ICCJ. Decizia nr. 3418/2010. Civil. Limitarea exercitării dreptului la libera circulaţie în străinătate. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3418/2010
Dosar nr. 7913/101/2007
Şedinţa publică din 2 iunie 2010
Constată că prin decizia nr. 801 din 8 octombrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâul I.D. împotriva sentinţei civile nr. 452 din 11 septembrie 2007 a Tribunalului Mehedinţi.
S-a reţinut în considerentele deciziei, ca fiind corectă soluţia de primă instanţă, prin care pârâtului i-a fost restrâns dreptul la liberă circulaţie pe teritoriul Franţei, pe o perioadă de 3 luni (ca urmare a returnării acestuia, pe baza acordului de readmisie încheiat de România cu Franţa).
Împotriva acestei decizii a declarat recurs apelantul-reclamant, care a formulat critici asupra soluţiei, susţinând că returnarea nu s-a făcut pentru şedere nelegală, în condiţiile în care era angajat şi lucra în calitate de zilier, urmând să i se întocmească actele.
Învestită cu soluţionarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 14 mai 2008, suspendarea judecăţii în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării părţilor legal citate.
Cauza a rămas în nelucrare până la 22 ianuarie 2010, când instanţa a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării.
Înalta Curte urmează să constate intervenită sancţiunea perimării, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.
Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit în cauză nici un act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligenţă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă, unde după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 14 mai 2008, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii cererii.
În condiţiile în care, până la împlinirea termenului de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., niciuna din părţi nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii, se va reţine întrunirea în cauză a condiţiilor prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., astfel încât Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de reclamantul I.D. împotriva deciziei nr. 801 din 8 octombrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3414/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3467/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
