ICCJ. Decizia nr. 3242/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3242/2010
Dosar nr. 2612/114/2008
Şedinţa publică din 25 mai 2010
Deliberând, asupra recursului de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2612 din 7 iulie 2008, reclamantul R.S.G., în calitate de moştenitor al defunctului său tată, I.S., zis şi R., a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Buzău se constate refuzul acesteia de a-i soluţiona notificarea formulată în baza lilO, acţiune precizată în sensul că este vorba de o plângere formulată în temeiul lilO ca urmare a refuzului Municipiului Buzău prin Primar de a-i soluţiona notificarea ce avea ca obiect imobilul casă şi teren aferent în suprafaţă de 2830 mp, cât şi imobilul casă construit de autorul său, compus din 2 camere, 1 hol, o bucătărie separată şi anexe gospodăreşti ce au fost de asemenea preluate şi demolate în vara anului 1976 fără niciun temei.
Reclamantul a arătat că, primind notificarea, pârâtul era obligat, conform art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, să-i răspundă printr-o dispoziţie motivată cu privire la cererea sa şi să înainteze dosarul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor conform Legii nr. 247/2005, lucru pe care nu l-a făcut.
Prin Sentinţa civilă nr. 360 din 1 aprilie 2009 Tribunalul Buzău a admis cererea formulată de reclamantul R.G. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Buzău, prin Primar, astfel cum a fost precizată.
A obligat pârâtul să emită dispoziţie motivată privind modul de soluţionare a cererii de restituire formulată în baza Legii nr. 10/2001 având ca obiect imobilul constituit din construcţie din chirpici şi acoperită cu carton, în suprafaţă de 17 mp, format dintr-o cameră şi un antreu şi terenul aferent acesteia în suprafaţă de 2830 mp, imobil situat în fosta comună Simileasca, judeţul Buzău.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie prin Decizia nr. 188 din 10 noiembrie 2009 a admis apelul declarat de pârâtul municipiul Buzău, a schimbat în parte sentinţa în sensul că dispoziţia va fi emisă numai pentru construcţia în suprafaţă de 17 mp, formată dintr-o cameră în suprafaţă de 3,5/3,5 mp şi un antreu de 3,5/2 mp, din chirpici şi acoperit cu carton, nu şi pentru teren pentru motivele ce urmează.
Intimatul-reclamant a formulat două notificări potrivit procedurii reglementate de Legea nr. 10/2001, acestea fiind adresate apelantei-pârâte. Astfel, prin Notificarea nr. 2325 din 13 aprilie 2001 reclamantul a solicitat restituirea unui teren în suprafaţă de 2830 mp pe care l-a deţinut autorul său I.S., zis şi R., teren expropriat pentru construirea fostei Fabrici de Mase Plastice Buzău.
Întrucât această suprafaţă a fost identificată de apelanta-pârâtă ca fiind pe actualul amplasament al SC R. SA Buzău, conform art. Pentru că deţinător al acestui teren este o societate comercială privatizată, cu adresele nr. 9651 din 7 aug. 2001 şi respectiv 26703 din 28 ianuarie 2002, primăria a trimis această notificare atât la societatea deţinătoare a terenului (pentru competentă soluţionare, în temeiul prevederilor fostului art. 20, în prezent art. 21 din Legea nr. 10/2001) cât şi la AVAS (fostul APPAPS), conform prevederilor fostului art. 27, în prezent art. 29 din Legea 10/2001. Atât SC R. cât şi AVAS, au emis decizii prin care au soluţionat notificările ce le-au fost adresate de reclamant sau le-a fost transmise de primărie, iar reclamantul a aceste decizii, fiind date hotărâri definitive şi irevocabile cu privire la acest teren.
Cea de a doua Notificare formulată de intimatul-reclamant nr. 827 din 9 noiembrie 2001, priveşte restituirea în natură a unui teren în zona întreprinderii „F.";, parcelă de pământ care avea 9 m la stradă şi 38 m în lungime şi pe care reclamantul a pretins că autorul său - I.S. zis şi R. - ar fi primit-o în schimbul terenului expropriat pentru Fabrica de Mase Plastice Buzău şi pe care a construit o casă în care au stat până în anul 1976, când casa le-a fost demolată.
În condiţiile în care pentru terenul de 2830 mp pe care l-a deţinut autorul său I.S., zis şi R., teren expropriat pentru construirea fostei Fabrici de Mase Plastice Buzău, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la filele 10 - 11 dosar fond, SC R. unitate deţinătoare şi AVAS au emis dispoziţii,dat fiind că intimatul-reclamant nu a făcut dovada susţinerilor sale în sensul că în schimbul terenului din zona Fabricii de Mase Plastice autorii săi ar fi primit teren în proprietate în zona întreprinderii „F.";, în suprafaţă de 9/38 mp (date care identifică,în fapt,numărul parcelei pe care se află terenul expropriat de 2830 mp),reiese că în mod eronat în baza art. 25 din Legea nr. 10/2001 potrivit căruia în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 23, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură, prima instanţă a obligat pe pârâtă să emită dispoziţie motivată privind modul de soluţionare a cererii de restituire formulată în baza Legii nr. 10/2001 atât pentru construcţia din chirpici şi acoperită cu carton, în suprafaţă construită de 17 mp, format dintr-o cameră şi un antreu, cât şi pentru terenul aferent acesteia în suprafaţă de 2830 mp, imobil situat în fosta comună Simileasca, judeţul Buzău.
Împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul.
Prin considerentele recursului se evocă istoricul preluării imobilului notificat, cu menţiunea că terenul a fost vândut de primărie, că recurentul locuieşte cu chirie împreună cu cei 4 copii ai săi, pe care îi întreţine din pensia sa deoarece niciunul dintre ei nu are serviciu.
Înalta Curte, va constata nulitatea recursului pentru argumentele ce succed.
Declararea recursului trebuie să fie însoţită şi o motivare corespunzătoare a lui, în sensul arătării cu claritate a acelor critici care, circumscrise motivelor de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., sunt de natură a învedera nelegalitatea hotărârii atacate.
Recurentul s-a rezumat în recursul său la expunerea unei succesiuni de fapte şi afirmaţii pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanţa pe care acestea o prezintă pentru cazurile limitativ prevăzute de lege, care permit analiza hotărârii date în apel, astfel încât devine aplicabilă sancţiunea nulităţii recursului conform art. 306 alin. (3) C. proc. civ. raportat la art. 303 alin. (1) şi (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul formulat de reclamantul R.G. împotriva Deciziei nr. 188 din data de 10 noiembrie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3241/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3244/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
