ICCJ. Decizia nr. 3671/2010. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3671/2010
Dosar nr. 810/97/2007
Şedinţa publică din 14 iunie 2010
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 462 din 21 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Hunedoara, s-a admis contestaţia precizată şi completată introdusă de contestatoarea D.E.V. în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului Deva; s-a dispus anularea dispoziţiilor atacate, obligarea intimatului să propună măsuri reparatorii, în echivalent, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilele notificate de contestatoare, înscrise: în C.F. nr. XX Deva, nr. topo T1 şi T2, cu profil de casă, curte şi grădină, situat în Deva, str. M.V., jud. Hunedoara şi în C.F. nr. YY Deva, nr. topo T3 cu profil de casă de piatră, compus dintr-o cameră de piatră şi curte, şi nr. topo T4 casă, curte şi teren, situat în Deva, str. V.I.L., judeţul Hunedoara şi obligarea intimatului la plata sumei de 750 RON cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe intimatul Primarul Municipiului Deva a declarat apel, criticând-o ca fiind dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii.
Prin decizia civilă nr. 100/A din 22 mai 2008, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, s-a admis apelul declarat de intimatul Primarul Municipiului Deva; s-a schimbat în tot sentinţa atacată, în sensul că s-a respins contestaţia formulată de contestatoarea D.E.V. împotriva dispoziţiei nr. D1/2007 şi a dispoziţiei nr. D2/2007, ambele emise de intimat şi a obligat contestatoarea la 3.285 RON cheltuieli de judecată către apelant.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs contestatoarea D.E.V.
Prin încheierea de şedinţă din data de 19 ianuarie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a suspendat judecata cererii de recurs a deciziei nr. 100/A din 22 mai 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că la strigarea cauzei nu a răspuns niciuna dintre părţi şi că nu s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La data de 22 ianuarie 2010, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din oficiu, a repus cauza pe rol în vederea discutării perimării.
Analizând această excepţie, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii, timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părţii.
Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit nici un act de procedură în vederea judecării cauzei, situaţie cauzată de lipsa de diligenţă a părţilor, care nu au acţionat în acest scop, deşi aveau posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă, unde, după suspendarea judecăţii recursului pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 19 ianuarie 2010, părţile au lăsat să treacă un interval de timp de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii recursului.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că, până la data de 19 ianuarie 2010, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) şi (5) C. proc. civ., părţile nu au înregistrat nicio cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., constatând, totodată, că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimată cererea de recurs cu a cărei judecată a fost învestită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de contestatoarea D.E.V. împotriva deciziei nr. 100/A din 22 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 iunie 2010.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3667/2010. Civil. Acţiune în constatare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3678/2010. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
