ICCJ. Decizia nr. 3213/2010. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 5512/121/2006 din 22 martie 2006, reclamanții V.S.T.D. și V.L.N. au formulat în contradictoriu cu Primarul municipiului Galați contestație împotriva Dispoziției nr. 2413/SR din 24 ianuarie 2006 prin care le-a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului situat în Galați, propunându-se acordarea de despăgubiri.
în motivare a arătat că prin Notificarea nr. 154/2001 trimisă prin Biroul executorului judecătoresc M.T. a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului situat în Galați, care a fost preluat abuziv de către stat prin Decretul nr. 92/1950 și despăgubiri pentru construcția demolată.
S-a precizat că cererea de restituire în natură a fost respinsă întrucât imobilul este afectat de lucrările de sistematizare în vederea cărora a fost preluat, deși terenul este liber, parțial ocupat de garaje și construcții ușoare, solicitându-se în acest sens efectuarea unei expertize topometrice.
Prin Sentința civilă nr. 283 din 5 februarie 2007, Tribunalul Galați, secția civilă a admis contestația formulată în baza Legii nr. 10/2001 de către reclamanții; a anulat Dispoziția nr. 2413/SR din 24 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului Galați, în parte; a restituit în natură contestatorilor suprafața de 5107,99 mp teren intravilan municipiul Galați, identificat în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert C.A., nefiind restituită suprafața de 352,5 mp teren cu destinația de trotuar, raport ce constituie parte integrantă din sentință, a menținut celelalte prevederi ale dispoziției referitoare la acordarea de despăgubiri pentru construcțiile demolate; a respins cererea de chemare în garanție formulată de Ministerul Finanțelor Publice București și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin Notificarea 154/2001, reclamanții V.S.T.D. și V.L.N. au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Galați și despăgubiri pentru construcția demolată.
Din contractul de vânzare-cumpărare rezultă că terenul avea o suprafață de 5.469 mp. Din raportul de expertiză efectuat rezultă că terenul pe care autorii reclamanților l-au avut în proprietate este situat într-o zonă în care sunt doar construcții ușoare, provizorii. Vechiul contur a fost marcat grafic, putându-se observa că terenul revendicat este teren în mare parte liber, restul fiind ocupat de construcții ușoare, parte de un trotuar care asigură circulația pietonală în zonă. Potrivit art. 7 din Legea nr. 10/2001, imobilele se restituie, de regulă, în natură. Refuzul de restituire în natură a fost justificat de faptul că terenul este afectat de lucrări de sistematizare.
Sistematizarea urbană presupune proiectarea și reorganizarea științifică a așezării urbane în scopul creării condițiilor optime de viață pentru populație. De aceea, nu orice teren liber de construcții sau afectat de construcții provizorii poate fi restituit în natură, fiind necesar să se țină seama de căile de acces, spații verzi, locuri de joacă etc. Din schița ce însoțește raportul de expertiză rezultă că terenul este liber. în consecință, nu există nici un impediment la restituirea în natură a imobilului revendicat de reclamantă, în limita suprafeței de 510 m.p., mai puțin terenul cu destinația de trotuar.
împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, pârâta Primăria Municipiului Galați.
Prin Decizia civilă nr. 119/A din 11 iunie 2008, Curtea de Apel Galați, secția civilă a admis apelul declarat de pârâtă, a schimbat în parte Sentința civilă nr. 283/2007 a Tribunalului Galați în sensul că a dispus restituirea în natură a 4.507,21 mp, în loc de 5.107,99 mp teren identificat prin reperele 5-1-7-8-D-4-6 în expertiza N.V. efectuată în apel.
Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut în esență că excepția tardivității contestației este neîntemeiată pentru că prezenta contestație fost depusă la data de 22 martie 2006, iar Dispoziția 2413/SR din 24 ianuarie 2006 a fost comunicată reclamantului la data de 22 februarie 2009,potrivit actului de la fila 30 dosar fond.
Având în vedere că art. 26 din Legea nr. 10/2001 prevede un termen de 30 de zile pentru formularea contestației, iar art. 101 C. proc. civ. precizează că termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul, se constată că în speță contestația se putea depune până în data de 24 martie 2006, inclusiv.
A mai reținut instanța de apel că, din actuala măsurătoare a reieșit că suprafața totală a imobilului este de 5.457,76 mp, iar reperele oferite de actul de proprietate al autorului reclamanților nu lasă nici un dubiu asupra amplasamentului imobilului în discuție la intersecția str. T. cu str. R., astfel că obiecțiunile apelantei precum că același imobil a fost solicitat și de o altă persoană - F.N. - nu pot fi primite.
în ceea ce privește afirmația apelantei că în mod greșit în speță s-a dispus restituirea în natură a terenului, instanța a constatat că este parțial fondată numai în ceea a privește terenul în suprafață de 610,05 mp deținut de Liceul nr. 9.
Astfel, expertizele efectuate în cauză relevă faptul că deținătorii terenului sunt SC R. SA cu 182,12 mp, Liceul nr. 9 cu 610,05 mp, domeniul public prin extindere; trotuarului în această zonă e de 352,50 mp și 4.313,09 mp teren aparținând Administrației Piețelor.
în urma diligentelor apelantei și ale instanței prin adresă la O.C.P.I. rezultă că nici una din aceste persoane juridice nu are titlul de proprietate intabulat pentru terenul în discuție. De altfel, apelanta efectuează acte de administrare în ceea ce privește acest teren potrivit mențiunilor din autorizațiile de construire de la filele 99, 100, 101 dosar fond, ceea ce duce la concluzia că apelanta este "entitatea deținătoare" în sensul Legi nr. 10/2001 a terenului în cauză și singura în măsură a fi obligată a-l restitui persoanelor îndreptățite". De altfel, în cererea de apel, chiar apelanta recunoaște că terenul în cauză aparține domeniului public.
Doar 610,05 mp din acest teren sunt în folosință Liceului nr. 9 - persoană juridică aflată în subordinea Inspectoratului Școlar Județean și a Ministerului Educației și nicidecum a apelantei. Cum aceasta nu figurează ca parte în proces nu poate fi pusă în discuție restituirea sau nu în natură a acestui teren în lipsa acestuia din proces. Fiind în faza apelului nu se poate da curs cererii apelantei de introducere a acestuia direct în apel.
De menționat că toate construcțiile aflate pe terenul ce poate fi restituit în natură se încadrează la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 fiind construcții neautorizate sau ușor demolabile.
Al treilea motiv de apel excede cadrului procesual pentru că instanța de fond nu a dispus ca plata despăgubirilor bănești acordate pentru construcțiile demolate - proprietatea lui V.I. și pentru terenul ce nu se poate restitui în natură - să se facă de către apelantă și nici nu s-a dat dispoziție acesteia să acorde alt teren în compensare.
împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, pârâții Municipiul Galați și Primăria municipiului Galați, prin primar, invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că, așa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză efectuat în cauză și împotriva căruia s-au formulat obiecțiuni, "deținătorii de teren recenzați pe acest amplasament sunt: SC R. SA cu 182,12 mp, Liceul nr. 9 împreună cu Centrul de Plasament nr. 9 cu 1.204 mp, domeniul public (prin extinderea lățimii trotuarului în această zonă) cu 352 mp și Administrația Piețelor Agroalimentare (APA) aparținând de Consiliul Local Galați cu 3721,87 mp".
Prin urmare, restituirea în natură a terenului revendicat de reclamanți - așa cum a fost acesta identificat prin raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză - este imposibilă în condițiile în care este afectat de utilități publice (care deservesc în mod firesc Administrația Piețelor Agroalimentare ).
în condițiile în care expertul desemnat a constatat că terenul revendicat aparține acestor persoane juridice, pârâta Primăria Galați solicită instanței să constate că instituția sa este lipsită de calitate procesuală pasivă (mai puțin în ceea ce privește suprafața de teren care ar face - în viziunea expertului desemnat - parte din domeniul public) în prezenta cauză și că, pentru justa soluționare a cauzei se impunea cu necesitate introducerea în prezenta cauză a persoanelor juridice mai sus menționate.
în conformitate cu art. 36 din Legea nr. 10/2001 (în varianta legii în vigoare la data notificării depuse de reclamant), notificările prin care persoanele îndreptățite solicită acordare de despăgubiri bănești se adresează prefecturii în a cărui rază s-a aflat sau se află imobilul. Pe cale de consecință, primăria nu poate fi obligată la plata despăgubirilor bănești, ci poate doar emite dispoziții de acordare de titluri de valoare nominală pe care potrivit legii le acordă statul român prin instituții ca AVAS, MEP, etc.
Astfel, instituțiile Primăria municipiului Galați, Consiliul Local Galați sau Primarul municipiului Galați nu pot fi obligate la plata despăgubirilor bănești, întrucât, potrivit art. 13, " pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi, se constituie în subordinea Cancelariei Primului Ministru, Comisia Centrala pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pe cale de consecință, s-a considerat că se impune imperios necesar, în vederea unei corecte soluționări - în conformitate și cu dispozițiile art. 19 - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, introducerea în cauză a statului reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Ministerul Finanțelor Publice care, potrivit dispozițiilor art. 8 din același act normativ, "va reprezenta statul român ca acționar al Fondului "Proprietatea " și va exercita toate drepturile care decurg din această calitate".
în baza art. 29 din Legea 10/2001 republicată, art. 1 din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia și art. 38 alin. (5), lit. a) din Legea nr. 215/2001 așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 286/2006, instituția îndrituită să dispună de terenurile ce aparțin domeniului public este doar Consiliul Local Galați, atribut ce excede competențelor instanțelor judecătorești, potrivit legii.
Intimatul V.I., în calitate de moștenitor a lui V.S.D.T., a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.
Analizând recursul declarat, în raport de criticile menționate, Curtea apreciază că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Identificarea terenului în litigiu și situația sa juridică au fost realizate prin probele cu expertiză efectuate la prima instanță și în apel și înscrisuri care au relevat că terenul restituit în natură în apel, respectiv 4.507,21 mp, este ocupat de Administrația Piețelor și REMAT, acesta din urmă închiriind de la primărie terenul de 182,12 mp, pe care a edificat o tonetă pentru recuperarea materialelor reciclabile, această activitate fiind desfășurată tot în cadrul pieței. Construcțiile edificate pe teren sunt construite din cărămidă, cu un singur nivel, iar extinderile edificate recent sunt construcții ușoare (fila 61 dosar primă instanță), construcțiile fiind închiriate și unor societăți comerciale care desfășoară activități specifice în cadrul pieței. Conform art. 10 alin. (2) al Legii nr. 10/2001, se acordă despăgubiri și nu se restituie în natură terenul pe care s-au edificat amenajări de utilitate publică ale localităților urbane sau rurale.
Astfel cum s-a arătat anterior, pe terenul în discuție au fost edificate construcțiile necesare desfășurării unei activități de utilitate publică, respectiv administrarea piețelor și piață propriu-zisă, care reprezintă astfel o "amenajare de utilitate publică", definită de art. 10.3 din H.G. nr. 250/2007 ca o suprafață de teren supusă unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității. De asemenea, caracterul de utilitate publică al piețelor, implicit al administrației acesteia, este reglementat expres în art. III din anexa 1 pct. 2 din Legea nr. 213/1998, în care este enumerată piața, ca bun aparținând domeniului public al unității administrativ teritoriale.
în acest context, sunt fondate criticile recurenților în sensul că terenul este afectat de utilități publice care deservesc administrația piețelor, făcând parte din domeniul public, în raport de prevederile Legii nr. 213/1998, astfel că restituirea în natură a terenului nu se poate realiza, ceea ce determină incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., înalta Curte constatând că s-a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 10 pct. 3 al Legii nr. 10/2001, în condițiile în care se dovedise fără putință de tăgadă că terenul restituit în natură era afectat utilității publice și nu făcea parte dintre imobilele afectate activităților de interes public al unităților administrativ teritoriale care puteau fi restituite în natură în temeiul art. 16 din Legea nr. 10/2001. De asemenea, cea mai mare parte a construcțiilor edificate pe teren sunt din zidărie, cum rezultă din expertiza efectuată în primă instanță, și sunt autorizate conform înscrisurilor de la filele nr. 88 - 128 ale dosarului primei instanțe, astfel că instanța de apel a reținut greșit, în absența oricărei motivări a concluziei sale, că acestea ar fi neautorizate sau ușor demontabile, ceea ce ar atrage incidența art. 10 alin. (3) al Legii nr. 10/2001.
Analizând celelalte argumente aduse în susținerea cererii de recurs, înalta Curte consideră că nu pot fi considerate ca fondate criticile recurenților referitoare la lipsa calității procesuale pasive a primăriei, câtă vreme Dispoziția contestată, nr. 2413/SR din 24 ianuarie 2006, a fost emisă de către Primăria municipiului Galați, prin primar, iar cadrul procesual presupune judecarea în contradictoriu cu emitentul actului atacat.
Astfel cum s-a dispus deja prin dispoziția contestată, primăria este învestită numai cu propunerea de acordare a despăgubirii în condițiile Legii nr. 247/2005, cuantumul final al despăgubirilor urmând a fi stabilit de către Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor, motiv pentru care criticile din recurs privind imposibilitatea obligării recurenților de a achita sumele acordate cu titlu de despăgubire, sub forma despăgubirilor bănești, sunt lipsite de obiect. Aceasta cu atât mai mult cu cât acordarea despăgubirilor bănești se va realiza în conformitate cu noile dispoziții legale ale O.U.G. nr. 81/2007, de imediată aplicațiune, care stabilesc o altă competență în materia entității învestite cu plata despăgubirilor, care se aplică de la data intrării lor în vigoare tuturor dispozițiilor, neexecutate, emise în temeiul Legii nr. 10/2001.
Procedura de despăgubire instituită de titlul VII al Legii nr. 247/2005 se va executa în temeiul deciziei contestate, fără ca legea să prevadă judecata în contradictoriu cu Comisia centrală pentru stabilirea despăgubirilor, astfel că nu se impunea citarea în cauză a acestei comisii.
Deși a fost invocat și motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ., înalta Curte constată că nu sunt aduse în cererea de recurs argumente în susținerea acestui temei juridic, astfel că nu va putea fi analizat.
Pentru aceste argumente și în temeiul art. 312 pct. 1 C. proc. civ., înalta Curte a admis recursurile declarate de pârâții Primăria municipiului Galați, prin primar și Municipiul Galați, împotriva Deciziei nr. 119 din 11 iunie 2008 a Curții de Apel Galați, secția civilă, a modificat decizia recurată, a admis apelul Primăriei Galați împotriva Sentinței nr. 283 din 5 februarie 2007 a Tribunalului Galați și a schimbat în tot sentința, în sensul că a respins contestația împotriva Dispoziției nr. 2413/ SR din 24 ianuarie 2006 emisă de Primăria municipiului Galați și cererea de chemare în garanție, ca neîntemeiată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3211/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5713/2010. Civil → |
|---|
