ICCJ. Decizia nr. 3029/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3029/2010
Dosar nr. 7487/54/2004
Şedinţa publică din 17 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin încheierea de şedinţă din 22 septembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova s-a admis cererea reclamantei P.M.S. privind îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei nr. 945 din 31 martie 2005 şi Curţii de Apel Craiova şi s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei civile nr. 945 din 31 februarie 2005 în sensul că în loc de ";Sentinţa civilă nr. 11072/2003 se va trece Sentinţa civilă nr. 1270 din 17 martie 2004";.
Pentru a pronunţa această încheiere de îndreptare a erorii materiale instanţa a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii R.P.C., R.B.C., R.O.D. şi N.L.
Cauza a fost suspendată la 23 iunie 2008 în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă din 23 mai 2008, rămânând în nelucrare peste termenul prevăzut de art. 248 C. proc. civ.
Or, faţă de dispoziţiunile imperative şi exprese ale art. 248 C. proc. civ. este incidentă în cauză instituţia perimării, ce operează ca urmare a pasivităţii părţilor.
Perimarea se referă la orice cerere de chemare în judecată, sau de exercitare a unei căi de atac, şi operează de drept la împlinirea termenului legal, împotriva oricăror persoane fizice, inclusiv împotriva incapabililor, dacă cauza a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an.
Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă în sensul că ea reprezintă atât o sancţiune procedurală ca efect al nerespectării termenului prevăzut de lege, dar şi ca o prezumţie de desistare, dedusă şi de fapt rezultată din nestăruinţa părţii în ce priveşte soluţionarea cauzei.
În cazul dedus recursului de faţă, se constată că recurenţii de la data suspendării cauzei - 23 iunie 2008 - dispusă în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., nu au mai depus nicio diligenţă pentru soluţionarea cauzei, ce a rămas astfel în nelucrare timp de 1 an şi 11 luni, ceea ce face incidentă sancţiunea perimării recursului, sens în care urmează a se dispune în temeiul art. 248 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de pârâţii R.P.C., R.B.C., R.O.D. şi N.L. împotriva (deciziei) încheierii de şedinţă din 22 septembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 mai 2010.
Procesat de GGC - CT
| ← ICCJ. Decizia nr. 3028/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3032/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
