ICCJ. Decizia nr. 3241/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3241/2010
Dosar nr. 2421/102/2008
Şedinţa publică de la 25 mai 2010
Deliberând, asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1950 din 11 decembrie 2008, Tribunalul Mureş a respins acţiunea civilă formulată de reclamantul S.E.P. în contradictoriu cu pârâta SC ";F.A."; SA Târgu Mureş, reţinând că, prin Adresa nr. 4977 din 05 septembrie 2001, pârâta a adus la cunoştinţă reclamantului, ca răspuns la notificarea prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în localitatea Bahnea, judeţul Mureş că în cauză, sunt incidente prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001 şi de asemenea, că în speţă, instituţia publică ce a efectuat privatizarea este APAPS.
Unitatea deţinătoare notificată fiind integral privatizată, în anul 2001, prin Notificarea înregistrată sub nr. DJA/3852 din 19 noiembrie 2001, reclamantul s-a adresat APAPS pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul în cauză, solicitând şi o serie de înscrisuri pentru a-şi dovedi pretenţiile faţă de unitatea implicată în privatizarea societăţii pârâte, aşa încât reclamantul a ales să se adreseze APAPS în vederea acordării de măsuri reparatorii şi, ca urmare, nu se mai justifică obligarea pârâtei - societate comercială integral privatizată, la emiterea unei decizii privitoare la notificarea acestuia.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamantul, solicitând obligarea pârâtei să se pronunţe prin decizie motivată asupra notificării.
În motivarea apelului, reclamantul a arătat că, în mod greşit a concluzionat instanţa de fond în sensul că pârâta nu era obligată să emită o decizie pentru soluţionarea notificării şi că, este greşită şi aprecierea instanţei privitoare la împrejurarea că, prin înaintarea unei notificări şi către APAPS, unitatea deţinătoare, în speţă reclamanta, este degrevată de obligaţia de a răspunde notificării.
Apelantul a mai arătat că imobilul este în fapt în posesia sa din anul 1992, astfel că nu există nici un impediment privind restituirea în natură a acestuia şi că instanţa de fond a ignorat prevederile art. 25 şi 26 din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Târgu Mureş, prin Decizia civilă nr. 40/A din data de 18 martie 2009, a admis apelul, a schimbat în tot hotărârea atacată, a admis acţiunea formulată de reclamant, a obligat pârâta SC ";R."; SA (continuatoare în urma fuziunii prin absorbţie a SC ";F.A."; SA) să emită pe seama reclamantului, decizie motivată privind soluţionarea notificării nr. 72 din 27 iulie 2001 şi a obligat pârâta la plata sumei de 2.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamantului.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că societatea comercială pârâtă nu se încadrează în prevederile art. 21.1 lit. e) din Hotărârea nr. 250/2007 având, potrivit art. 21 din Legea nr. 10/2001 coroborat cu prevederile Cap. II din Hotărârea nr. 250/2007, calitatea de unitate deţinătoare.
Totodată, din analiza adresei „de răspuns la notificare"; purtând nr. 4977/2001, nu rezultă nici un element care să fundamenteze soluţia adoptată cum de altfel nu este dată în concret nicio soluţie, ci sunt cuprinse doar îndrumări date petentului reclamant de a se adresa instituţiei implicate în privatizare, potrivit art. 27 din Legea nr. 10/2001, aşa încât acest răspuns nu echivalează cu o dispoziţie sau decizie în sensul legii.
Împotriva acestei decizii, a exercitat calea de atac a recursului pârâta SC R. SA, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând modificarea în tot a hotărârii şi respingerea acţiunii introductive.
În motivarea recursului, pârâta a arătat că notificarea reclamantului a fost soluţionată în termenul prevăzut de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, iar Decizia nr. 4977 din 05 septembrie 2001 cuprinde toate elementele impuse de legea specială, aducând la cunoştinţa petentului prevederile art. 27 din lege şi faptul că intimata este o societate integral privatizată şi ca atare restituirea în natură a imobilului în litigiu, preluat cu titlu valabil, nu este posibilă. Formularea de către reclamant a unei notificări prin care s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii de la APAPS a însemnat acceptul deciziei SC ";F.A."; SA şi continuarea procedurii prevăzute de legea specială.
Pârâta a mai arătat că reclamantul a formulat acţiunea în justiţie după ce farmacia deţinută de societatea intimată a fost închiriată unei terţe persoane şi că termenul de atacare a deciziei de respingere a notificării a expirat, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Pe fondul cauzei, recurenta a susţinut că imobilul a fost naţionalizat în baza Decretului nr. 418/1952 şi, prin Încheierea nr. 392/1961 a notariatului de Stat Raionul Târnăveni, s-a dispus înscrierea dreptului de administrare asupra apartamentului nr. 1 în favoarea Oficiului Farmaceutic Regional Târgu Mureş, fiind inclus ulterior în capitalul social al SC ";F.A."; SA prin transformarea dreptului de administrare directă în drept de proprietate.
Chiar şi în ipoteza în care s-ar admite că imobilul a fost naţionalizat fără titlu, faptul că procesul de privatizare a societăţii comerciale a fost desfăşurat cu respectarea prevederilor legale în materie, plasează societatea respectivă în poziţia unui subdobânditor de bună-credinţă, care va duce la respingerea cererii care vizează desfiinţarea actului prin care s-a realizat privatizarea. Ca atare, soluţia dată prin decizia de respingere a notificării este legală şi temeinică.
Recursul este fondat şi urmează a fi admis pentru considerentele ce succed:
Prin Decizia nr. 4977 din 05 septembrie 2001, SC ";F.A."; SA a soluţionat Notificarea nr. 72 din 27 iulie 2001, menţionând în cuprinsul actului faptul că cele comunicate petentului reprezintă „răspuns la notificarea înregistrată la sediul societăţii la 01 august 2001.";
Dispoziţiile Legii nr. 10/2001 prevăd o procedură unică de soluţionare a notificării, iar după emiterea deciziei la notificarea formulată de petent, pârâta s-a dezînvestit şi nu poate fi obligată la emiterea altei decizii ca răspuns la cererea de restituire a imobilului.
Ca urmare, faţă de emiterea deciziei menţionate de către societatea pârâtă, ca răspuns la notificarea formulată de petent, cererea de chemare în judecată prin care se solicită obligarea pârâtei să se pronunţe prin decizie motivată cu privire la restituirea în natură a imobilului în litigiu, este neîntemeiată, iar instanţa nu poate reţine în sarcina pârâtei obligaţia de a emite un nou răspuns la această notificare.
Or, atâta vreme cât a fost emisă o decizie, persoanei îndreptăţite îi este recunoscut de lege dreptul la o singură cale de atac în justiţie, sub forma plângerii împotriva deciziei/dispoziţiei emise în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, în conformitate cu dispoziţiile art. 26, care prevăd procedura de contestare a deciziei.
Însă, în cauză nu s-a făcut dovada unui astfel de demers şi nici a faptului că, până la data introducerii prezentei acţiuni în justiţie (22 august 2008), părţile au purtat vreo corespondenţă din care să rezultă că Notificarea nr. 72 din 27 iulie 2001 se află încă în procedură administrativă şi nu a fost soluţionată de către recurentă.
Mai mult, din probatoriul administrat în cauză reiese că intimatul-reclamant, ulterior primirii Deciziei nr. 4977 din 05 septembrie 2001, s-a adresat cu Notificarea nr. DJA/3852 din 19 noiembrie 2001, Autorităţii pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului, în conformitate cu prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001, solicitând de la pârâta SC ";F.A."; SA „o adeverinţă privind situaţia juridică a imobilului";, în scopul soluţionării acestei notificări.
Având în vedere considerentele reţinute, este fondat motivul de recurs prin care pârâta susţine că a răspuns notificării ce i-a fost adresată de către reclamant, cu respectarea dispoziţiilor art. 23 raportat la art. 25 din Legea nr. 10/2001. Aşadar, în cauză sunt incidente prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în ceea ce priveşte decizia instanţei de apel.
Criticile ce vizează fondul cauzei nu pot fi analizate în prezenta cale de atac, faţă de petitul cererii de chemare în judecată şi având în vedere faptul că aspectele privind restituirea imobilului fac obiectul notificării pe care intimatul-reclamant a adresat-o APAPS (în prezent AVAS) şi care trebuie soluţionată în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
Faţă de cele ce preced, recursul va fi admis în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1), (2) şi (3) C. proc. civ., cu referire la dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., va fi modificată decizia atacate, cu consecinţa respingerii apelului declarat în cauză şi menţinerii sentinţei tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC R. SA împotriva Deciziei nr. 40/A din data de 18 martie 2009 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, precum şi pentru cauzele privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Modifică decizia în sensul că respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva Sentinţei nr. 1950 din 11 decembrie 2008 a Tribunalului Mureş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3239/2010. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 3242/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
