ICCJ. Decizia nr. 3244/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3244/2010
Dosar nr. 4507/117/2008
Şedinţa publică din 25 mai 2010
Deliberând asupra recursurilor de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
1. Instanţa de fond
Reclamantul K.G. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca printr-o acţiune înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj la 27 octombrie 2008 pentru obligarea acestuia la restituirea în natură a terenului, situat în Cluj-Napoca.
Acţiunea a fost extinsa la 13 februarie 2009 şi faţă de pârâţii Primarul Municipiului Cluj-Napoca în calitate de reprezentant al Primăriei Cluj-Napoca şi, respectiv, Statul Român reprezentat de Ministerul Economiei şi Finanţelor Publice, Autoritatea Naţională pentru restituirea Proprietăţilor şi Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru imobilul teren şi construcţii situat în Cluj-Napoca, imobil solicitat prin Notificarea nr. 730/2002.
Tribunalul Cluj prin Sentinţa civilă nr. 359 din 29 mai 2009 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca şi a respins acţiunea împotriva acestui pârât ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală pasivă.
Au fost respinse excepţia tardivităţii cererii invocate de pârâtul Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi, respectiv, excepţia prematurităţii acţiunii invocată de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor.
A fost respinsă acţiunea având ca obiect stabilirea despăgubirilor.
În motivarea sentinţei Tribunalul a constatat că Legea nr. 10/2001 nu conferă atribuţii în procedura administrativă consiliilor locale.
S-a constatat de asemenea că Notificarea nr. 730/2002 formulată de reclamant pentru imobilul din Str. P. a fost soluţionată prin Dispoziţia nr. 3603 din 28 octombrie 2003, prin respingerea acesteia pentru că notificarea a fost depusă la 18 februarie 2002 în condiţiile în care termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 expirase de la 14 februarie 2002. S-a mai constatat că Dispoziţia nr. 3603/2003 i-a fost comunicată reclamantului la 26 octombrie 2006 care nu a atacat-o cu contestaţie.
S-a reţinut că nu este întemeiată excepţia prematurităţii acţiunii în raport de împrejurarea că procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 a fost parcursă.
Excepţia tardivităţii a fost considerată neîntemeiată în raport de împrejurarea că reclamantul nu a contestat în conformitate cu art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 modalitatea de soluţionare a notificării, petentul susţinând că această notificare nu a fost soluţionată.
Ca urmare s-a apreciat neîntemeiată acţiunea în raport de susţinerile petentului.
2. Instanţa de apel
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia nr. 239/A din 8 octombrie 2009, a admis apelul reclamantului, a desfiinţat sentinţa în întregime şi a trimis cauza spre rejudecare.
Instanţa constatând că reclamantul nu a formulat motivele pe care îşi întemeiază apelul, a analizat sentinţa atacată numai prin prisma argumentelor invocate de reclamant la prima instanţă conform art. 292 alin. (2) C. proc. civ.
S-a reţinut astfel că acţiunea întemeiată în drept pe art. 19 din Legea nr. 10/2001 a fost motivată pe împrejurarea că reclamantul este coproprietarul părţii de 25/30 din terenul situat în Cluj, CF ";X"; Cluj-Napoca - imobil cumpărat împreună cu soţia sa, K.I., în timpul căsătoriei.
Reclamantul a precizat şi extins acţiunea la 13 februarie 2009, chemând în judecată şi alţi patru pârâţi pentru stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent în condiţiile legii speciale, prin obligarea pârâţilor în solidar la plata acestora pentru un imobil, teren şi construcţii, situat în Cluj-Napoca, str. P. a cărui restituire a cerut-o prin Notificarea nr. 730/2002 formulată în temeiul legii.
Instanţa a mai constatat că reclamantul în şedinţa publică din 17 aprilie 2009 a învederat că de cinci ani locuieşte în Cluj-Napoca şi că în 2003 nu locuia la această adresă şi nu are cunoştinţă de modul în care s-a soluţionat notificarea sa prin dispoziţia invocată de primar.
Reclamantul a precizat verbal că doreşte anularea acestei dispoziţii care nu i-a fost comunicată.
Notificarea nr. 730 a fost expediată de reclamant la 18 februarie 2002 prin Biroul Executorului Judecătoresc C.M. şi înregistrată la nr. 11676 din 19 februarie 2002 la Primăria Municipiului Cluj-Napoca pentru imobilul din str. P. iar prin Dispoziţia nr. 3603 din 28 octombrie 2002 s-a respins Notificarea nr. 730/2002 ca fiind depusă peste termenul legal prevăzut.
Instanţa a mai constatat că la 28 septembrie 2006 reclamantul a înregistrat la Primărie o cerere cu nr. 74119 prin care a solicitat să i se comunice Dispoziţia nr. 3603/2003 deoarece nu a primit-o şi există o menţiune în josul paginii în sensul că reclamantul a primit originalul dispoziţiei în octombrie 2006.
În raport de această situaţie de fapt instanţa de apel a constatat că pârâţii nu şi-au manifestat opunerea faţă de modificarea acţiunii, astfel că prima instanţă a stabilit greşit că reclamantul nu a contestat potrivit art. 2 alin. (3) - Legea nr. 10/2001, modul de soluţionare a notificării, şi constatând că acţiunea este neîntemeiată a pronunţat hotărârea fără a intra în cercetarea fondului.
Cauza a fost astfel trimisă spre rejudecare în fond la Tribunal.
3. Recursurile
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Primarul pentru Primăria Municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca.
Decizia a fost criticată în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. pentru faptul că precizarea la acţiune făcută în şedinţa din 17 aprilie 2009 reprezintă o formă de modificare a acţiunii iniţiale fără a se observa că trebuia formulată, sub sancţiunea decăderii, până la prima zi de înfăţişare în condiţiile art. 134 C. proc. civ., fiind mai mult decât evident că prima zi de înfăţişare nu poate fi considerată 17 aprilie 2009, ceea ce a atras tardivitatea formulării acţiunii.
Ca urmare, s-a apreciat că în mod temeinic instanţa de fond a pronunţat sentinţa fără a ţine cont de modificarea acţiunii iniţiale, formulate cu depăşirea termenului.
4. Analiza instanţei de recurs
Recursurile formulate sunt nefondate urmând a fi respinse pentru considerentele ce succed.
Instanţa de fond a soluţionat cauza respingând acţiunea reclamantului fără a intra în fondul acesteia şi fără să analizeze declaraţiile părţii făcute în mod expres în şedinţa publică din 17 aprilie 2009, declaraţii prin care instanţa a fost investită şi în raport de care trebuie să se pronunţe.
În mod corect instanţa de apel a constatat că nu s-a înregistrat nici o opunere expresă a pârâtului la extinderea şi modificarea acţiunii, situaţie în care art. 135 C. proc. civ. prevede expres că cererile formulate şi peste termenul prevăzut de art. 132 C. proc. civ., în înţelesul dat de art. 134 C. proc. civ., se vor judeca dacă amândouă părţile consimt să se judece împreună.
La termenul din 17 aprilie 2009 s-a consemnat în încheierea de şedinţă (fila 85 în dosarul Tribunalului) declaraţia reclamantului de precizare a acţiunii în sensul că solicită anularea dispoziţiei emise care nu i-a fost comunicată şi stabilirea măsurilor reparatorii.
Totodată s-a mai consemnat şi susţinerea reclamantului potrivit căreia de cinci ani locuieşte în str. T.V, în anul 2003 având o altă adresă.
La acel termen pârâţii nu au fost prezenţi, situaţie în care în mod corect instanţa a acordat un nou termen, la 15 mai 2009, solicitând pârâtei Primăria Municipiului Cluj-Napoca o copie a dosarului de soluţionare a notificării, acte transmise la dosar.
Nici la 15 mai 2009 când instanţa a acordat cuvântul în fond asupra cauzei pârâţii nu au fost prezenţi şi nici nu au trimis la dosar documente din care să rezulte opunerea acestora la modificarea acţiunii.
Pe cale de consecinţă, instanţa s-a pronunţat în cauză cu încălcarea dispoziţiilor art. 129 alin. (6) C. proc. civ. care instituie asupra judecătorilor obligaţia „de a hotărî în toate cazurile, numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii";.
Or, instanţa a luat act de precizarea acţiunii cu valoare de schimbare de obiect, precizare care a învestit-o legal, deşi era făcută peste termenul prevăzut de art. 132 C. proc. civ., neexistând opunerea pârâţilor, iar potrivit art. 129 alin. (6) C. proc. civ. instanţa era obligată să se pronunţe asupra cererii cu care fusese investită.
Neprocedând în condiţiile art. 129 C. proc. civ. la soluţionarea cererii precizatoare, instanţa a pronunţat o soluţie nelegală şi netemeinică, Curtea de apel sesizând în mod corect această nelegalitate care nu poate fi îndreptată decât prin măsura luată de instanţa de apel, desfiinţarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecarea cauzei, în raport de obiectul cererii, aşa cum a fost precizat de reclamant în şedinţa din 17 aprilie 2009.
Ca urmare, se impune rejudecarea cauzei cu reluarea discuţiei asupra excepţiilor invocate în raport însă de obiectul dedus judecăţii, potrivit precizărilor reclamantului.
Pe cale de consecinţă - văzând dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi constatând, pentru considerentele mai sus arătate, că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de motivul de recurs invocat (art. 304 pct. 9 C. proc. civ.) Înalta Curte a respins recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâţii Primarul Municipiului Cluj-Napoca şi Consiliul Local al Municipiului Cluj-Napoca împotriva Deciziei nr. 239/A din 8 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3242/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3245/2010. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
