ICCJ. Decizia nr. 3245/2010. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3245/2010
Dosar nr. 8863/97/2008
Şedinţa publică de la 25 mai 2010
Deliberând, asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, secţia civilă la data de 17 decembrie 2008, reclamantul P.I. a solicitat obligarea pârâtei Primăria municipiului Petroşani de a-i retroceda terenul în suprafaţă de 2966 mp situat în Petroşani, înscris în CF ";X"; Livezeni, evidenţiat pe numele antecesoarei sale, F.I.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Decretul de expropriere nr. 101/1986 a fost preluată din proprietatea antecesorului său P.P. suprafaţa de 5230 mp teren situat în Petroşani, înscris în CF ";X"; Livezeni, fără despăgubiri, în scopul realizării unui număr de 258 apartamente şi dotări comerciale „în zona noului stadion al municipiului Petroşani";, obiectiv ce nu s-a mai finalizat datorită Revoluţiei din 1989.
Reclamantul a mai arătat că, a solicitat în baza Legii nr. 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate după antecesoarea sa, inclusiv cu privire la acest teren, însă cererea a fost respinsă şi terenul în litigiu poate fi restituit în natură în condiţiile dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994, potrivit cărora dacă bunurile expropriate nu au fost utilizate în termen de 1 an potrivit scopului pentru care au fost expropriate, foştii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.
Tribunalul Hunedoara, secţia civilă, prin Sentinţa nr. 123 din 29 aprilie 2009, a respins acţiunea reclamantului, reţinând, în esenţă, că retrocedarea imobilului în condiţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, în condiţiile în care acesta este inclus în reglementarea Legii nr. 10/2001, este inadmisibilă potrivit Deciziei nr. 53/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţii Unite.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel reclamantul, susţinând că suprafaţa de 2966 mp solicitată pentru retrocedare nu a mai fost utilizată în scopul pentru care a fost expropriată şi a fost inclusă în anul 2001 de Consiliul Local în domeniul public şi folosită în prezent ca târg periodic. Terenul se încadrează în prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994 şi consideră că acţiunea sa este legală, chiar şi faţă de Decizia nr. 53/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţii Unite.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, prin Decizia nr. 138/A din 1 octombrie 2009, a respins ca nefondat apelul, reţinând în motivare că, Legea nr. 33/1994 care reglementează cadrul exproprierii pentru cauză de utilitate publică are un caracter general faţă de Legea nr. 10/2001, lege specială reparatorie în cazul imobilelor preluate abuziv de stat, inclusiv prin expropriere şi de imediată aplicare, situaţie în care prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu sunt aplicabile acţiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989 şi care au fost introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001. Numai persoanele exceptate de la procedura Legii nr. 10/2001, precum şi cele care din motive independente de voinţa lor nu au putut utiliza această procedură în termene legale, au deschisă în continuare calea acţiunii în revendicarea bunului litigios.
S-a mai arătat că, reclamantul nu a dovedit că s-ar încadra în categoria persoanelor exceptate de la procedura Legii nr. 10/2001 şi nici că ar fi existat motive independente de voinţa sa, care l-ar fi împiedicat să urmeze procedura legii speciale de retrocedare.
Împotriva acestei din urmă decizii, a exercitat calea de atac a recursului reclamantul P.I., invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi solicitând casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, în vederea administrării de probe.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că, opinia actuală a Primăriei Petroşani cu privire la terenul în discuţie este că „exproprierea şi-a atins scopul";, deoarece pe teren există „o platformă betonată pe care se desfăşoară târgul bisăptămânal";, deşi nu există nici un act normativ de expropriere a terenului pentru obiectivul „târg bisăptămânal";, refuzul fiind mai degrabă motivat de dorinţa primăriei de a exploata în folos propriu o proprietate privată cu privire la care nu deţine nici un act.
S-a mai susţinut că, în cauză, îşi găsesc aplicabilitatea dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 şi că, potrivit textului Deciziei nr. 53/2007 în mod evident prezenta acţiune în justiţie este admisibilă.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce succed:
Motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. a fost indicat numai formal, deoarece nu a fost dezvoltată nici o critică care să se circumscrise ipotezelor pe care acest motiv le reglementează - nemotivarea hotărârii atacate, motivarea contradictorie ori străină de natura pricinii.
Criticile formulate sunt susceptibile de încadrare în dispoziţiile cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi urmează a fi analizate ca atare.
Prin Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, s-a statuat, printre altele, cu privire la posibilitatea retrocedării către foştii proprietari a bunurilor imobile expropriate care nu au fost utilizate în termen de un an potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică (art. 35).
Prin Legea nr. 10/2001 s-a reglementat situaţia juridică a imobilelor preluate de stat în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, inclusiv a celor expropriate şi s-a statuat care sunt condiţiile în care aceste imobile pot fi retrocedate foştilor proprietari sau moştenitorilor lor, ori în cazul imposibilităţii restituirii, care sunt măsurile reparatorii care pot fi acordate (art. 11), precum şi procedura judiciară în cadrul căreia poate fi obţinută restituirea sau despăgubirea.
Cu alte cuvinte, prin Legea nr. 10/2001 s-a reglementat o procedură de reparaţie, de imediată aplicare, în folosul tuturor categoriilor de proprietari care au fost deposedaţi de stat în mod abuziv de bunuri imobile, inclusiv prin expropriere, în perioada de referinţă.
Prin Decizia nr. 53/2007, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în interesul legii şi a statuat că dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică se interpretează în sensul că: „aceste dispoziţii nu se aplică acţiunilor având ca obiect imobile expropriate în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, introduse după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001.";
Dezlegările date problemelor de drept prin deciziile pronunţate în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, potrivit dispoziţiilor art. 329 alin. (3) C. proc. civ., sunt obligatorii pentru toate instanţele judecătoreşti şi trebuie aplicate de judecători pentru a se asigura interpretarea şi aplicarea unitară a legii pe întreg teritoriul României, aplicarea lor neputând fi înlăturată pe cale de interpretare.
În fapt, în speţa dedusă judecăţii, imobilul a fost expropriat din patrimoniul autorului reclamantului prin Decretul de expropriere nr. 101/1986, adică anterior datei de 22 decembrie 1989 prevăzută de Legea nr. 10/2001, conform susţinerilor reclamantului, fără plata unei despăgubiri.
Pentru a obţine restituirea în natură a imobilului, care se pretinde că nu ar fi fost folosit în scopul pentru care a fost expropriat, sau, după caz, a unei despăgubiri corespunzătoare, reclamantul avea deschisă calea procedurii prevăzute de dispoziţiile art. 11 coroborat cu art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Or, reclamantul nu a făcut dovada că ar fi exceptat în vreun mod de la aplicarea Legii nr. 10/2001 sau dovada că din motive independente de voinţa sa nu a putut acţiona în termenele legale în procedura judiciară prevăzută de această lege specială de reparaţie.
Dimpotrivă, invocând caracterul abuziv al exproprierii, reclamantul a formulat, la data de 17 decembrie 2008, o cerere de retrocedare a terenului, întemeiată pe dispoziţiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, ignorând reglementarea specială instituită prin dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
O astfel de cerere nu mai poate fi însă soluţionată în procedura prevăzută de actul normativ invocat, care reglementează cadrul juridic general al exproprierilor pentru utilitate publică, astfel cum s-a statuat şi prin Decizia nr. 53/2007 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dată în aplicarea dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994.
Este de observat că soluţia se impune justificat şi de faptul că, referitor la exerciţiul aceluiaşi drept nu se poate accepta existenţa unui tratament juridic discriminatoriu cu privire la aceeaşi categorie de persoane care se adresează justiţiei şi care invocă împrejurări de fapt şi de drept similare, urmând acelaşi scop şi anume retrocedarea unor bunuri.
Astfel, nu este de admis ca în cadrul aceleiaşi categorii de persoane, anume cea a proprietarilor deposedaţi abuziv de stat de bunuri în perioada 06 martie 1945 - 22 decembrie 1989, unii să îşi poată valorifica drepturile numai în cadrul legii de reparaţie, iar alţii, cei deposedaţi prin expropriere în aceeaşi perioadă de timp, să poată acţiona în justiţie (inclusiv în ipoteza insuccesului în folosirea legii de reparaţie sau pasivităţii, cu consecinţa pierderii termenelor legale prevăzute de aceasta) şi pe cale separată, nelimitat şi în acelaşi scop, de a obţine retrocedarea imobilului, fapt care ar fi contrar şi principiului stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice.
Ca urmare, în speţă, absenţa despăgubirii se datorează culpei reclamantului care nu a acţionat în justiţie în scopul obţinerii restituirii bunului sau a unei despăgubiri în cadrul procedurilor clare şi coerente instituite prin dispoziţiile Legii nr. 10/2001.
În acest sens, este de reţinut şi faptul că dispoziţiile art. 1 din Protocolul nr. 1 adiţional la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu pot fi interpretare în sensul că persoanele pot să se adreseze justiţiei oricând şi în afara procedurilor legale instituite în scopul obţinerii protecţiei juridice pentru dreptul pretins încălcat şi nici în sensul că acestea ar fi de natură să restrângă libertatea statelor contractante de a alege condiţiile în care acceptă să restituie bunurile ce le-au fost transferate mai înainte ca ele să ratifice Convenţia.
Mai mult, în aplicarea art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, analizarea condiţiilor privind exerciţiul unui anumit drept este subsecventă dreptului de a se adresa unui tribunal, în conformitate cu procedurile legale instituite de stat prin norme de drept, care sub aspectul analizat, sunt explicite, accesibile şi previzibile.
Faţă de cele ce preced, recursul va fi respins în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P.l. împotriva Deciziei nr. 138/A din 1 octombrie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3244/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3246/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
