ICCJ. Decizia nr. 3308/2010. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3308/2010
Dosar nr. 9960/3/2008
Şedinţa publică din 27 mai 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 9960/3/2008, la 10 martie 2008, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, reclamanţii S.C. şi S.S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Municipiul Bucureşti, prin primarul general şi SC A. SA, obligarea pârâţilor în solidar la plata sumei de 300.000 euro, echivalentul a 1.050.000 RON, reprezentând valoarea de circulaţie a imobilului situat în Bucureşti, b-dul D., sector 2, pentru evicţiune totală, restituirea preţului actualizat la nivelul ratei inflaţiei, precum şi plata sumei de 70.000 lei noi reprezentând sporul de valoare adus imobilului prin lucrări necesare şi utile, cu cheltuieli de judecată.
Prin Sentinţa civilă nr. 451 din 30 martie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor SC A. SA, Municipiul Bucureşti, prin primarul general şi Ministerul Finanţelor Publice, şi a respins, pe cale de consecinţă, cererea principală în contradictoriu cu aceşti pârâţi ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă; a respins, ca neîntemeiată, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice; a admis în parte cererea principală şi a obligat pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice la plata către reclamanţi a sumei de 1.022.284 RON, reprezentând valoarea de circulaţie a imobilului situat în Bucureşti, b-dul D., sector 2, precum şi la plata sumei de 2.800 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorarii de expertiză şi onorariu de avocat.
Prin Decizia nr. 534/A din 28 octombrie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a respins, ca tardiv, apelul declarat de apelantul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice şi a obligat apelantul la 1.200 RON cheltuieli de judecată către intimaţii-reclamanţi, reţinând următoarele:
Conform art. 284 alin. (1) C. proc. civ., termenul de apel este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
În speţă, hotărârea apelată a fost comunicată Statului Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, la data de 16 iulie 2009, conform dovezii aflate la dosar fond, astfel că termenul de apel se împlinea la 1 august 2009, într-o zi de sâmbătă, fiind prorogat până luni, 3 august 2009.
S-a conchis, că apelul declarat la 4 august 2009 este tardiv formulat şi că nu se poate lua în considerare adresa depusă de apelant la data de 20 octombrie 2009 emisă de Oficiul poştal Bucureşti 37, prin care se confirma că cererea de apel ar fi fost "expediată către Tribunalul Bucureşti cu recomandată în data de 31 iulie 2009", întrucât la dosarul cauzei nu este depus niciun plic, ceea ce înseamnă că apelul nu a fost expediat prin poştă, iar, pe de altă parte, nu există posibilitatea verificării conţinutului corespondenţei efectuate în data de 31 iulie 2009, pentru a se stabili dacă este vorba despre apelul ce se susţine că a fost expediat în prezentul dosar.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor formulate, recurentul-pârât a arătat că, în mod greşit, instanţa de apel a respins apelul declarat de acesta ca tardiv, în condiţiile în care a depus la dosarul cauzei dovada expedierii prin poştă a apelului formulat la 31 iulie 2009, respectiv Adresa nr. 2316 din 15 octombrie 2009 emisă de Compania Naţională Poşta Română,pe care instanţa nu a luat-o, greşit, în considerare, cu motivarea că la dosarul cauzei nu există niciun plic.
Or, simpla inexistenţă a plicului la dosarul cauzei nu echivalează cu neexpedierea acestui apel prin poştă, în condiţiile în care s-a făcut dovada depunerii acestuia în termenul legal de declarare a apelului, la 31 iulie 2009, prin poştă.
Cu ocazia dezbaterilor, reprezentantul recurentului-pârât, consilier juridic C.V. a susţinut că înţelege să invoce un motiv de recurs de ordine publică, respectiv necomunicarea hotărârii primei instanţe la sediul procesual ales, astfel cum a fost indicat la dosarul primei instanţe.
Criticile formulate de către recurentul-pârât Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, în termenul legal prevăzut de art. 301 C. proc. civ., permit încadrarea în art. 304 pct. 5 C. proc. civ., de către instanţă, în condiţiile art. 306 (3) C. proc. civ., astfel că excepţia nulităţii recursului invocată de intimaţii-reclamanţi, este nefondată, şi, examinând decizia recurată în limitele acestui motiv de recurs, se constată următoarele:
Deşi nu a indicat expres, prin motivele de recurs formulate în termen, recurentul-pârât, arătând că "în mod greşit instanţa de apel a respins ca tardiv apelul declarat de acesta" faţă de actele depuse la dosar prin care a făcut dovada expedierii prin poştă a apelului, invocă nelegalitatea deciziei recurate în raport de prevederile art. 104 şi art. 284 (1) C. proc. civ.
Potrivit art. 104 C. proc. civ., "actele de procedură trimise prin poştă instanţelor judecătoreşti se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poştal înainte de împlinirea lui".
În speţă, recurentul-pârât nu a făcut dovada predării recomandat, la oficiul poştal, a cererii de apel, pe de o parte, iar, pe de altă parte, prin Adresa nr. 2316 din 15 octombrie 2009 emisă de Oficiul poştal Bucureşti 37, nu s-a făcut dovada că prin Recomandata nr. 91 din 31 iulie 2009 s-a expediat, către Tribunalul Bucureşti, cererea de apel formulată de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
Mai mult, la dosarul cauzei nu există plicul cu care ar fi fost expediată cererea de apel.
Prin urmare, cu respectarea dispoziţiilor art. 104 C. proc. civ., instanţa de apel a constatat corect că nu poate reţine că apelul ar fi fost expediat prin poştă la 31 iulie 2009, astfel că, legal, s-a constatat că apelul declarat la 4 august 2009, cu depăşirea termenului prevăzut de art. 284 (1) C. proc. civ., este tardiv.
În ceea ce priveşte susţinerea reprezentantei recurentului-pârât, cu ocazia dezbaterilor, în sensul că înţelege să invoce un motiv de recurs de ordine publică, respectiv necomunicarea hotărârii primei instanţe la sediul procesual ales, astfel cum a fost indicat la dosarul primei instanţe, se constată următoarele:
Potrivit art. 306(2) C. proc. civ., motivele de ordine publică pot fi invocate şi din oficiu de instanţa de recurs, care este însă obligată să le pună în dezbaterea părţilor, iar potrivit alin. (1) al aceluiaşi text de lege "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin. (2)" .
Din coroborarea acestor dispoziţii legale, rezultă că motivele de ordine publică pot fi ridicate oricând de către părţi sau instanţă, din oficiu, deci şi după expirarea termenului de motivare a recursului, iar aceasta din urmă este obligată să le analizeze, după punerea lor în dezbaterea părţilor.
Excepţia necomunicării sentinţei apelate la domiciliul procesual ales, ca act procesual, reprezintă o nulitate relativă în sensul art. 105 (2) C. proc. civ., şi nu poate fi invocată decât de partea pretins vătămată, în termenul prevăzut de art. 108 (3) C. proc. civ., pe de o parte, iar pe de altă parte, alegerea de domiciliu se face potrivit art. 93 C. proc. civ.
În speţă, calitatea de pârâţi au avut atât Ministerul Finanţelor Publice, cât şi Statul Român, reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, iar, potrivit adresei de la dosar fond, alegerea sediului procesual s-a făcut de către Ministerul Finanţelor Publice, prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a municipiului Bucureşti, în calitate de parte şi nu de reprezentant al pârâtului Statul Român.
Prin urmare, recurentul-pârât nu se poate prevala de prevederile art. 88 (2) C. proc. civ., privind nulitatea comunicării sentinţei apelate, determinată de faptul că aceasta nu s-ar fi făcut la domiciliul ales, în condiţiile art. 88 (1) pct. 4 C. proc. civ., deoarece pârâtul nu şi-a ales în cursul judecăţii în primă instanţă un domiciliu procesual, la care să fie citat şi unde să i se fi comunicat toate actele de procedură, pe de o parte, iar, pe de altă parte, nulitatea invocată, în măsura în care recurentul-pârât şi-ar fi ales un domiciliu procesual, iar hotărârea apelată nu ar fi fost comunicată la acesta, este relativă şi nu putea fi invocată peste termenul de motivare a recursului.
Pentru considerentele expuse, instanţa va respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimaţii-reclamanţi şi, potrivit art. 312 (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimaţii-reclamanţi.
Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, împotriva Deciziei nr. 534 A din 28 octombrie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3310/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3304/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
