor este justificată de lipsa răspunsului unităţii notificate echivalând cu un refuz al acestuia supus cenzurii instanţei de judecată.
Judecata în recurs
Împotriva celei din urmă decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin primar, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., dar fără a dezvolta separat cele două motive de recurs invocate.
În motivarea cererii, recurentul susţine că decizia este nelegală deoarece, reclamanţii au depus la instituţia Prefectului judeţului Suceava în data de 7 februarie 2002 o cerere prin care solicitau despăgubiri băneşti pentru terenul expropriat, cererea pe care această instituţie a restituit-o reclamanţilor cu precizarea de a se conforma dispoziţiilor art. 21 şi 36 din Legea nr. 10/2001.
Cum cererea înregistrată din 12 februarie 2002 nu a fost comunicată recurentului nici de către instituţia prefectului şi nici de către reclamant, Primăria municipiului Câmpulung Moldovenesc nu a putut şi nu o poate soluţiona, fiind vorba de o solicitare de care nu avea cunoştinţă şi pe care nu o deţine.
Pe de altă parte, reclamanţii au depus la Primăria municipiului Câmpulung Moldovenesc notificarea din 25 august 2005, care a fost înregistrată la 1 septembrie 2005 şi pe care recurentul a soluţionat-o în sensul respingerii ca tardivă prin dispoziţia din 16 decembrie 2005, soluţia fiind în concordanţă cu prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, nemodificate prin Legea nr. 247/2005.
În fine, recurenta mai arată că, întrucât terenul în cauză este evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizată, orice ofertă de acordare a despăgubirilor se poate face doar de instituţia publică implicată în privatizare, respectiv A.V.A.S.
Recurentul solicită admiterea recursului, anularea deciziei şi menţinerea sentinţei nr. 985/2009 a Tribunalului Suceava, ca fiind temeinică şi legală.
Intimatul M.C., în nume propriu şi în calitate de mandatar al intimatei A.S. a depus la dosar întâmpinare, prezentând istoricul îndelungatului proces, solicitând respingerea recursului ca nefondat, dar arătând în final că se va „închina oricărei hotărâri pe care o va lua instanţa”.
Recursul este, într-adevăr, nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Două din criticile formulate de recurent nu pot fi primite deoarece, au mai format obiect de analiză într-un ciclu procesual anterior, iar cu privire la aceste aspecte, atât Curtea de Apel Suceava, cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-au pronunţat în mod irevocabil.
Astfel, recurentul reproduce întocmai cererea de recurs înregistrată împotriva Deciziei nr. 283/2007 a Curţii de Apel Suceava, care a fost soluţionată prin Decizia nr. 6992 din 13 noiembrie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Atât cu privire la faptul că pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin primar nu are a soluţiona notificarea, deoarece nu i-a fost lui adresată, cât şi cu privire la faptul că, terenul fiind evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate oferta de acordare a despăgubirilor se poate face doar de către A.V.A.S., Înalta Curte s-a pronunţat în sensul că ambele critici sunt nefondate şi a menţinut astfel Decizia nr. 283/2007 a Curţii de Apel Suceava, de trimitere a cauzei spre rejudecare pentru motivul lipsei răspunsului la notificare.
Dezlegarea acestor probleme de drept are putere de lucru judecat şi este obligatorie pentru instanţa de trimitere conform art. 315 C. proc. civ., nemaiputând fi repuse în discuţie printr-o nouă cerere de recurs.
Susţinerea potrivit căreia recurentul a soluţionat deja notificarea din 25 august 2005, în sensul respingerii acesteia ca tardiv formulată nu poate constitui motiv de recurs deoarece, nu modul de soluţionare al acestei de-a doua notificări face obiectul judecăţii.
Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea de obligare a pârâţilor Prefectura judeţului Suceava şi Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin primar, la soluţionarea notificării înregistrate la 12 februarie 2002, cu privire la care, prin ultima decizie pronunţată în apel, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, a stabilit că, deşi nu a fost trimisă prin executor judecătoresc, întruneşte exigenţele art. 22 din Legea nr. 10/2001, aspect necontestat prin recursul de faţă.
Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar cel prevăzut de art. 304 pct. 8 fiind indicat doar formal, în baza art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va menţine decizia şi va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Câmpulung Moldovenesc prin primar împotriva Deciziei nr. 128 din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3009/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3088/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
