ICCJ. Decizia nr. 3409/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3409/2010
Dosar nr. 6448/1/2009
Şedinţa publică din 1 iunie 2010
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, a reţinut următoarele:
1. Hotărârea instanţei de apel
Prin decizia nr. 107 din 29 mai 2009, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a admis apelul declarat de reclamanta L.I. împotriva sentinţei civile nr. 360 din 14 martie 2003 a Tribunalului Vaslui. A schimbat în parte sentinţa în sensul că a admis în parte cererea petentei L.I. şi a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 2467,712 m.p. teren situat în Vaslui, str. Ş.M. A fost menţinută dispoziţia din 18 iunie 2001 emisă de Primarul Municipiului Vaslui în ceea ce priveşte acordarea de măsuri reparatorii în echivalent valoric pentru construcţia demolată şi diferenţa de teren nerestituită în natură în Vaslui, str. Ş.M. A fost înlăturată din sentinţă dispoziţia privind menţionarea modalităţii concrete de reparare prin echivalent ţinându-se cont de posibilităţile locale şi opţiunile persoanei îndreptăţite. Au fost menţinute dispoziţiile sentinţei privind precizarea valorii imobilelor în ofertele de restituire prin echivalent bănesc. Au fost respinse apelurile declarate de B.L., M.V. şi L.V.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut faptul că, în limita învestirii, a indicaţiilor obligatorii ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a principiului că exercitarea unei căi de atac nu poate crea o situaţie mai grea celui care a promovat-o, în rejudecare este sesizată numai cu împrejurări şi motive de natură a stabili dacă 3490 m.p. pot fi restituiţi în natură.
Opinia expertului cu privire la suprafaţa totală ce poate fi retrocedată, a terenului liber de construcţii, nu se coroborează cu probele administrate în cauză şi destinaţia actuală a terenului.
Este liberă de construcţii în sensul dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001 suprafaţa de 2467,712 m.p. identificată în planul anexă 5 al raportului de expertiză. Celelalte suprafeţe de teren sunt supuse unor amenajări destinate a servi nevoilor comunităţii, destinaţia actuală fiind de parcări amenajate, căi de acces, teren aferent şi ocupat de blocuri de locuit, amenajări subterane, conducte de canalizare.
Apelul declarat de B.L., M.V. şi L.V. a fost respins pentru că aceste persoane nu au formulat notificare şi nu sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii.
2. Recursurile
2.1. Recursul reclamanţilor - motive
Reclamanţii au declarat recurs, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 6 şi 8 C. proc. civ., criticile vizând următoarele aspecte:
Instanţa de apel a dat mai mult pârâtului, astfel că din suprafaţa iniţială de 3490 m.p. le-a dat reclamanţilor 2467,71 m.p. diferenţa rămânând în administrarea U.A.T. Vaslui.
Instanţa de apel a făcut referire la H.G. nr. 1250/2007, care precizează ce terenuri pot fi restituite în natură, omiţând că în perioada 2003-2007 cauza s-a aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Instanţa de recurs a interpretat greşit actul dedus judecăţii şi a admis recursul pârâtului care a susţinut că pe cele 3490 m.p. teren ar exista unele amenajări care ar face terenul imposibil de restituit, însă această afirmaţie nu a fost susţinută de nicio probă. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost indusă în eroare şi a cerut să se facă verificări numai cu privire la situaţia terenului de 3490 m.p. din str. Ş.M., în sensul verificării existenţei sau nu a amenajărilor invocate în recurs. Sub acest aspect instanţa de apel a interpretat greşit indicaţiile instanţei de recurs.
Garajele nu intră în categoria construcţiilor definitive chiar dacă sunt din beton şi ar avea autorizaţie de construire, însă acestea au fost acordate după ce autorul reclamanţilor a revendicat terenul.
Utilităţile subterane, chiar dacă ar exista, au fost construite după anul 2005, în timp ce dosarul se afla în recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Referitor la construcţiile supraterane, în special parcarea pentru Tribunalul Vaslui, instanţa de apel a interpretat greşit dovezile depuse de pârât.
2.2. Recursul pârâtului - motive
Primarul municipiului Vaslui a declarat recurs, motivat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C proc. civ., prin care a formulat următoarele critici:
Instanţa de apel a dispus în mod eronat restituirea suprafeţei de 512,720 m.p. teren care nu a aparţinut autorilor reclamanţilor.
Aşa cum rezultă din răspunsurile operatorilor de utilităţi publice, pe latura delimitată de punctele 5-6 din anexa 5 a expertizei se află reţele edilitare (conducte de canalizare, cabluri electrice şi de telefonie), astfel încât restituirea în natură a acestei suprafeţe apare ca imposibilă.
Prin decizia recurată s-a dispus şi calcularea valorii pentru diferenţa de teren care nu poate fi restituită în natură însă, aşa cum prevede Legea nr. 247/2005 calcularea valorii se stabileşte de către experţi evaluatori desemnaţi în mod aleatoriu de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
2.3. Întâmpinarea
Reclamanţii au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului declarat de pârât arătând, în esenţă, faptul că toate legile reparatorii recomandă cu prioritate restituirea în natură pe vechile amplasamente şi nu împovărarea bugetului, decât în ocazii excepţionale.
2.4. Analiza făcută de instanţa de recurs
Recursul declarat de reclamanţi nu este întemeiat şi va fi respins pentru următoarele considerente:
Instanţa de apel nu a acordat mai mult decât „a cerut" pârâtul în apel, pentru că în lipsa unei cereri prin care să fie dedusă judecăţii o pretenţie concretă, împrejurarea că s-a admis în parte cererea reclamanţilor nu înseamnă că pârâtului i s-a acordat „mai mult", astfel încât să fie îndeplinite cerinţele art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Faptul că instanţa de apel şi-a întemeiat soluţia pe H.G. nr. 250/2007 care a fost adoptată în cursul judecăţii pricinii în recurs nu atrage nelegalitatea soluţiei adoptate în privinţa părţii de teren considerată a nu fi restituibilă în natură, câtă vreme şi Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 anterioare - aprobate prin H.G. nr. 614/2001 şi H.G. nr. 498/2003 - cuprindeau dispoziţii care reglementau situaţiile în care se putea dispune restituirea în natură.
Pe de altă parte, deşi reclamanţii şi-au motivat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 C. proc. civ., criticile formulate au vizat nerespectarea hotărârii de casare, astfel încât în temeiul art. 306 alin. (3) C. proc. civ. s-a analizat dacă instanţa de trimitere a nesocotit hotărârea instanţei de recurs asupra necesităţii administrării unor probe, ceea ce constituie motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Prin decizia nr. 1073 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a impus ca în fond după casare să se stabilească dacă terenul în litigiu poate fi restituit sau nu în natură „scop în care vor fi administrate toate probele considerate de instanţă a întruni cerinţele art. 167 C. proc. civ., inclusiv suplimentarea sau refacerea expertizei tehnice judiciare".
Din verificarea modului în care s-a desfăşurat judecata în apel după casarea cu trimitere s-a constatat faptul că, în respectarea dispoziţiilor art. 315 C. proc. civ., a fost refăcut raportul de expertiză, au fost încuviinţate obiecţiuni, s-a administrat proba cu înscrisuri noi.
Dacă, analizând tot acest material probatoriu, instanţa a ajuns la concluzia exprimată în soluţia reţinută prin dispozitiv nu înseamnă că au fost săvârşite acte de procedură cu neobservarea formelor legale, de natură a produce o vătămare procesuală care să poată fi înlăturată numai prin anularea hotărârii. Aşadar, nu poate fi admisă critica întemeiată pe art. 304 pct. 5 C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul reclamanţilor va fi respins ca nefondat.
Recursul declarat de către pârât este întemeiat.
În primul rând, este de arătat că faptul că instanţa de apel a respins administrarea unor dovezi solicitate de o parte nu poate constitui o critică de natură a fi formulată în recurs, etapă procesuală în care pot fi analizate numai aspecte privitoare la legalitatea hotărârii, potrivit art. 304 C. proc. civ., iar nu şi aspecte de netemeinicie.
Cât priveşte restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 512,720 m.p., din înscrisurile administrate în etapa apelului - emise de SC T. Vaslui SA, SC G. Vaslui S.A., Departamentul Centrul de Telecomunicaţii din cadrul Primăriei Vaslui - rezultă că această suprafaţă de teren este străbătută de cabluri subterane, reţele de apă şi canalizare, conducte termice ce alimentează mai multe blocuri de locuinţe.
În aceste condiţii, stabilind situaţia de fapt din litigiu numai pe baza raportului de expertiză, şi dispunând restituirea în natură a acestei suprafeţe de teren, instanţa de apel a făcut aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 conform cu care, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcţii preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcţii, autorizate, persoana îndreptăţită va obţine restituirea în natură a părţii de teren rămase liberă, iar pentru suprafaţa ocupată de construcţii noi, cea afectată servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echizalent.
În aplicarea textului enunţat, se va dispune restituirea în natură doar a suprafeţei de 1954,992 m.p. situat în municipiul Vaslui, str. Ş.M., identificată în anexa la raportul de expertiză prin punctele 6-1-8-9-1-2-3-4-5-6.
Întrucât prin dispoziţia emisă de primar s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent şi pentru suprafaţa de teren de 512,720 m.p., dispoziţia din 18 iunie 2001 va fi menţinută în această parte.
Faţă de cele ce preced, critica întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este întemeiată, recursul pârâtului urmând a fi admis în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi hotărârea instanţei de apel va fi modificată în parte în sensul reţinut prin dispozitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Vaslui împotriva deciziei nr. 107 din 29 mai 2009 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, şi în consecinţă:
Modifică în parte decizia în sensul că dispune restituirea în natură doar a suprafeţei de 1954,992 m.p. situată în municipiul Vaslui, str. Ş.M., identificată în anexa la raportul de expertiză prin punctele 6-1-8-9-1-2-3-4-5-6.
Respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamanţii B.L., L.I., M.V., L.V. împotriva aceleiaşi decizii.
Păstrează celelelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3410/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3284/2010. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
