ICCJ. Decizia nr. 353/2010. Civil
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 353/2010
Dosar nr. 4134/46/2006
Şedinţa publică de la 26 ianuarie 2010
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 396 din 19 martie 2004, Tribunalul Vâlcea, secţia civilă, a respins contestaţia formulată de reclamanta F.M. în contradictoriu cu SC S. SA, vizând anularea Deciziei nr. 20 din 12 aprilie 2002, emisă de pârâtă, prin care i s-a respins notificarea, formulată în baza Legii nr. 10/2001, având ca obiect restituirea în natură a terenului de 50 mp, situat în Drăgăşani.
Apelul declarat de contestatoare, a fost admis de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, care, prin Decizia nr. 97/A din 10 februarie 2005, a schimbat sentinţa în sensul că a respins „plângerea” şi anulând decizia atacată a dispus restituirea în natură către reclamantă, a suprafeţei de 75,36 mp identificată conform schiţei anexă la expertiza efectuată în cauză.
Prin Decizia nr. 7085 din 15 septembrie 2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a constatat nul recursul declarat în cauză de pârâta SC S. SA, reţinând încălcarea dispoziţiilor art. 302 C. proc. civ., conform cărora, recursul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii.
Or, se arată, recursul a fost înregistrat direct la registratura instanţei supreme, în loc să fie depus la instanţa a cărei hotărâre a fost recurată, respectiv Curtea de Apel Piteşti.
La 19 septembrie 2006, pârâta a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 97/A din 10 februarie 2005 a Curţii de Apel Piteşti, invocând temeiul prevăzut de art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
În motivarea cererii, revizuienta învederează instanţei de retractare că, după pronunţarea deciziei atacate, a intrat în posesia unui înscris doveditor pe care nu l-a putut înfăţişa până la data de 4 septembrie 2006 (când l-au depus la instanţa supremă care, nu l-a putut însă analiza, întrucât a constatat nulitatea recursului), înscris ce atestă că terenul notificat, în suprafaţă de 55,74 mp, este parte integrantă din parterul blocului, construcţie începută în anul 1979 şi dată în folosinţă în anul 1982, iar demolarea unei porţiuni din imobil - în vederea restituirii terenului - nu este posibilă, întrucât ar afecta întreaga structură de rezistenţă a blocului.
Prin încheierea din 25 ianuarie 2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis cererea de strămutare formulată de intimata F.M., ca urmare, cauza fiind scoasă de pe rolul Curţii de Apel Piteşti şi înaintată Curţii de Apel Bucureşti, în vederea soluţionării cererii de revizuire.
Prin Decizia nr. 637 din 5 octombrie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire, reţinând în esenţă că, deşi, din înscrisul nou depus, rezultă într-adevăr că terenul face parte din zona construită, cu toate acestea, revizuienta nu a făcut dovada faptului că a existat o împrejurare mai presus de voinţa sa care ar fi determinat imposibilitatea procurării acestui înscris, ceea ce face ca cererea să nu întrunească condiţiile de admisibilitate.
Tot astfel, se mai arată, revizuienta nu a făcut dovada datei la care a procurat înscrisul, afirmaţia potrivit căreia l-ar fi dobândit la începutul lunii septembrie 2006, nefiind dovedită.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs în termen legal, revizuienta SC S. SA care, invocând temeiurile prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., critică hotărârea dată în revizuire, după cum urmează:
- decizia a fost pronunţată cu încălcarea prevederilor legale referitoare la neadministrarea probelor ce au fost încuviinţate anterior, a dreptului la un proces echitabil precum şi a dreptului la apărare.
- cererea a fost respinsă ca inadmisibilă, pe considerentul nedovedirii imposibilităţii procurării înscrisului, în condiţiile în care instanţa de revizuire a refuzat să administreze probele care fuseseră deja încuviinţate de instanţa ce a pronunţat hotărârea atacată, anterior strămutării cauzei.
- cererea a fost soluţionată pe excepţia inadmisibilităţii, fără a se antama fondul acesteia, deşi instanţa reţine că este reală susţinerea vizând cuprinderea terenului notificat, în zona construită.
Recursul se priveşte ca fondat, urmând a fi admis, în considerarea argumentelor ce succed.
Art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instituie principiul rolului activ al judecătorului, obligaţia acestuia de a pronunţa hotărâri care să reflecte soluţionarea justă şi principială a litigiilor, de a pune - chiar şi din oficiu - în dezbaterea părţilor, orice împrejurări de fapt sau de drept care ar putea conduce la dezlegarea cauzei.
În scopul realizării acestui deziderat, atât doctrina cât şi practica instanţei supreme sunt unanime în a statua că rolul activ al judecătorului trebuie să se armonizeze cu iniţiativa părţilor, acestea aflându-se într-o conexiune logică şi necesară cu principiul stabilirii adevărului.
Respectarea mai sus enunţatului principiu, implică cerinţa ca toate împrejurările de fapt ale cauzei să fie stabilite de către instanţă, în deplină concordanţă cu realitatea.
În speţă, instanţa de retractare iniţial sesizată a admis, la cererea revizuientei - anterior strămutării - la termenul din 19 octombrie 2006, probele cu martori şi înscrisuri, considerându-le ca pertinente, în dovedirea imposibilităţii prezentării înscrisului invocat în susţinerea căii extraordinare de atac, întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Ulterior strămutării cauzei, instanţa investită cu soluţionarea cererii de revizuire, a renunţat la administrarea acestor probe, reţinând că, deşi actul invocat atestă faptul că terenul în litigiu se află cuprins în zona construită, revizuienta nu a făcut dovada împrejurării care ar fi determinat imposibilitatea procurării acestui înscris şi prezentarea lui în instanţă.
Or, tocmai pentru dovedirea acestei împrejurări, revizuienta a solicitat, primei instanţe sesizate cu soluţionarea cererii de revizuire, administrarea probei cu martori şi înscrisuri, faptul că xerocopia planurilor arhivei SC P.V. SA - actul invocat ca „înscris doveditor” - poartă data de 20 aprilie 2005 (a se vedea filele 39 - Dosar nr. 7085/2005 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală) neputând duce la concluzia că aceasta este data la care revizuienta a intrat în posesia actului.
Cu prilejul rejudecării, instanţa de trimitere urmează a administra, chiar şi din oficiu, toate probele necesare soluţionării judicioase a cauzei, în sensul de a stabili atât îndeplinirea cerinţelor art. 322 pct. 5 C. proc. civ., text invocat ca temei al cererii de revizuire, cât şi - ulterior lămuririi acestei chestiuni - interpretării actului invocat în contextul întregului probator administrat în cauză, ce atestă că, într-adevăr, terenul în legătură cu care s-a formulat notificarea, este cuprins în zona construită, situaţie care odată confirmată, duce la concluzia soluţionării greşite, de către instanţa de control judiciar, a cererii vizând restituirea în natură a nemişcătorului.
Aşa fiind, recursul urmează a se admite, cu consecinţa casării deciziei atacate şi a trimiterii cauzei spre rejudecare, aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de revizuenta SC S. SA împotriva Deciziei nr. 637 din 5 octombrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, pe care o casează şi trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru soluţionarea în fond a cererii de revizuire.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 334/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 354/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
