ICCJ. Decizia nr. 3306/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3306/2010
Dosar nr. 1792/91/2007
Şedinţa publică din 27 mai 2010
Asupra recursului civil de faţă,
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 432 din 10 iunie 2008, Tribunalul Vrancea, secţia civilă, a respins excepţia prematurităţii acţiunii şi a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta A.T.C. în contradictoriu cu Primăria Panciu.
A dispus restituirea în natură, prin compensare, a suprafeţelor de 7425 mp teren situat în Panciu, lângă P., 590 mp intravilan Panciu T16, P1618, 7.883 mp situat în Panciu, str. I.
Prin încheierea din cameră de consiliu din 26 iunie 2008, Tribunalul Vrancea a dispus îndreptarea erorii materiale din dispozitivul sentinţei, în sensul înscrierii suprafeţei de 5.904 mp în loc de 590 mp.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că cererea reclamantei nu este prematură, deoarece pârâta nu a răspuns notificării transmise în termen şi că problema calităţii de persoană îndreptăţită a reclamantei a fost soluţionată prin sentinţele civile nr. 431, 464, 495, 508 şi 509/2006 ale Tribunalului Vrancea, rămase definitive şi devenite irevocabile.
Tribunalul a mai constatat că identificarea vechiului amplasament este greu de stabilit în lipsa unui document topografic, iar reclamanta nu a pus la dispoziţie suficiente acte de identificare, astfel încât a luat în calcul suprafeţele de teren pe care comisia de specialitate le-a pus la dispoziţie.
Prin Decizia nr. 21A din 19 ianuarie 2009, Curtea de Apel Galaţi, secţia civilă, a admis apelul declarat de Primăria oraşului Panciu împotriva sentinţei, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a dispus acordarea de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru suprafaţa de 11.416 mp teren intravilan pe raza oraşului Panciu.
Instanţa de apel a reţinut că dreptul de proprietate al autorului reclamantei este dovedit pentru suprafaţa de teren de cel mult 11.416 mp şi nu pentru 21.212 mp, aşa cum a reţinut instanţa de fond.
Instanţa de apel a mai constatat că amplasamentul terenului solicitat nu a putut fi identificat, situaţie în care sunt aplicabile dispoziţiile art. 28 din Legea nr. 10/2001.
Cât priveşte suprafeţele de teren atribuite în compensare, instanţa de apel a constatat că acestea au fost luate de pe lista analitică a primăriei şi nu de pe lista anexă, întocmită conform art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 şi că sunt ocupate de construcţii.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că decizia este nelegală, deoarece a reţinut în mod greşit că a făcut dovada dreptului de proprietate doar pentru suprafaţa de teren de 11.416 mp, în condiţiile în care înscrisurile aflate la dosar dovedesc că autorul ei a avut în proprietate 21.212 mp teren.
Recurenta a mai arătat că instanţa de apel a respins în mod greşit măsura compensării, deoarece suprafeţele de teren au fost oferite în compensare de pârâta însăşi.
În ceea ce priveşte încadrarea în drept a recursului declarat, se constată că doar criticile privind greşita înlăturare a măsurii compensării permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Criticile privind întinderea suprafeţei de teren ce a aparţinut autorilor reclamantei nu sunt critici de legalitate, ci de temeinicie, deoarece se referă la modul în care instanţa de apel a făcut aprecierea probelor administrate în cauză.
Or, după abrogarea dispoziţiilor art. 304 pct. 11 C. proc. civ., aprecierea probelor nu poate face obiect de analiză în recurs.
De altfel, reclamanta, în afara certificatului fiscal din anul 1949 şi a înscrisului din 2 iulie 1934, nu a mai depus alte acte care să ateste dreptul de proprietate al autorilor săi, iar constatările instanţei de apel sunt în conformitate cu cele două înscrisuri menţionate, deoarece au avut în vedere atât imobilele ce aparţineau lui A.V., cât şi cele ce aparţineau lui A.G.
În ceea ce priveşte criticile care permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., acestea sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Prin cererea completatoare, formulată la data de 16 octombrie 2007 la instanţa de fond, reclamanta a solicitat să i se acorde în compensare alte bunuri şi servicii, în echivalent valoric cu terenul ce a aparţinut autorilor săi.
Urmare acestei cereri, tribunalul a pus în vedere pârâtei să depună la dosar lista cu imobile disponibile, iar Primăria Panciu s-a conformat dispoziţiilor instanţei depunând la dosar lista cu imobilele ce urmează a fi restituite în baza Legii nr. 10/2001, dar şi lista analitică a imobilelor aflate în domeniul public al localităţii.
Instanţa de apel a înlăturat măsura compensării, constatând că imobilele atribuite în compensare au fost selectate din lista analitică şi nu din lista alcătuită potrivit art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, republicată.
La dosar, însă, nu se află nici o dovadă din care să rezulte că primăria ar fi depus lista pe care avea obligaţia să o întocmească conform dispoziţiilor legale, iar instanţa nu a făcut verificări cu privire la imobilele din lista pe care primăria a înaintat-o în urma dispoziţiilor instanţei.
De altfel, pe parcursul judecăţii în primă instanţă, pârâta a întreţinut o stare de confuzie cu privire la imobilele disponibile şi a depus la dosar tot felul de liste, fără a indica cu precizie ce anume conţin ele.
Se constată, aşadar, că circumstanţele cauzei nu au fost pe deplin stabilite în ceea ce priveşte posibilitatea acordării măsurii compensării, prioritară faţă de măsura acordării de despăgubiri în echivalent, astfel încât se impune casarea deciziei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi curţi de apel.
La rejudecare se va verifica, prin toate mijloacele de probă, inclusiv prin efectuarea unei noi expertize, dacă pârâta s-a conformat obligaţiilor impuse de art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, republicată, de a publica şi actualiza periodic lista cu imobilele disponibile, dacă există imobile disponibile, care ar putea fi atribuite în compensare şi se va analiza situaţia imobilelor menţionate în lista depusă de pârâtă la instanţa de fond privind imobilele ce ar putea fi date în compensare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta A.T.C. împotriva Deciziei nr. 21A din 19 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3304/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3011/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
