ICCJ. Decizia nr. 3212/2010. Civil
Comentarii |
|
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 5 decembrie 2003 la Judecătoria Timișoara reclamanta M.M. a chemat în judecată pe pârâtul M.M.M. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea acestuia din imobilul situat în Timișoara, Județul Timiș.
în motivare a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul iar prin Sentința civilă nr. 8259/2003 Judecătoria Timișoara a pronunțat divorțul soților. Deține locuința în temeiul unui ordin de repartiție obținut de la URBIS în anul 1994, când pârâtul era în detenție. S-a mai arătat că pârâtul locuiește și în prezent sporadic în imobil, făcând imposibilă conviețuirea.
Prin Sentința civilă nr. 3917 din 6 mai 2004 Judecătoria Timiș a respins acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin Sentința civilă nr. 8259/2003 Judecătoria Timișoara a pronunțat divorțul soților, consemnând noul domiciliu al pârâtului în localitatea Liebling, Județul Timiș. Susținerile reclamantei legate de prezența sporadică a pârâtului în locuința în litigiu nu au fost dovedite prin probele administrate.
împotriva acestei hotărâri reclamanta a declarat apel arătând că dorește radierea pârâtului din fișa locativă, că pârâtul se numește în urma divorțului C., că în urma divorțului pârâtul i-a luat bunuri din locuință. S-a mai arătat că pârâtul a părăsit domiciliul și nu mai locuiește la această adresă.
Prin Decizia nr. 2067 din 29 septembrie 2004 Curtea de Apel Timișoara, secția civilă a respins apelul.
Pentru a pronunța această decizie instanța a reținut că problema folosinței locuinței nu a fost soluționată odată cu divorțul, astfel că pentru a-l radia pe pârât din fișa locativă reclamanta trebuie să solicite atribuirea beneficiului contractului de închiriere.
împotriva acestei decizii reclamanta declarat recurs fără a indica motivele de recurs potrivit art. 304 C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă arată în motivarea recursului că dorește să cumpere imobilul în litigiu, fiind titulara acestuia, cu plata la zi a cheltuielilor, că este divorțată de pârât și nu mai locuiesc împreună. Recurenta mai arată că dorește radierea din acest imobil.
Judecata recursului a fost suspendată prin încheierea de la 6 mai 2005, în temeiul art. 242 pct. 2 C. proc. civ. întrucât niciuna din părți nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nu s-a cerut judecarea în lipsă.
Părțile nu au cerut repunerea cauzei pe rol, așa încât, la 21 ianuarie 2010, din oficiu, s-a dispus citarea părților pentru a fi pusă în discuție perimarea.
Potrivit art. 248 alin (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de 1 an.
în cauză, judecarea recursului a rămas în nelucrare, din vina părților o perioadă de timp mai mare de un an, așa încât s-a constatat perimarea de drept.
← ICCJ. Decizia nr. 3865/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3408/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
---|