ICCJ. Decizia nr. 3304/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3304/2010
Dosar nr. 3061/112/2005
Şedinţa publică din 27 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 783/F din 27 noiembrie 2008, Tribunalul Bistriţa-Năsăud a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii M.M. şi M.J., în contradictoriu cu pârâţii Primarul municipiului Bistriţa şi Municipiul Bistriţa, prin primar, şi, în consecinţă, a anulat Dispoziţia nr. 1790 din 2 iunie 2005 emisă de Primarul municipiului Bistriţa, pe care l-a obligat să emită o nouă dispoziţie prin care să propună acordarea măsurilor reparatorii în favoarea reclamanţilor, prin echivalent, constând în despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilele casă de piatră acoperită cu ţiglă, compusă din trei camere, o bucătărie, o cămară, un coridor, o pivniţă şi teren de 1615 mp, înscrise în c.f. xxx Bistriţa nr. top yyy/5.
A fost respins capătul de cerere având ca obiect restituirea bunurilor în natură, ca neîntemeiat.
Au fost obligaţi pârâţii să achite reclamanţilor suma de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin Dispoziţia nr. 1790 emisă de Primarul municipiului Bistriţa la 2 iunie 2005 s-au respins cererile petenţilor M.M. şi M.I. pentru restituirea în natură a imobilului casă şi teren situat în Bistriţa, str. T., c.f. xxx nr. top yyy/5/1, cu motivarea că, în prezent, casa există, este vândută în temeiul Legii nr. 112/1995 fostului chiriaş, care mai deţine o parte din terenul aferent, grădina, o altă parte din teren este ocupată de blocul de locuinţe O2 de pe strada A., parcări, alei, iar conform datelor înscrise în cartea funciară xxx, sub B 12, trecerea imobilului în proprietatea Statului Român s-a făcut cu titlu de donaţie, "conform declaraţiei - ofertă autentică nr. 1254/1972" .
Prin dispoziţie, solicitarea petenţilor s-a respins pe considerentul că preluarea nu a fost abuzivă şi imobilul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, deoarece petenţii nu au depus până la data de 14 mai 2003 o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă prin care să se fi admis acţiunea în anularea sau în constatarea nulităţii donaţiei.
Prin încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din 21 decembrie 2006, tribunalul a respins excepţia tardivităţii introducerii acţiunii invocată de pârâţi.
S-a mai reţinut că imobilele au aparţinut soţilor M.I. şi C., care le-au cumpărat de la F.L. în anul 1961, iar ulterior, în anul 1972, dreptul de proprietate s-a înscris sub B12 în favoarea Statului Român, cu titlu de donaţie, şi în administrarea Întreprinderii de gospodărie comunală şi locativă Bistriţa, reclamanţii fiind descendenţii foştilor proprietari tabulari.
Prin Decizia civilă nr. 318/A/2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 3060/112/2005 s-a admis apelul declarat de reclamanţii M.M. şi M.J. împotriva Sentinţei civile nr. 116/F/2007 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, s-a schimbat în tot hotărârea primei instanţe, s-a admis acţiunea promovată de reclamanţi şi s-a constatat nulitatea absolută a donaţiei consimţite de antecesorii apelanţilor în beneficiul Statului Român asupra imobilelor, decizie rămasă irevocabilă prin respingerea recursului declarat de Municipiul Bistriţa, ca tardiv (Decizia nr. 3195 din 12 iunie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie).
Tribunalul a reţinut că imobilele se încadrează, prin urmare, în categoria celor prevăzute la art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001, iar imposibilitatea exhibării hotărârii judecătoreşti în faza administrativă prealabilă nu reprezintă un impediment pentru reparaţie, deoarece dovezile se pot produce inclusiv în faza controlului judecătoresc declanşat împotriva dispoziţiei mai ales că, în concret, acestea au impus un demers judiciar distinct.
Prin Decizia civilă nr. 229/A din 7 octombrie 2009, Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanţi, precum şi cel declarat de pârâţi, menţinând sentinţa pronunţată de prima instanţă.
Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reţinut că, în mod corect prima instanţă a respins excepţia tardivităţii plângerii, pe motiv că actele depuse de pârâţi în probaţiune emanau de la ei, nefiind semnate de reclamanţi, pentru a face dovada comunicării.
Referitor la verificarea dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 10/2001, s-a constatat că în apel au fost depuse declaraţiile autentificate în sensul că reclamanţii nu au încasat astfel de despăgubiri.
În ceea ce priveşte apelul reclamanţilor, vizând posibilitatea restituirii unei porţiuni de teren în natură, s-a reţinut că, potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în apel de ing. expert P.I., rezultă că nu există teren liber ce poate fi restituit în natură.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termen legal, pârâţii Primarul municipiului Bistriţa şi Municipiul Bistriţa, prin primar, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care au arătat că decizia atacată este nelegală, fiind încălcate dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în sensul că în mod greşit a fost respinsă excepţia tardivităţii contestaţiei.
Astfel, s-a susţinut că reclamanţii nu au respectat termenul legal de formulare a contestaţiei împotriva dispoziţiei de soluţionare a notificării şi că aceştia aveau cunoştinţă de conţinutul dispoziţiei, care le-a fost comunicată, în mod greşit instanţa de apel reţinând că, în probaţiune, ar exista numai documente ce emană de la emitentul dispoziţiei sau unitatea deţinătoare.
Examinând criticile formulate de pârâţii recurenţi, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, "decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare".
În speţă, dispoziţia atacată a fost emisă de Primarul municipiului Bistriţa la data de 2 iunie 2005, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 22 septembrie 2005.
Recurenţii au susţinut că dispoziţia a fost comunicată reclamanţilor intimaţi la data de 14 iunie 2005, înaintată de către oficiul poştal, potrivit borderoului ce conţine corespondenţa expediată pentru Primăria municipiului Bistriţa la data de 15 iunie 2005.
Faţă de aceste împrejurări se constată că, în mod corect atât instanţa de apel, cât şi instanţa de fond, au apreciat că 14 iunie 2005 reprezintă data de ieşire a actului din evidenţele unităţii deţinătoare, iar borderoul de corespondenţă din 15 iunie 2005 atestă doar expedierea poştală a scrisorii ce conţinea dispoziţia, fără însă a se demonstra confirmarea primirii dispoziţiei, care este momentul de la care începe să curgă termenul procedural legal.
De asemenea, se constată că nici corespondenţa purtată de părţi nu poate suplini cerinţa legală a comunicării dispoziţiei, care nu poate fi dedusă indirect din probe extrinseci.
În această situaţie, rezultă că recurenţii - pârâţi nu au putut face dovada certă a datei la care s-a comunicat intimaţilor-reclamanţi dispoziţia contestată, iar în materia decăderilor din drepturile de a exercita calea de atac prevăzută de lege, a formula o contestaţie sau orice altă cerere nu se poate opera decât cu date precise, certe, fiind de principiu că acestea trebuie considerate în termen câtă vreme nu se face dovada contrară concludentă.
Faţă de considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâţii Primarul municipiului Bistriţa şi Municipiul Bistriţa, prin primar, împotriva Deciziei nr. 229/A din 7 octombrie 2009 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3308/2010. Civil. Pretenţii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3306/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
