ICCJ. Decizia nr. 354/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 354/2010
Dosar nr. 5774/2/2006
Şedinţa publică de la 26 ianuarie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
La 10 noiembrie 2005, reclamanţii I.T.V., I.T., N.E. şi I.L. au contestat legalitatea Dispoziţiei din 10 octombrie 2005 emisă de primarul municipiului Urziceni, prin care s-a admis în parte.doar cu privire la suprafaţa de 717 mp teren, cererea de restituire în natură a terenului, pentru restul suprafeţei de până la 15.000 mp situat în intravilanul municipiului Urziceni, ocupat parţial de construcţii, fiind respinsă notificarea.
Ulterior, printr-o altă cerere, formulată de M.C., la 16 noiembrie 2005, în contradictoriu cu acelaşi pârât s-a contestat aceeaşi dispoziţie, solicitându-se anularea acesteia, restituirea în natură a suprafeţei de teren de 10.320 mp intravilan situat în Urziceni, Judeţul Ialomiţa şi, în subsidiar, dacă nu este posibilă restituirea în natură a terenului, s-a solicitat obligarea pârâtei la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent.
În motivarea cererilor lor, reclamanţii au arătat că, prin dispoziţia atacată Ie-a fost respinsă în mod eronat, cererea de restituire în natură a terenului, întrucât acesta aparţine domeniului public.după depunerea notificărilor, la 14 noiembrie 2001 .acesta fiind ocupat de construcţii, respectiv săli de sport şi parcul C., cu excepţia suprafeţei de 717 mp, ce Ie-a fost restituită prin dispoziţia mai sus amintită.
Prin sentinţa civilă nr. 144/F din 21 martie 2006, Tribunalul Ialomiţa a respins contestaţiile, reţinând că terenurile au fost preluate abuziv de către stat, prin Decretul nr. 178/1987 pentru exproprierea unor terenuri şi construcţii, la data exproprierii fiind acordate despăgubiri în cuantum de 75.202 lei, autorului I.G.T. şi că, restituirea în natură nu este posibilă, în raport de prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, faţă de împrejurarea că terenurile în litigiu sunt afectate unor lucrări de utilităţi publice.
Împotriva sentinţei Tribunalului Ialomiţa au declarat apel reclamanţii, criticând soluţia instanţei de fond, întrucât la data notificării adresată de contestatori, Consiliului local Urziceni,terenul solicitat a fi restituit nu era ocupat de construcţii şi putea face obiectul restituirii în natură.
Prin Decizia nr. 246 din 31 martie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelul reclamanţilor I.T.V., I.T., N.E., I.L. şi M.C., a schimbat sentinţa apelată şi a admis contestaţia.
A anulat în parte dispoziţia din 10 octombrie 2005 emisă de primarul municipiului Urziceni.
A dispus restituirea în natură către reclamanţi a suprafeţelor de 5.463 mp, delimitată de pct. A-0 din anexa nr. 3 a raportului de expertiză efectuat de P.F. şi, respectiv de 717 mp teren menţionat în art. 1 al dispoziţiei contestate şi către reclamantul I.L.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale dispoziţiei.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar ordinar a apreciat că, în cauză, utilitatea publică ce a constituit raţiunea exproprierii nu operează asupra întregii suprafeţe de teren, întrucât lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, ocupă parţial terenul.
S-a reţinut că,în speţă, terenul solicitat, astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză efectuat în cauză este ocupat de construcţii edificate în baza contractului de concesiune din 30 ianuarie 2004, al Hotărârilor Consiliului local Urziceni din 8 august 2004 şi din 27 matie 2003, precum şi al autorizaţiilor de construire din 2004 și din 2003.
Instanţa de apel a apreciat că Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 arată la pct. 20.1 că, prevederea cuprinsă în alin. (1) al art. 21 din Lege, statuează indisponibilizarea imobilelor, restituibile pe calea prevăzută de lege, cu privire la orice alte proceduri legale care tind să înstrăineze imobilul respectiv, către alte persoane decât cele îndreptăţite potrivit legii.
Conform aceloraşi norme, indisponibilizarea operează începând cu data de 14 februarie 2001, chiar dacă notificarea a fost făcută la o dată ulterioară, în speţă la 30 mai 2001 şi are drept scop, îndeplinirea obligaţiei de restituire în natură către proprietar.
Construcţiile aflate în prezent nu erau edificate pe terenul preluat de către stat de la autorii contestatorilor, la data de 14 februarie 2001, imobilul fiind indisponibilizat, potrivit dispoziţiilor art. 20.1 din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, ca teren fără constuctii.
Ca atare, instanţa de apel a concluzionat că imobilul în litigiu nu este supus prevederilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
împotriva deciziei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs, pârâta Primăria municipiului Urziceni, invocând critici ce ţin de stabilirea stării de fapt, în raport de aprecierea probatoriilor de către instanţa de apel, critici ce vizează motive de netemeinicie.şi nu de nelegalitate, cu privire la hotărârea atacată.
Susţinerile de fapte şi afirmaţii, din cuprinsul recursului, nu sunt structurate din punct de vedere juridic, şi, în modalitatea în care sunt descrise, acestea nu îmbracă caracterul unor critici de nelegalitate, asftel că nu se pot reţine, cel puţin din oficiu,critici susceptibile de a fi încadrate în cazurile de casare şi modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., în limita cărora să se poată exercita controlul judiciar.
Recursul este nul.
Conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază şi dezvoltarea lor.
Fără să se conformeze obligaţiei de a formula cererea de recurs cu respectarea exigenţelor procedurale menţionate, recurentul-pârât se limitează la a arăta şi descrie chestiuni legate de aprecierea eronată a probelor, motiv de netemeinicie, ce nu poate fi analizat din perspectiva verificării legalităţii deciziei atacate.
Se susţine de către recurenta-pârâtă că decizia atacată este nelegală.
O asemenea susţinere, cu caracter general şi echivoc nu este susceptibilă de încadrare în niciunul din motivele de recurs, strict reglementate prin dispoziţiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. şi nu poate declanşa controlul judiciar al legalităţii, pe calea recursului.
Simpla nemulţumire a părţii cu privire la hotărârea atacată nu este suficientă, nefiind pertinentă nici afirmaţia cu titlul generic în sensul că decizia este nelegală, recurenta fiind obligată să îşi sprijine recursul pe unul dintre motivele, expres şi limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Ca atare, a motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs, prin indicarea unuia dintre cele 9 pct. reglementate de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la soluţia pronunţată şi la motivul de recurs inovocat.
Cum aceste exigenţe nu au fost îndeplinite în cauză, deşi pârâta a declarat recurs în termenul prevăzut de lege, dar nu a formulat critici care să poată face posibilă încadrarea în textele invocate, văzând dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) şi art 306 alin. (1) C. proc. civ. şi având în vedere că, în speţă nu au fost identificate motive de ordine publică, în sensul art. 306 alin. (2) din acelaşi cod, Înalta Curte va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Urziceni împotriva Deciziei nr. 246 din 31 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 353/2010. Civil | ICCJ. Decizia nr. 370/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
