ICCJ. Decizia nr. 3555/2010. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3555/2010
Dosar nr. 6182/299/2009
Camera de consili.
Şedinţa din 7 iunie 2010
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16 martie 2009 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti sub nr. 6182/299/2009, reclamanţii S.Z.P. şi SC O.R.D.I. SRL au chemat în judecată pârâta G.L.S., solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care să se constate prelungit antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1492 din 7 iulie 2006 şi să se dispună înscrierea în cartea funciară a localităţii Bucureşti a respectivului antecontract.
Prin sentinţa civilă nr. 6124 din 27 aprilie 2009, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale invocată de pârâta G.L.S. şi a dispus declinarea soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Instanţa a apreciat că nu sunt incidente prevederile art. 10 pct. 1 sau art. 13 C. proc. civ., întrucât acţiunea cu care a fost sesizată nu e una reală privitoare la imobile, şi nici una privitoare la executarea, anularea, rezoluţiunea sau rezilierea unui contract.
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a reţinut că a fost sesizată cu o cerere de chemare în judecată cu două capete de cerere de natură personală, pentru care competenţa de soluţionare se determină potrivit dreptului comun, prin raportare la art. 5 C. proc. civ.
Astfel, faţă de domiciliul pârâtei – Constanţa, instanţa a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Judecătoria Constanţa, prin sentinţa civilă nr. 18310 din 13 noiembrie 2009, a admis excepţia necompetenţei teritoriale întrucât a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 13 C. proc. civ., competenţa exclusivă de judecare a cauzei aparţine instanţei locului situării imobilului, în speţă, Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
Cauza a fost înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului, conform art. 22 C. proc. civ.
Înalta Curte apreciază că, potrivit dispoziţiilor legale, competenţa soluţionării prezentei cauze revine instanţei celei din urmă sesizate, anume, Judecătoriei Constanţa, pentru considerentele ce succed:
De regulă, instanţele judecătoreşti au competenţa de a soluţiona litigiile dintre părţi, fără a se substitui voinţei acestora. Totuşi, în mod excepţional, în condiţiile generate ale art. 1073 C. civ., invocat ca temei juridic de către reclamanţi prin cererea de chemare în judecată, instanţa de judecată are competenţa suplinirii consimţământului uneia dintre părţi în mecanismul încheierii valabile a contractului (in forma autentică). Această competenţă a instanţei se realizează prin sesizarea acesteia cu o cerere de pronunţare a unei hotărâri care să ţină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, hotărâre prin care este suplinit, la încheierea valabilă a contractului în formă autentică, consimţământul debitorului obligaţiei de a face neexecutate, ceea ce echivalează cu o executare silită în natură atipică a obligaţiei de a face.
Dispoziţiile art. 1075 C. civ. pun în discuţie înţelesul noţiunii de obligaţie intuitu personae. Astfel, acest articol statuează că "orice obligaţie de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului", trebuie interpretate în corelatie cu dispoziţiile art. 1076 si art. 1077 C. civ. care prevăd posibilitatea pronunţării unei hotărâri judecătoreşti în cadrul executării silite a unei obligaţii de a face sau de a nu face, precum şi în lumina art. 1073 C. civ., care consacră principiul executării în natură a obligaţiilor.
Deoarece antecontractul este promisiunea bilaterală de a contracta, în caz de neexecutare a obligaţiei asumate, răspunderea este contractuală, iar executarea silită în natură a obligaţiei de a face se asigură prin acţiunea personală având ca obiect pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de act de vânzare-cumpărare, competenţa de soluţionare a cauzei se determină potrivit dreptului comun, prin raportare la art. 5 C. proc. civ.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează a stabili în favoarea Judecătoriei Constanţa competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţii S.Z.P. şi SC O.R.D.I. SRL în contradictoriu cu pârâta G.L.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, jud. Constanţa.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 7 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3556/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3495/2010. Civil. Drepturi băneşti. Recurs → |
|---|
